• Cristian Vasile, sau „Omulețul cu basca roșie“ cum este cunoscut de iubitorii produselor de La Casa de Turtă Dulce, ne încântă cu poveștile sale despre drumul ales într-un domeniu extrem de competitiv.
Din pasiune pentru prăjiturit, Cristian Vasile renunță la o carieră de succes într-o mare companie, pentru „basca roșie“, cea care va deveni simbolul veseliei și dăruirii cu care își servește clienții.
Într-un dialog lejer și relaxat, Cristian Vasile, cu nelipsita bască roșie, răspunde cu amabilitate și umor întrebărilor Redacției Arta Albă, dezvăluindu-ne câteva dintre atributele care fac din Casa de Turtă Dulce o experiență aparte pentru clienții săi.
1.Trebuie să recunosc că povestea Casei de Turtă Dulce m-a făcut să îmi doresc să descopăr pentru cititorii noștri, direct de la sursă, răspunsul la întrebarea: Cine este „Omulețul cu basca roșie“?
„Omulețul cu basca roșie“ sunt eu, Cristian Vasile, în timpul orelor de program! Am împlinit anul acesta 40 de ani, sunt analist – programator de profesie, însă, încă din anii facultății, când am profesat puțin, mi-am dat seama că îmi doresc altceva de la viață, un loc de muncă mai activ, care să implice mai multă socializare. Astfel, m-am îndreptat către vânzări. Am ajuns să vând unelte, scule, după care soluții complexe de telecomunicații, ajungând să conduc o echipă de oameni de vânzări. Însă a venit momentul în care să îmi doresc ceva mai mult, iar acel mai mult era posibil doar dacă încercam ceva pe cont propriu. La un moment dat, am luat decizia, cum se spune în românește „să rup pisica”. Așa că am plecat din corporație, fără a avea o idee foarte clară despre ce voi face. Singurul lucru sută la sută sigur era că voi face ceva pe cont propriu.
2. Cât de greu, sau ușor, s-a făcut tranziția de la costumul de business la „basca roșie“? Care a fost cea mai mare provocare în calea spre succes?
Îmi alocasem un an de zile în care să fac această tranziție. Nu aveam nicio rețetă din familie, nimeni din familia mea nu mai făcuse ceva pe cont propriu, majoritatea erau angajați. Însă am avut încredere că ceea ce voi face voi face bine.
După șase luni de zile îmi venise deja ideea. Începusem să-mi amenajez propriul laborator, urmam deja cursurile de cofetar ca să și știu, la propriu, cu ce se „mănâncă” prăjiturile, nu doar să le gust și să mă bucur de ele.
Provocările au venit treptat, cea mai mare fiind aceea de a pune pe primul loc pe altcineva și nu pe mine. Acest aspect era deja evident pentru mine, pentru că lucrând cu clienții și în trecut, întotdeauna am pus clientul pe primul loc. Însă, atunci când conduci o companie trebuie să îți pui și angajații pe primul loc. E o provocare să vezi că, deși uneori resursele sunt limitate, ei trebuie să își primească salariul și, orice s-ar întâmpla, ziua de salariu e zi de salariu. Iar lucrul cu oamenii este poate partea cea mai dificilă.
3. De ce „La Casa de Turtă Dulce” ? Există o poveste în spatele numelui?
Tot ceea ce se întâmplă La Casa de Turtă Dulce este o poveste!
Am încercat ca tot ceea ce se întâmplă aici să devină o experiență pentru cei care ne trec pragul. Am zis: cine trece prin fața cofetăriei, cine o vizitează on line să fie atras de ceea ce vede. Primul impact este desigur cel vizual. Ulterior, când interacționează cu noi, fie direct în cofetărie, fie chiar și prin telefon – pentru că zâmbetul se transmite și prin telefon – am încercat să le aducem bucurie. Reușim asta prin modul în care arată prăjiturile, prin denumirile și prin gustul lor. Ți-a plăcut și îți dorești cât mai rapid să revii în această experiență. Asta este de fapt La Casa de Turtă Dulce.
Bineînțeles, dorința a fost de a ne aminti de copilărie, de poveștile cu căsuțe de turtă dulce, de a face clientul să uite de toate grijile cotidiene și de a-l transpune cu ani în urmă, în perioada copilăriei, când tot ce era frumos se putea concentra într-o bucată de turtă dulce sau într-o prăjitură foarte gustoasă și într-o poveste.
4. Știm că locația unei afaceri în domeniu este extrem de importantă. Care au fost criteriile în alegerea locațiilor pentru cofetăriile La Casa de Turtă Dulce?
