Prima Regină a României și tortul care îi poartă numele

• Prima Regină a României, Elisabeta, Principesă de Wied, se căsătorește cu Carol I al României în 1869.

Prinţesa Elisabeta von Wied vine în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Prinţul Karl von Hohenzollern, care a guvernat sub numele regal de Carol I al României. În acea vreme Principatul era sub tutela Imperiului Otoman. După Războiul de Independență din 1877 şi Tratatul de la Berlin 1878, Romania a fost recunoscută ca regat, Elisabeta devenind astfel prima Regină a României.
Este binecunoscut faptul potrivit căruia Casa Regală a României era cea mai săracă din Europa. Coroana de Oțel, emblematica coroană regală a României, a fost turnată din țeava unui tun otoman capturat în timpul Războiului de Independență, în bătălia de la Plevna, iar Carol I a ales oțel, și nu aur, pentru a onora vitejia și sacrificiul ostașilor români. Se crede însă că alegerea oțelului și nu a vreunui metal prețios, ar fi fost și dintr-o necesitate economică.

Prima Regină a României

Elisabeta I – susținătoare a artei și culturii românești

Cu toate acestea, după ce Carol I este proclamat rege, proaspăta Regină Elisabeta, în afară de implicarea sa în activități sociale și caritabile, devine și o susținătoare înfocată a artelor și a actelor filantropice. În anturajul său au fost primiți tineri artiști în devenire, precum George Enescu și Elena Văcărescu.
Tot ea sprijină activitatea lui Nicolae Grigorescu și a lui Vasile Alecsandri. Într-o epocă în care era la modă să cumperi lucrări ale clasicilor italieni și francezi, Elisabeta I de România cumpără lucrări semnate de Grigorescu, lansând astfel moda achiziționării de lucrări plastice ale artiștilor români.
Între apropiații casei regale de România s-au mai aflat Mite Kremnitz și Titu Maiorescu, prin intermediul cărora Regina l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, a cărui admiratoare era.

Regina Carmen Sylva – Printre primele regine „muncitoare“ ale lumii

Prima Regină a României

Supranumită regina scriitoare, va publica poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic, sub pseudonimul Carmen Sylva, „Cântecul Pădurii“ în limba latină.
A contribuit la completarea veniturile casei regale din România printr-o serie de reclame de tip „testimonial” pentru producători de maşini de scris, reclame tipărite în marile ziare europene . Scrierile sale vor ajunge În Germania, Franța, Marea Britanie.
De asemenea, Carmen Sylva era și o foarte bună traducătoare, traducând multe din scrierile lui Vasile Alecsandri în limba germană, precum și din operele celebrului scriitor francez, Pierre Loti.
În urma întâlnirii lor, Loti este profund impresionat de Regină și o descrie astfel: „Regina este înaltă și bine făcută. Ochii îi sunt albaștri și puțin nesiguri; caută îndeaproape privirile celorlalți spre a le ghici mai repede gândurile. Când știi cât de mult au plâns acești ochi, azuriul lor intens și strălucirea lor emoționează asemeni unui gând eroic. Sprâncenele fin arcuite au o extraordinară mobilitate; gura armonioasă este obișnuită să zâmbească, lăsând să se zărească o dantură foarte albă și frumoasă, părul castaniu bogat, adesea se dovedește a fi mai puțin disciplinat; mâinile sunt foarte frumoase, iar pasul, nerăbdător, este frumos cambrat; întreaga-i ființă era mai degrabă drăguță decât frumoasă și chiar mai mult grațioasă decât drăguță. Sub această strălucire de inteligență, de bunătate, de sinceritate, cu care își întâmpină musafirii spre a-i face să se simtă mai bine și a-i îndemna să vorbească mai repede, există umbra unei modestii profunde, o mirare ingenuă, atunci când răspunde apelativului de Maiestate, o uitare parcă a rangului, ceea ce scoate în evidență și mai tare sclipirea, ce știe să și-o stăpânească, învăluindu-i pe cei pe care-i întâmpină.”

Ambasador cultural românesc

Dintr-o scrisoare adresată lui George Enescu, datată 1900, aflăm că Elisabeta I, dintre personalitățile culturii românești, îi apreciază cel mai mult pe Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu și George Enescu: „Grigorescu a expus niște minunate tablouri. I-am spus că trei români au înțeles această minunată țară: el, Alecsandri… şi al treilea e încă foarte tânăr şi se numește George Enescu.”
Această apreciere o transformă în promotor al culturii românești și a reprezentanților acesteia peste hotare, dar dezvăluie și așteptările reginei de la cei trei de a-și pune talentul și creativitatea în slujba țării.
Regina va publica începând cu 1800 o serie de scrieri în care va descrie spațiul românesc și locuitorii săi, făcându-l pe Titu Maiorescu să recunoască marele rol pe care aceasta l-a avut în epocă de a face cunoscută literatura română, portul popular românesc, arta și cultura românească în Occident.

