• În era sustenabilității și a creșterii prețurilor la ingrediente și energie, reducerea risipei prin prelungirea termenului de valabilitate a produselor alimentare este mai importantă ca niciodată. Dar ce implicații are acest lucru pentru așa numitele „etichete curate“?
Menținerea echilibrului între cele două aspecte reprezintă o provocare majoră pentru producători. Aceștia trebuie să investească în tehnologii menite să prelungească durata valabilității produselor, diminuând în același timp potențiala descurajare a consumatorilor finali prin liste lungi de ingrediente și substanțe inscripționate pe ambalaje.
O analiză a firmei de consultanță în domeniul alimentar Campden BRI studiază modul în care trebuie optimizată relația dintre ambalaj și procesele tehnologice pentru a reduce deșeurile și a crește durata de valabilitate, menținând în același timp încrederea consumatorilor, fără a compromite siguranța sau calitatea produsului.
Studiile realizate în ultimul deceniu de către ONG-ul WRAP, care se ocupă de combaterea schimbărilor climatice, sugerează că aproximativ 50% din risipa alimentară poate fi evitată prin simpla prelungire a duratei de valabilitate a produselor. Analiza profilului microbian, super-refrigerarea, pasteurizarea termică și ambalarea în atmosferă modificată sunt doar câteva dintre tehnicile de conservare pe care le pot adopta procesatorii de alimente și băuturi.
Un demers dificil
Cu toate acestea, cu atât de mulți factori diferiți de luat în considerare (calitate, deșeuri, senzorial, gust, producție, distribuție) descoperirea celei mai bune și mai durabile opțiuni de prelungire a termenului de depozitare a produselor alimentare poate părea un test de anduranță în sine.
Având în vedere volumul de factori interconectați, abordarea pe care procesatorii de alimente și băuturi trebuie să o ia în considerare, pentru orice proiect de prelungire a duratei de valabilitate, include descoperirea, validarea, revizuirea, dovedirea și punerea în aplicare a unei strategii care respectă legislația HACCP și legislația specifică fiecărei țări în materie de siguranță alimentară.
Dar există riscuri și consecințe nedorite care trebuie, de asemenea, să fie evaluate cu atenție. Aici intervine cazul produselor de larg consum care trec la ambalaje mai durabile, la materiale compozite sau la formulări pe bază de plante pentru a minimiza impactul asupra mediului.
Ambalajele ecologice trebuie alese cu grijă și testate
Chiar dacă își doresc să treacă la ambalaje ecologice, procesatorii trebuie să aleagă cu atenție și să testeze alternativele sustenabile alese. De exemplu, dacă materialul de ambalare permite pătrunderea gazelor, a umidității, a luminii și a contaminanților microbieni, atunci, în mod inevitabil, scurtează durata de depozitare, ducând în consecință la creșterea risipei de alimente, rezultând astfel o amprentă de carbon mult mai mare.
Deși furnizorii de ambalaje efectuează de obicei propriile teste, responsabilitatea revine producătorilor în a se asigura că fiecare ambalaj este cel potrivit pentru tipul de aliment și băutură produse, pentru condițiile de depozitare și pentru protecția împotriva contaminării.
Există la ora actuală numeroase teste care se pot efectua pentru a determina dacă ambalajul este potrivit scopului ales, însă Campden BRI pledează pentru testarea ambalajelor specific pe durata de depozitare a fiecărui produs. Având în vedere numărul de materiale noi care intră pe piață, multe dintre ele cu puține date de referință, testarea materialului de ambalat împreună cu produsul pentru a se asigura că ambele sunt compatibile pe durata de valabilitate a produsului, este considerată vitală.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Ambalajele – inovații biodegradabile