Primul criteriu în alegerea locației primei cofetării a fost bineînțeles vadul, iar al doilea criteriu a fost apropierea de laboratorul nostru, care era în Centru Vechi al Brașovului. Plecând de la, să zic așa, zero, am considerat că poate nu era momentul să avem genul acela de cofetărie din Centrul Vechi cu terasă.
Am preferat ca pașii aceștia pe care i-am făcut, să îi facem treptat, să creștem sănătos, nu să ne extindem, să avem nu știu câte cofetării și după aceea să „dăm din colț în colț“. Astfel, am căutat o zonă cu trafic intens. Am ales Strada Lungă și așa, în 2015, la câteva luni după ce am deschis laboratorul, a apărut și prima cofetărie.
Proximitatea față de clienți este foarte importantă
Ulterior, am luat decizia de a ne apropia și de o altă parte dintre clienții noștri, de a veni în proximitatea lor, pentru că erau foarte mulți clienți care străbăteau tot orașul pentru a mânca o prăjitură foarte bună. Atunci am zis să acoperim și aceste cartiere – Steagul, Noua, Răcădău – și ne-am orientat către Strada Carpaților, iar mai apoi am mutat cofetăria în Centrul Comercial Magnolia, pentru că era prea mult să avem două cofetării una lângă alta.
Proximitatea față de clienți este foarte importantă! De aceea am luat această decizie, din grijă pentru clienți și din dorința de a acoperi o zonă cât mai mare.
Bineînțeles că și parcarea este foarte importantă, iar acesta a fost un mare atu atunci când am ales Centrul Comercial Magnolia, scopul final fiind acela de a determina clienții să se simtă cât mai bine și să vină cu drag la noi.
5. Deja clienții s-au obișnuit cu denumirile haioase ale produselor voastre. Cine propune numele produselor? E muncă de echipă sau le alegeți Dvs?
Cam tot ce facem este muncă de echipă!
Multe dintre denumirile produselor sunt și creația mea, diferite denumiri care mie mi s-au părut haioase. Avem „Albă ca lămâia“, o prăjitură care, în popor, se numea „Albă ca zăpada“. Dar cum să-i spui „Albă ca zăpada“ unei prăjituri cu lămâie, care este galbenă? Atunci am spus că „Albă ca lămâia“ ar putea fi o denumire interesantă. Avem apoi „Tortul cu fluturi“. Când l-am făcut prima oară avea niște fluturași pe el. Dar după ce l-am gustat am simțit cu adevărat fluturi în stomac și atunci a trebuit să îi dăm o astfel de denumire. O avem pe „Geta Bioenergeta“- Geta e mama mea – cu multă ciocolată, nucă și dulceață de măceșe. Avem „Țâțișoare“, „Curcubeu pe cerul gurii“, avem „Tortul generalului Joffre“, „Tortul agricultorului Morcoveață“, „Tortul balerinei Pavlova“. Avem și „Bețe șugubețe“, prăjiturile pe băț sau cake pops.
Am încercat ca fiecare produs de-al nostru să aibă o denumire aparte. Cozonacul nostru se numește „Nucă cu cozonac“. Mai avem și „Ciucalată de casă“… Am încercat, așa cum vă spuneam, să facem totul ca-ntr-o poveste, să facem lucrurile diferit de ceilalți, pentru că și noi suntem deosebiți. Am încercat ca oamenii pe care îi avem să fie aparte și atunci experiența vine din implicarea fiecăruia și din idei din acestea, să le zicem, „crețe“.
6. Care este prăjitura preferată a Omulețului cu basca roșie?
Eu cred că în fiecare zi sau moment am câte o prăjitură sau câte un tort preferat. Practic toate îmi plac. Prăjiturile ajung în cofetăriile noastre doar după ce le gustăm cu toții și, treptat, le mai și adaptăm, pe baza dorințelor clienților, pentru că ei sunt cei cărora ne adresăm.
Sunt produse despre care ni s-a comunicat că poate sunt prea puțin dulci pentru gustul clienților și atunci am umblat la rețetă, astfel încât să le mai îndulcim un pic. Și asta pentru că încercăm să limităm cât mai mult partea de zahăr din prăjituri. Alteori ni s-a cerut intensificarea unei anumite arome.
Solicităm clienților feedback pentru a avea produse deosebite
Încercăm să avem o relație foarte apropiată cu clienții și cerem feedback pentru a avea într-adevăr niște produse aparte.