Regina și marele poet Eminescu

Scrierile vremii ne relatează faptul că Elisabeta I era o pasionată cititoare a poemelor lui Eminescu, pe care îl poftește în repetate rânduri la seratele culturale susținute de casa regală. Relațiile dintre Mihai Eminescu și regele Carol I erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu l-a caracterizat pe rege, într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul, cu formula „Carol Îngăduitorul“.
Deși au existat câteva întalniri cu lungi discuții literare, poetul nu s-a putut integra cercului patronat de regină.

Carmen Sylva îl va descrie pe poet prin cuvintele sale: „Ne apărea neliniștit și răvășit, ca venit dintr-o altă lume; îmi amintea de Manfred și de Faust, de chipurile palide și răvășite ale marilor romantici… Mi-a sărutat mâna, privindu-mă cu o privire potolită, dar pătrunzătoare, ce voia parcă a-mi secătui spiritul, spre a rămâne pentru el un subiect de curiozitate sau interes, mă compătimi că nu cunoșteam îndeajuns Moldova sa natală. Privirile-i căutau departe, dincolo de ziduri… Trăsăturile feței trădau oboseala unei tinereți trăite fără bucurie. Degetele-i erau lungi și înghețate, gura foarte expresivă, cu buze fine, îi traducea toate emoțiile. Avea vocea răgușită, dar duioasă, ca a turturelelor toamna… Când i-am lăudat versurile, a înălțat din umeri: «Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci», a suspinat el.“

Romantică incurabilă și protectoare a iubirii adevărate

Deși conștientă de imposibilitatea căsătoriei între un membru al familiei regale și o persoană obișnuită, protejează idila dintre domnișoara ei de onoare, Elena Văcărescu și principele moștenitor Ferdinand.
Particularitățile scandalului iscat la vremea respectivă sunt redate în cartea lui Constantin Bacalbașa, „Bucureştii de altădată“. Pentru a aplana conflictul și a reface impresia opiniei publice cu privire la casa regală, Carol I decide o perioadă de exil pentru cei implicați. Elena Văcărescu pleacă pentru totdeauna la Paris, Elisabeta va petrece doi ani la Neuwied, în Germania, iar Ferdinand va fi trimis într-o călătorie de afaceri prin Europa, ocazie cu care o va întâlni și pe viitoarea regină, Maria de Edinburgh.

Țigările și tortul „Carmen Sylva“

Dacă notorietate reginei a determinat un producător de tutun bucureștean să creeze țigările care îi purtau numele, tortul „Carmen Sylva“ se pare că a fost creat la dorința regelui Carol I.
Rețeta tortului apare într-o carte de bucate din deceniul doi al secolului XIX semnată de Maria General Dobrescu.
Cum era bine cunoscută iubirea reginei pentru ciocolată și cafea, la aniversarea vârstei de 50 de ani, Carol I le cere bucătarilor regali să pregătescă un desert special pentru regina Elisabeta, care să îmbine ocazia festivă cu aromele preferate ale sărbătoritei. Astfel ia naștere tortul „Carmen Sylva“, un desert deosebit, pentru o figură istorică de excepție.

Un desert deosebit

Maria General Dobrescu consemnează metoda de preparare astfel: „Se freaca untul cu zahărul, se adaugă ciocolata încălzită în cuptor, apoi se freacă o jumătate de oră, se adaugă gălbenușurile și albușurile, spumă, cu făina. Se toarnă în forma tapetată și se coace la foc potrivit. Se unge cu crema următoare: zahărul cu ciocolata se fierb cu apă până ce se îngroașă. Se lasă să se răcească, se amestecă cu gălbenușurile, apoi cu frișcă. Sau o altă cremă: ciocolata cu zahărul și esența de cafea se fierbe până se capătă un sirop gros care se varsă fierbinte, picătură cu picătură, peste gălbenușuri, se amesteca bine și se lasă să se răcească; apoi se amestecă cu unt proaspăt spumos, care a fost frecat cu o lingură de zahăr pudră, amestecate bine toate la un loc, apoi se glasează și se umple tortul. E bine ca blaturile de la tort sa fie stropite cu rom. “

Deserturi istorice reinterpretate modern

Ana Consulea, chef cofetar cu numeroase premii internaționale, va reinventa deserturile istorice, reintroducându-le în cultura gastronomică actuală. Astfel la cofetăriile Zexe vom găsi deserturi istorice, precum prăjiturile George Enescu, Take Ionescu sau prăjiturile Regina Maria și Carmen Sylva.

Despre prăjitura Carmen Sylva, Ana Consulea, într-un interviu afirma: „Iubesc să prepar prăjitura Carmen Sylva. La origine era tort, iar eu am creat prăjitura, dându-i astfel o interpretare personală. Am schimbat crema de cafea şi am făcut-o mult mai uşoară, mai aerată, i-am scos crema de unt în care era îmbrăcată şi i‑am pus un «brâu» de migdale cu unt, ouă şi zahăr. Bordura aceasta, cu model naţional de ie românească, este tuşa mea.“

Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă

Citiți pe Arta Albă și: Interviu cu Chef cofetar Ana Consulea – Creator de stare de spirit la Zexe Braserie și Zelato

 

Înscriere la Newsletter

Articole similare

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Instagram

Articole recente

*Prin completarea câmpurilor ești de accord cu prelucrarea datelor cu caracter personal conform GDPR și înscrierea la Newsletter Arta Albă.