• Scorțisoara ocupă dintotdeauna un loc important în preferințele consumatorilor. Cu aroma ei inconfundabilă, este un condiment ideal în orice sezon, folosit atât în rețete culinare cât și în preparate cosmetice.
Scorțișoara este printre cele mai utilizate condimente în întreaga lume. Este, în același timp, și unul dintre cele mai vechi condimente cunoscute. Era utilizată încă din Egiptul Antic în scopuri ritualice, terapeutice dar și culinare, valoarea scorțișoarei fiind atât de mare în epocă, încât era considerată mai prețioasă ca aurul.
Întâia atestare documentară a aromatului condiment o găsim într-unul din primele tratate de medicină botanică, datat în jurul anului 2700 î.Hr., descoperit în China. De atunci nu și-a pierdut popularitatea, ajungând în Evul Mediu cel mai cunoscut și utilizat condiment. Era folosită pentru aromarea majorității sosurilor, fiind adăugată atât în rețetele dulci, cât și în cele sărate. Totodată, era pusă în vinuri pentru a da savoare acestora. Proprietățile antimicrobiene ale prafului de scorțișoară erau binecunoscute, fiind recomandat pentru înlăturarea infecțiilor și chiar ca tratament în perioada marilor epidemii.
Povești surprinzătoare
De-a lungul istoriei, datorită popularității și beneficiilor aduse sănătății, scorțișoara a fost unul dintre cele mai tranzacționate bunurile între Orientul Apropiat și Europa. Introducerea scorțișoarei în Europa a fost realizată de negustorii arabi. Pentru a păstra monopolul asupra tranzacționării râvnitului condiment, acești comercianți arabi vor spune povești fantastice despre originea scorțișoarei. Prin misterul care înconjoară obținerea ei, negustorii se asigură că nu vor pierde o cotă de piață impresionantă.
O asemenea poveste o găsim documentată în scrierile istoricului grec Herodot, care susținea că în Arabia păsări uriașe, numite cinnamologus sau păsări de scorțișoară, purtau în zbor batoanele de scorțișoară, adunate din locuri necunoscute, pentru a-și construi cuiburile în locuri inaccesibile omului. Pentru a obține rarul condiment, oamenii păcăleau păsările lăsând în apropierea cuiburilor bucăți mari de carne. Păsările duceau carnea în cuiburile lor, supraîncărcându-le. Astfel distrugeau cuibul care își pierdea prețiosul conținut de batoane de scorțișoară, adunate apoi de către doritori.
Această poveste a fost tratată mai târziu cu scepticism de către Pliniu cel Bătrân în „Naturalis historia“, susținând, pe bună dreptate, că pasărea gigantică descrisă de Herodot era doar o invenție, ca modalitate de a păcăli oamenii să plătească mai mult pentru scorțișoară.
În secolul al XVI-lea, exploratorii europeni pornesc în căutarea scorțișoarei pentru a satisface cererea în continuă creștere. Comercianții portughezi descoperă în 1518 una din sursele condimentului în Ceylon ( Sri Lanka actuală ). Astfel începe lupta pentru obținerea monopolului asupra pieței, câștigată de către olandezi și deținută de aceștia până în 1796, când controlul lanțului de aprovizionare din Ceylon trece în mâinile forțelor britanice.
„Democratizarea“ scorțișoarei
Până în anii 1800, scorțișoara își pierde statutul de condiment rar, rezervat doar celor bogați. Producătorii din regiunea Oceanului Indian, Indiile de Vest, Brazilia și Guyana inundă piața cu scorțișoară de calitate inferioară. Acest lucru a înlăturat monopolul, „democratizând“ scorțișoara și făcând-o accesibilă pentru toți.
În prezent se cunosc mai multe tipuri de scorțișoară, iar copacii din care se obțin cresc cu precădere în regiunile tropicale. Unul dintre principalele soiuri de scorțișoară este cea de Ceylon, care provine din Sri Lanka, Madagascar sau Brazilia. Al doilea tip principal este scorțișoara Cassia, cu o aromă mai intensă și la un preț mult mai mic decât alte sortimente. Aceasta provine din țări precum China, Vietnam sau Indonezia.
Indiferent că este sub formă de batoane sau pudră, scorțișoara este la loc de cinste în bucătăriile multor popoare. Aroma sa dulce inconfundabilă este apreciată de mii de ani și pentru proprietățile sale medicale. Este bogată în fosfor, magneziu, fier și calciu, îmbunătățește digestia, detoxifică ficatul, scade nivelul de colesterol din sânge și are proprietăți antifungice și antibacteriene.
În Orientul Mijlociu scorțișoara se folosește la condimentarea preparatelor din carne de pui sau miel, dar și pentru a da savoare și aromă supelor cremă, legumelor, băuturilor și deserturilor. În Mexic, îmbogățește gustul ciocolatei. În Statele Unite vom găsi scorțișoara în produse de panificație, în cereale și în salatele de fructe, iar în Turcia, în budinca de orez. În România aroma de scorțișoară ne învăluie din preparate precum orezul cu lapte și scorțișoară, plăcinta cu măr sau vinul fiert.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Șofranul – cel mai scump condiment din lume