Ca să revin la întrebare, îmi plac toate! Mănânc foarte frecvent „Tortul 3 în 1“, un tort cu trei tipuri de ciocolată belgiană (noi folosim doar ciocolată belgiană), blat de ciocolată neagră, copt, fără făină, mousse de ciocolată cu lapte și vișine întregi, mousse de ciocolată albă. Îmi place foarte mult și vanilia și avem un ecler delicios cu cremă fiartă de vanilie și o glazură faină de ciocolată. Îmi place și „Ciucalata de casă“- din când în când mă energizez cu câte un baton. Aceasta este nelipsită din rucsacul meu, ori de câte ori plec pe munte sau cu bicicleta. „Tortul Fiță“ este foarte, foarte interesant și, bineînțeles, din când în când, savurez câte o „Țâțișoară“, sau chiar două.
7. Știm că produsele de La Casa de Turtă Dulce sunt realizate cu ingrediente naturale de cea mai bună calitate, acestora alăturându-se și produsele pentru cei care caută deserturi speciale (fără gluten, vegan, cu conținut redus de zahăr).
Cât de greu vă este, în contextul economic actual, să păstrați calitatea produselor?
Credeți că veți putea păstra prețurile actuale, sau va fi nevoie de o adaptare a lor la realitățile pieței materiilor prime?
Unul dintre gândurile cu care am plecat la drum a fost acela de a face niște prăjituri pe care să le ofer cu încredere copiilor mei, niște prăjituri sănătoase, mai ales după ce am urmat un curs de cofetărie, ocazie cu care am putut vedea, ca să zic așa, în spatele tejghelei, ce se întâmplă de fapt și ce ingrediente se folosesc. Și mi-am jurat ca în laboratorul nostru să folosim doar ingrediente naturale.
Ingrediente naturale pentru produse de calitate
Astfel că toată frișca pe care o folosim e doar frișcă din lapte. Nu folosim niciun gram de frișcă vegetală, nu folosim întăritor sau alte substanțe din acestea „magice“. Toate cremele și mousse-urile le facem de la zero. Nici măcar piureuri nu folosim. Transformăm noi fructul în umplutura de care avem nevoie.
Folosim ouă naturale, nu ouă la tetrapack, sau mai știu eu ce variante ingenioase sunt pe piață. Folosim doar ciocolată belgiană, fie că vorbim de o prăjitură simplă de casă, fie că vorbim de un tort care are ciocolată. Absolut toate produsele noastre, de la blat până la ultima cremă, conțin unt. Nu avem nici un gram de margarină; folosim margarină doar pentru produse de post și atunci ne anunțăm clienții.
Încercăm să fim aproape și de cei care întâmpină dificultăți în a găsi un produs, datorită unor afecțiuni, diferitelor alergii, intoleranțe sau diabet. Ne-am propus, chiar dacă este dificil și costisitor, să nu le refuzăm comenzile, ba mai mult, în colaborare cu Asociația Magic Help, care a construit și un spital de oncologie în București, toți copilașii care suferă de boli grave au de la noi, de ziua lor, un tortuleț gratuit.
Din dorința de a aduce bucurie celor din jur
Este foarte dificil să menținem prețul… Ceea ce am arătat de când am intrat pe piață e că putem să oferim un produs de calitate superioară la un preț, de cele mai multe ori, identic cu al celorlalte cofetării. Într-adevăr, acest lucru se reflectă în ceea ce rămâne la finalul lunii sau anului. Însă, unul dintre aspectele care m-au ajutat să merg mai departe este acela că am oferit celor din jurul meu o bucurie. De aceea este foarte important să avem un preț corect pentru produsele noastre.
Încă reușim să menținem prețurile, deși vedeți ce se întâmplă: de la carburanți, la materii prime, prețul a luat-o razna. Ne dorim să menținem prețurile cât mai mult, deoarece dorința noastră nu este de a „săpa” adânc în buzunarul omului, ci de a-l face, chiar dacă trecem prin perioade dificile, să se poată bucura de o prăjitură de calitate atunci când simte nevoia.
8. Ce ne puteți spune despre echipa Dvs.?
Cum alegeți oamenii care să facă parte din povestea Omulețului cu basca roșie?
Referitor la echipă, o chestiune interesantă este aceea că majoritatea oamenilor care lucrează la Casa de Turtă Dulce nu au mai lucrat înainte în acest domeniu. Ca și mine de altfel… I-am ales pe acei oameni care să pună pasiune, să dorească să facă un lucru bun, să fie aproape de cei din jurul lor și bineînțeles să nu le lipsească zâmbetul. Foarte, foarte importantă este atitudinea pe care o are fiecare dintre noi.
