• Uleiul de palmier, cu o prezență semnificativă în produsele alimentare și nu numai, a devenit un subiect de interes major în societatea modernă.
• În timp ce este cunoscut pentru avantajele sale în industria alimentară, există și preocupări serioase legate de impactul său asupra sănătății și mediului înconjurător.
Și totuși ce e adevăr și ce e fals în toată această controversă a uleiului de palmier? Uleiul de palmier este un ulei vegetal obținut din fructul palmierului de ulei (Elaeis guineensis) și este una dintre cele mai răspândite grăsimi comestibile din lume. Din palmierul de ulei se produc două tipuri de ulei: unul este extras din pulpa fructului, iar celălalt din sâmbure sau miez, copacii provenind inițial din Africa de Vest, dar putând crește în orice climă tropicală în care căldura și precipitațiile sunt abundente.
În ultimele decenii, producția și consumul de ulei de palmier au crescut exponențial la nivel global. Conform datelor statistice, producția mondială de ulei de palmier a crescut de patru ori în ultimii 30 de ani. Principalele țări producătoare sunt Malaezia și Indonezia, care furnizează aproximativ 90% din producția mondială.
Trei sferturi din această producție este utilizată în industria alimentară, urmată de cosmetice și de industria chimică și biocombustibili. Dar interesul cel mai mare pentru acest fruct oleaginos exotic rămâne totuși în industria alimentară.
Uleiul de palmier este preferat de industria alimentară din mai multe motive. În primul rând, este extrem de economic din punct de vedere al costurilor de producție, datorită prețului scăzut al forței de muncă și al proceselor eficiente de cultivare și extracție. În plus, este un ingredient cu o gamă largă de aplicații, fiind solid la temperatura camerei și rezistent la oxidare și încălzire. Conținutul său ridicat de grăsimi saturate îi conferă și un termen de valabilitate crescut. Aceste caracteristici îl fac ideal pentru utilizare mai ales în produsele alimentare procesate și ambalate.
Impact negativ asupra mediului
Cu toate acestea, exploatarea extinsă a palmierilor a dus la defrișarea masivă a pădurilor tropicale, cu consecințe devastatoare asupra biodiversității. Milioane de hectare de pădure sunt defrișate anual pentru a face loc noilor plantații de palmieri, ceea ce duce la pierderea habitatului pentru specii de plante și animale și la emisii importante de gaze cu efect de seră.
Defrișarea unui hectar de pădure tropicală poate duce la eliberarea în atmosferă a 500 – 900 tone de bioxid de carbon (CO2), iar dacă este vorba de secarea unui hectar de turbărie naturală, se ajunge la 3.750 – 5.400 tone de CO2 în câțiva ani, potrivit asociației Wetlands International. Nu trebuie neglijat nici faptul că defrișările au un impact negativ asupra comunităților indigene din aceste regiuni.
Conținut ridicat de grăsimi saturate
La preocupările privind mediul se adaugă și îngrijorări legate de impactul consumului de ulei de palmier asupra sănătății umane. Chiar dacă nu există studii clare și concludente care să ateste toxicitatea uleiului de palmier, este cunoscut faptul că acesta conține o cantitate semnificativă de acizi grași saturați, în special de acid palmitic, care pot crește riscul de boli cardiovasculare, obezitate, rezistență la insulină și alte afecțiuni. În plus, procesul de hidrogenare al uleiului de palmier poate duce la formarea de substanțe nocive, cum ar fi acizii trans, care sunt cunoscuți pentru efectele lor negative asupra sănătății.
Uleiul de palmier, uleiul din sâmburi de palmier și uleiul de nucă de cocos – așa-numitele uleiuri tropicale – au căpătat o reputație proastă deoarece au un conținut ridicat de grăsimi saturate, care sunt de mult timp legate de bolile de inimă. Grăsimile saturate cresc colesterolul „rău” LDL și trigliceridele, ambii fiind factori de risc pentru bolile de inimă.
Uleiul de palmier din pulpa fructului, care este saturat în proporție de 50%, are o compoziție de acizi grași mai scăzută decât uleiul din sâmburi de palmier și uleiul de nucă de cocos, care sunt saturate în proporție de peste 85%. În general, cu cât conținutul de grăsimi saturate este mai mare, cu atât o grăsime este mai solidă la temperatura camerei. Uleiul de palmier este semisolid la temperatura camerei, dar poate fi transformat într-un ulei de gătit lichid.
Uleiul de palmier nerafinat este un ulei brut care este presat direct din planta de palmier. Este de culoare roșiatică, cu un miros și o aromă distincte. Acest tip este mai des folosit în bucătăria tradițională din țările din Africa de Vest, cum ar fi Nigeria.
