Marțipanul – istoria unui ingredient dulce pentru deserturi de excepție

• Marțipanul este un ingredient esențial pentru deserturi festive. Dulce și savuros, este folosit pentru decorarea deserturilor spectaculoase și pentru gustul său rafinat de migdale.

Marțipanul are o istorie strâns legată de apariția migdalelor. Strămoșul lor exact este necunoscut, dar se crede că migdalele provin din China și Asia Centrală. Exploratorii mâncau migdale în timp ce călătoreau pe „Drumul Mătăsii” dintre Asia și Mediterana, iar prima atestare a marțipanului o găsim în cartea medicului persan Rhazes (850 – 923), care lăuda amestecul de migdale și zahăr ca remediu pentru boli.

Marțipan

Găsim de asemenea o referință la o pastă de migdale folosită ca afrodisiac în „O mie și una de Nopți“, celebra colecție de povești populare din Orientul Mijlociu cu origini ce variază între secolele al VIII-lea și al XIV-lea.
Există mai multe teorii privind numele său, toate fiind legate de originea arabă a acestui desert. De la teoria conform căreia marţipanul poartă numele oraşului Merzifon, din Anatolia, locul în care-l vindeau negustorii persani, până la “pâinea de martie”.

Originea marțipanului

Unii spun că marțipanul este originar din Persia, dar alții susțin că provine din Germania, Spania, Italia sau Franța. Se atestă totuși introducerea marțipanului în Estul Europei de către turci. De fapt, ingredientul a fost atât de popular în Spania încât coloniștii îl aduc și în America, unde este făcut cu alune în loc de migdale.
Precum toate alimentele considerate ca având calități curative, și marțipanul a fost produs inițial în farmacii. Este menționată confecționarea lui încă din 1422 în cea mai veche farmacie din Europa care încă mai este funcțională – Farmacia Primăriei din Tallinn, Estonia. De altfel, tot în Tallinn este și o cafenea cu un mic muzeu dedicat istoriei marțipanului – Maiasmokk.

Marțipan

Marțipanul – o încântare pentru gusturi rafinate

Primii care s-au bucurat de gustul deosebit al marțipanului au fost reprezentanții curților regale și oamenii bogați în general. Este documentat că la finalul festinurilor medievale erau prezentate și deserturi deosebite confecționate din marțipan, datorită calităților sale maleabile.
Pe teritoriul românesc, regăsim în secolul XVII, în Transilvania, rețeta de preparare a marțipanului în „Cărticica meseriei de bucătar. Carte de bucate tipărită la Cluj în 1695“ și re-editată de Gastroart în 2019, în traducerea istoricului József Lukács.

Cofetarii recunosc două metode de a face marțipan. În bucătăria germană este un amestec de migdale măcinate grosier și zahăr încălzit până se usucă; dupa răcire se adaugă glucoză și zahărul pudră. Marțipanul francez nu este gătit, dar zahărul este fiert cu apă și adăugat migdalelor măcinate pentru a obține o textură mai fină, mai delicată și o culoare mai albă.

„Capitala“ marțipanului

Legenda spune că, în timpul foametei din secolul al XV-lea, când făina pentru prepararea pâinii a devenit rară, senatul din Lübeck a ordonat brutarilor să creeze ceva care putea înlocui alimentul de bază pentru populație. Folosind ouă, zahăr și migdale măcinate, isteții brutarii au creat marțipanul. Dar orașe precum Veneția, Florența, Königsberg și multe altele pretind că ei au inventat marțipanul, prezentând povești similare cu aceasta.

Marțipan

Orașul Lübeck din Germania este cunoscut totuși drept „capitală“ a marțipanului. Începând cu anul 1950, în Lübeck „dulcele de lux“, marțipanul, devine un produs savurat la scară largă. Producătorii de marțipan din zonă, cum ar fi compania Niederegger, garantează în continuare că marțipanul lor conține în proporție de două treimi migdale, ceea ce are ca rezultat un produs suculent, de culoare galben strălucitor. Pentru a menține standardele de calitate, multe țări reglementează procentul de migdale pe care trebuie să îl aibă o rețetă pentru ca aceasta să poată fi numită legal „marțipan”. Acest lucru descurajează utilizarea miezului sâmburelui de caise sau de piersici ca înlocuitor ieftin pentru migdale.
Există însă și varianta mai ieftină a marţipanului, numită persipan, şi este realizată din miezul sâmburilor de caise.

Ziua Marțipanului

Marțipanul devine un desert popular în lume prin intermediul poveștilor fraților Grimm, Andersen și Hoffmann, ca simbol al magiei și al bucuriei copilăriei.

Marțipan

Surprinzător, marțipanul este sărbătorit anual pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, la data de 12 ianuarie. Nu se știe cu exactitate originea acestei sărbători și nici motivul alegerii datei specifice. Însă festivitățile se desfășoară prin savurarea diverselor deserturi cu marțipan, prin obținerea lui în bucătăriile celor ce vor să experimenteze, prin petreceri tematice sau prin campanii pe social media, unde iubitorii acestuia postează fotografii cu deserturi spectaculoase din marțipan.

Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă

Citește pe Arta Albă și: Ciocolata, darul zeilor

Înscriere la Newsletter

Articole similare

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Instagram

Articole recente

*Prin completarea câmpurilor ești de accord cu prelucrarea datelor cu caracter personal conform GDPR și înscrierea la Newsletter Arta Albă.