Nu avem limită minimă sau maximă a vârstei, având colegi de la 18 până la 70 de ani, însă toți au o atitudine de invidiat, de poveste. Toți fac ceea ce fac cu pasiune și pentru a-i bucura pe cei din jurul lor. Bineînțeles toți aceștia își și doresc să facă parte dintr-o echipă foarte faină cum este echipa de La Casa de Turtă Dulce!
9. Care sunt cele mai mari satisfacții pe care vi le aduce alegerea acestui domeniu competitiv?
E un domeniu foarte competitiv, chiar mă gândesc uneori când am discuții cu anumite persoane care doresc să intre în acest domeniu… Le spun că trebuie să se gândească de zece ori înainte, pentru că dacă sunt pasionați să facă prăjituri, pot face prăjituri foarte faine și pot lucra într-o firmă care nu este a lor, cu mai puține bătăi de cap și o remunerație foarte faină, sau pot începe pe cont propriu, însă cu anumite consecințe pe care eu nu le cunoșteam, dar pe care le-am văzut și le-am simțit pe pielea mea.
Satisfacția vine însă din a aduce bucuria pe chipul celor care gustă din produsele noastre. Bucuria oamenilor care, probabil, nu au mai gustat ceva de calitate poate de ani de zile. Aproape zilnic întâlnesc oameni care se bucură de un produs de-al nostru, oameni care n-au mai gustat produsele noastre sau brașoveni care se întreabă minunându-se: „Mamă, dar de unde e tortul acesta?”, ceea ce mă bucură, pentru că înseamnă că încă nu am ajuns la toți și că piața noastră se va dezvolta.
10. Ce planuri de viitor are Omulețul cu basca roșie? Ce surprize ne mai pregătește?
Planurile sunt multe. Avem într-adevăr niște pași pe care deja i-am început, dar nu ne grăbim, mai ales în contextul ăsta dificil în care ne aflăm. La fel cum a fost și în momentul pandemiei, sunt lucruri pe care oricât de pregătit ai fi, sau oricâte conexiuni ai avea, nu le poți știi dinainte. Dorința mea este să trecem cu toții cu bine peste ceea ce este la granițele noastre. De aceea am preferat să stăm o perioadă, să nu ne aruncăm în investiții, care, poate, va fi greu să le transformăm în ceva profitabil, în situația în care lucrurile capătă o turnură nepotrivită. Însă planuri sunt și sperăm să vă surprindem și pe viitor cu ceea ce facem noi.
11. Care este persoana care vă inspiră? Aveți vreun motto după care vă ghidați?
Am mai multe motto-uri și am avut persoane care m-au inspirat în diferite etape ale vieții. Am învățat că, în majoritatea situațiilor, de la fiecare om trebuie să înveți câte ceva, fie modul în care să faci un lucru, fie motivația din spatele realizării acelui lucru. Sau sunt situații în care înveți cum să nu faci sau să eviți anumite lucruri.
„Tratează-i pe ceilalți așa cum ți-ai dori și tu să fii tratat.”
Un motto la care țin foarte mult este „Tratează-i pe ceilalți așa cum ți-ai dori și tu să fii tratat.” Am încercat să aplic acest motto în relația cu clienții, cu angajații, cu partenerii și, eu zic că, în mare, mi-a ieșit.
Față de clienți, într-adevăr, încercăm să îi aducem într-o experiență, să îi surprindem cu ce facem noi aici, în cel mai plăcut mod.
Față de angajați n-am avut niciodată întârzieri la plata salariilor pe perioada pandemiei, nimeni nu a fost dat afară, deși cofetăriile au fost mai bine de două luni închise. Am reușit cu toții să trecem peste.
Față de parteneri, în perioada pandemiei de exemplu, ne-am bucurat că nimeni nu ne sună să ne ceară bani – în momentele acelea în care banii nu mai circulau între companii – pentru că nu aveam datorii la niciunul dintre parteneri.
Ceea ce m-a inspirat și întotdeauna am spus-o celor din jurul meu, a fost definiția despre nebunie a lui Einstein, aceea că „Dacă faci același lucru, în același mod și te aștepți la rezultate diferite, înseamnă că ești nebun”.
Varianta audio a interviului:
Interviu realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citește pe Arta Albă și: Mixuri și concentrate pe bază de plante în panificație, patiserie și cofetărie