Interviu cu Pastry Chef Robert Eisler – „Știu ce vreau să fac și drumul până acolo poate fi șerpuit, poate chiar fac pași înapoi câteodată, dar direcția principală e înainte.”

• Robert Eisler, inima și mintea din spatele brandului „Cuptorul lui Robert”, este un pasionat cofetar care a transformat un hobby într-o afacere de succes.

Cu o poveste neconvențională, Robert a făcut tranziția de la domeniul IT la universul deserturilor, aducând în laborator o combinație unică de creativitate, curiozitate și disciplină. De la torturi sofisticate la prăjituri clasice reinterpretate, creațiile sale, realizate alături de partenera sa Carmen Murzea, au cucerit iubitorii de dulciuri din Brașov și nu numai.

Prin rețetele detaliate de pe site-ul său, RobertEisler.ro, cursurile de cofetărie pe care le susține și prezența activă pe rețelele sociale, Robert împărtășește cu cei care îl urmăresc pasiunea sa pentru arta deserturilor.

Clasat pe locul al treilea la categoria Best Male Pastry Chef la Gala Premiilor Chefi de România 2025, Robert Eisler continuă să surprindă și să inspire, atât în laborator, cât și dincolo de el.

1. Te știm ca talentat cofetar și inspirat content creator tot pe acest domeniu. Dar, dincolo de tunica de cofetar, cine este omul Robert?

Sunt doar un tip tot timpul curios, care a ajuns în acest domeniu din întâmplare. Zic în glumă despre mine că sunt un generalist și asta mă scuză, cumva, de la faptul că nu sunt cu adevărat bun la ceva anume.

Știu câte puțin din multe lucruri, dar nu am concentrarea și răbdarea necesară să ajung cu adevărat un maestru în vreun domeniu. Îmi fug tot timpul ochii și mintea la lucruri noi, dar am învățat să fac din asta un avantaj.

2. Cât de dificilă ți s-a părut tranziția de la un domeniu complet diferit la realizarea de dulciuri? Și de ce ai ales să faci acest pas?

Mie îmi place de fapt să fac chestii cu mâinile și pasiunea „din copilărie” a fost gătitul. Nu m-a ghidat nimeni spre bucătărie, așa că ( iarăși din întâmplare ) am ajuns să fac „rețelistică”, calculatoare.Până când viața m-a adus înapoi spre mâncare, doar că la desert de data asta.

Naiv fiind, am crezut că făcutul deserturilor și condusul unui business în domeniul ăsta sunt același lucru…

3. Ce te inspiră în laborator? Cum alegi următorul desert pentru portofoliul tău? Preferi să inovezi sau să reinterpretezi variantele clasice?

Avem în social media o imagine foarte distorsionată a cofetarului / bucătarului ca fiind cineva care face tot timpul ceva super fancy și interesant. De fapt, cofetăria ( și bănuiesc că și bucătăria ) e o muncă foarte repetitivă.

Cred că de asta am și migrat încet spre content creation, care îmi dă voie să fac ceva nou mult mai des. Câteodată, deserturile pe care le fac pentru social media ajung și în meniul laboratorului, dar nu des.

Un produs creat pentru vânzare trebuie să îndeplinească multe condiții de care nu iți pasă așa de mult atunci cand îl faci pentru social media – costuri, să fie relativ ușor de realizat, viața la raft, etc.

Sunt în fericita poziție de a putea face ( aproape ) doar lucruri care mi se par interesante, așa că asta îmi ghidează munca. Pot pleca de la o culoare care mă atrage, o textură, un desert pe care consider că aș putea să îl fac mai bine. Atâta timp cât mi se pare interesant, asta fac.

4. Care este ingredientul tău preferat?

Ce întrebare grea! Trișez dacă zic „fructele”? În funcție de cum le folosești poți adăuga textură, culoare, gust…

5. Este vreun desert care deține prima poziție în topul preferințelor tale?

Iarăși greu! Îmi plac deserturile simple, pentru că nu ai unde să „te ascunzi”  în ele: Tiramisu, Savarina, un cheesecake simplu cu sos de fructe.

6. Știm că ții și cursuri. Ce e mai aproape de sufletul tău: poziția de formator sau lucrul în laborator?

Cred că toate trei merg împreună: partea de muncă în laborator, cea de social media și cursurile. Fără oricare din ele, restul ar fi mai slabe.

Ca să fiu sincer, cel mai liber mă simt atunci când creez pentru social media, pentru că presiunea e minimă. Cursurile îmi oferă șansa să interacționez direct cu alți oameni pasionați și să împărtășesc ceea ce eu consider că e cofetărie făcută corect, iar munca de laborator mă ajută să înțeleg lucrurile cu o profunzime pe care doar repetiția ți-o poate oferi. Tot timpul ai ceva de îmbunătățit…

Fiecare bucată are farmecul ei și nu aș renunța la niciuna.

7. Anul acesta, la Gala Premiilor Chefi De România 2025, ai câștigat locul 3 la categoria Best Male Pastry Chef. Care a fost impactul asupra profesionistului Robert? Dar asupra omului Robert?

Nu știu prin ce greșeală am ajuns acolo, pentru că astfel de evenimente ( și aici nu mă refer neapărat la Gala Chefi de România ) mi se par mai mult politice, iar eu nu sunt un bun diplomat. A fost prima gală din domeniu la care am participat, așa că am fost onorat de invitație.

Dacă vrem să admitem sau nu, tuturor ne place să primim recunoaștere de la oamenii pe care îi admirăm. Acestea fiind spuse, nu am meritat acest premiu și, cu siguranță, nu sunt al 3-lea cel mai bun cofetar din România.

8. Poate nu toată lumea știe de autorul de cărți pentru copii Robert Eisler. Povestește-ne puțin cum ai ajuns să te implici în acest proiect?

Iarăși, e mult spus autor de cărți. A fost ceva complet diferit de orice am făcut până atunci și cred că asta m-a atras. Nici nu mai știu exact cum a pornit această idee: dintr-un impuls pe care nu am stat să îl cântăresc prea mult, cu siguranță!

Pentru mine, cea mai ușoară parte a fost scrisul efectiv, dar am subestimat ce înseamnă publicarea. Am avut totuși noroc să colaborez cu oameni foarte faini, care m-au ajutat enorm și de la care am învatat mult, precum Andreea Costăchescu și ilustratoarea Bianca Anton, iar cartea a mers surprinzător de bine, având în vedere că a fost publicată în regie proprie.

Ca în toate proiectele mele, a fost mai importantă călătoria, lucrurile pe care le-am învățat, relațiile pe care le-am creat. Dacă o să devin vreodată faimos, mai scot una!

9. Ce te motivează să mergi înainte cu proiectele tale, mai ales atunci când poate nu totul merge așa cum ți-ai dori?

Încerc să fiu cât mai disciplinat și să nu aștept după motivație. Nu îmi iese tot timpul, dar dacă aș sta să aștept motivația, nu aș face nici jumătate din lucrurile pe care le fac acum.
Iar probleme apar tot timpul: dacă ne poticnim la fiecare, nu mai ajungem niciunde. Știu ce vreau să fac și drumul până acolo poate fi șerpuit, poate chiar fac pași înapoi câteodată, dar direcția principală e înainte.

Interviu realizat de Gabriela Dan, Redactor-Șef Arta Albă

Citiți pe Arta Albă și: Rețetă – Tartă cu ciocolată albă și smochine