Hidrogenarea – nocivă pentru sănătate
Pe de altă parte, uleiul de palmier rafinat trece printr-o serie de etape de procesare pentru a-i da o culoare și o aromă neutre. Acest ulei de palmier hidrogenat este folosit deosebit de mult în industria alimentară în produse precum: margarină, pizza, înghețată, biscuiți, pâine, prăjituri, gogoși, unt de arahide, ciocolată și cremă de alune sau pentru prăjirea alimentelor de tip fast-food.
Hidrogenarea este un proces de îmbogățire cu hidrogen a uleiului de palmier, proces care are loc în prezența unui catalizator sau la temperaturi înalte. Atunci când este supus unor temperaturi înalte (la prăjire), acest ulei eliberează esteri glicerici și alte substanțe care s-au dovedit cancerigene. Așadar, atunci când ajunge la temperaturi de peste 200 de grade Celsius, uleiul de palmier devine nociv pentru sănătate, atrage atenția Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).
O altă sursă de îngrijorare în ceea ce privește uleiul de palmier este prezența acidului palmitic în cantitate ridicată, acesta reprezentând jumătate din acizii săi grași, considerat deosebit de nociv dacă este consumat în exces.
Un studiu efectuat la Institutul de Cercetare în Biomedicină (IRB) de la Barcelona arată că o cantitate ridicată de acid palmitic în alimentație crește semnificativ riscul unor metastaze în formele de cancer bucal sau de piele. De asemenea, ar favoriza apariția arteriosclerozei, rezistența la insulină – care duce la diabet – și inflamația în celule.
Utilizarea uleiul de palmier – potențiale beneficii?
Am înțeles până în acest punct că utilizarea uleiului de palmier în industria alimentară ridică anumite semnale de alarmă. Și totuși, nu există și o latură mai puțin sumbră a acestui ingredient?
Într-adevăr, numeroase articole prezintă și potențialele beneficii ale consumului de ulei de palmier. Astfel, în varianta sa nerafinată, acesta conține și antioxidanți, inclusiv vitamina E, carotenoizi precum betacarotenul (de 15 ori mai mult decât morcovii), polifenoli, Coenzima Q10, acizi grași mononesaturați și polinesaturați, squalene, fosfolipide. Prin urmare, uleiul de palmier poate contribui la protejarea funcției cerebrale, la reducerea factorilor de risc pentru bolile de inimă și la creșterea nivelului de vitamina A la anumite persoane.
Alegerea rămâne la latitudinea consumatorului
Uleiul de palmier reprezintă un subiect complex, cu implicații asupra sănătății umane și a mediului înconjurător. Este important ca consumatorii să fie informați și să ia decizii conștiente în ceea ce privește consumul acestui ulei, având în vedere atât avantajele, cât și riscurile asociate. Mai mult decât atât, este esențial să existe eforturi continue pentru promovarea unor practici durabile în producția și utilizarea uleiului de palmier, pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului și sănătății publice.
Totuși, consumatorii care sunt îngrijorați și ar dori să limiteze prezența uleiului de palmier în produsele pe care le consumă nu au foarte multe pârghii la îndemână. Asociațiile de consumatori și organizații de mediu din întreaga lume sugerează, ca primă soluție, boicotarea produsele care conțin ulei de palmier și determinarea producătorilor să apeleze la noi formule pe bază de rapiță, soia sau chiar floarea soarelui.
Însă acest tip de boicot nu este o soluție relevantă, pentru că va trebui să cultivăm în schimb alte semințe oleaginoase precum soia, cu un impact asupra mediului la fel de distructiv, la o producție de zece ori mai mică decât cea a palmierului.
Soluții pentru protejarea mediului
World Wide Fund for Nature (WWF) propune o altă abordare: exercitarea unei presiuni asupra producătorilor din domeniul industriei alimentare pentru a folosi ulei de palmier durabil, obținut din plante cultivate pe suprafețe disponibile, fără defrișare.
Iar în sprijinul consumatorului, atât în Uniunea Europeană și în alte state, există reglementări stricte privind etichetarea și informarea cu privire la tipul de ulei folosit în produsele alimentare. Consumatorii sunt încurajați să citească atent etichetele produselor și să fie conștienți de tipul de uleiuri vegetale folosite de către producător.
Și asta pentru că grăsimile sunt indispensabile organismului, ele reprezentând o sursă foarte concentrată de energie. Ele protejează organele vitale, ajută la menținerea temperaturii adecvate a corpului, asigură aportul necesar de vitamina A, D, E și K, mențin sistemul imunitar puternic datorită conținutului mare de acizi grași esențiali și participă la procesele cognitive. Problemele apar numai atunci când sunt consumate în exces.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Aditivii alimentari – cum va evolua acest segment în 2024?
