• Interviul a fost realizat în cadrul proiectului „Din cuptor, în viitor”, un podcast creat de Puratos din dorința de a aduce în prim plan oamenii și business-urile care dezvoltă industria de panificație și cofetărie din România.
David Alb este principalul motor al companiei Senneville, un brand 100% românesc născut la Timișoara. De la o brutărie de familie cu o cifră de afaceri modestă, David a reușit să construiască în doar câțiva ani o companie producătoare de deserturi cu o prezență puternică în retailul național și internațional, cu fabrici moderne și o gamă impresionantă de produse. Povestea lui este una despre curaj, putere de adaptare și viziune – o poveste care arată ce se poate construi și în România când ai determinare și credință.
1. Noi oamenii rămânem adesea nostalgici față de gusturile care ne-au marcat primii ani din viață. Acestea devin, fără să ne dăm seama, parte din identitatea noastră. Ce amintiri porți în suflet din primii ani de viață, din copilărie? E vorba de un produs, de un gust anume sau de o masă specială în familie?
Păstrez în memorie gustul și mirosul de pâine caldă. Pentru că bunicii mei, în 1993, fiind deja la pensie, au deschis o brutărie în Timișoara. Aveam doi ani pe atunci. Țin minte că, alături de fratele meu, de abia așteptam să scoată pâinea din cuptor, caldă, cu coaja groasă și miezul aerat. În acest moment nu mai facem pâine, pentru că business-ul nostru a căpătat o altă amploare și a dezvoltat o altă direcție, pe partea de deserturi, însă acel gust și acel miros au rămas cu mine până în ziua de astăzi și cred că unul dintre produsele mele preferate, pe care le-aș mânca întotdeauna, ar fi pâinea.
Și aș vrea să mai amintesc un produs: plăcintele pe care bunica ni le făcea și atunci și ni le face și acum. Plăcintele făcute pe lespede, acelea cu drojdie, cu cartofi în interior pe care puneai un pic de smântână și brânză sărată. 100% tradiționale românești, mai ales din zona Beiușului, de unde sunt bunicii mei din partea mamei.
2. Multe afaceri de succes încep ca o poveste de familie, cum este și cazul tău. Iar curajul apare nu atunci când preiei ștafeta, ci când duci acea afacere la cu totul alt nivel. David, ai preluat în 2014 o mică brutărie de la familie. Ce te-a determinat să crezi în povestea asta și în faptul că poți să o duci la alt nivel, să ajungi până la nivel internațional?
Dumnezeu așa a potrivit lucrurile, ca după toate activitățile pe care le-am făcut la început, să îmi dau seama că aș putea face ceva mai mult decât pâinea pe care o coceau bunicii mei. De altfel, aș putea spune că m-a pregătit brutăria familiei, deoarece spiritul antreprenorial era generat în primul rând de către bunicul meu, care era un doer, cum se spune, un om care nu înțelegea conceptul de nu se poate și mergea înainte, indiferent de provocări. Evident, alături de bunica mea, alături de mama mea, care și ea a fost învățată de mică cu zona asta de a face, de a nu aștepta pasiv să se întâmple lucrurile.
În 2014, când totul se întâmpla într-o brutărioară mică, într-o secție de producție mică de la periferia Timișoarei, din zona Mehala, zona Ronaț, m-am gândit: cum ar fi oare să dezvoltăm această brutărie, cum ar fi să facem și alte produse de patiserie, de cofetărie, cum ar fi să avem niște magazine? Și de la un gând am dezvoltat un lanț de magazine în care ne-a vândut produsele până acum câțiva ani, când am ales o altă traiectorie în zona industrială, ajungând să dezvoltăm partea de deserturi, pe care acum o facem atât pentru piața națională, cât și pentru cea internațională.
Ar fi multe de povestit și cu multe variații, dar aș vrea să mai spun doar un lucru: Cred că în viața noastră trebuie să facem ce ne place. Gustul și mirosul de pâine din copilărie și dorința de a face ceva bine au rămas adânc întipărite în inima și în mintea mea. Și asta a fost un catalizator pentru mine. Să pot pune produse de calitate pe masa nu doar a timișorenilor, ci și a multor români, pentru că produsele noastre la ora actuală se vând în toată România și deja chiar și peste hotare, grație partenerilor noștri din retail și a partenerilor noștri distribuitori.
3. Produsele pe care le creați, pe care le vedem și aici, poartă amprenta atât a tradiției, cât și a inovației. Ce face produsele Seneville, Dulce de dor și Arca speciale? De la savarine și amandine clasice, până la variantele proteice, vegane sau eclerurile cu influență internațională, cum sunt cele Dubai, ce înseamnă calitatea pentru tine?
Fiecare brand are o altă identitate. Dulciurile copilăriei noastre și mai ales gustul tradițional românesc le regăsim în Brandul Dulce de Dor, unde avem eclerele cu crema de vanilie și cu frișcă, savarinele insiropate, amandina cu gust de rom așa cum se făceau odinioară.
Urmează apoi gama Arca, care îmbină gusturile românești și cu alte influențe, unde regăsim produse reinterpretate, ca de exemplu o tăvălită cu cocos, care este iarăși un produs al copilăriei, dar pe care îl facem într-o variantă a noastră, a Senneville-ului sau a brand-ului Arca.
Și ajungem până la Senneville, unde avem produsele care au gustul cel mai actual și produsele care au cuprins și segmentul acesta nou de consumatori care își dorește un ecler cu fistic, o prăjitură cu zmeură, prăjiturile care sunt mai moderne.
Astfel, prin toate aceste game – și mai urmează și alte brand-uri pe care le pregătim – ne dorim să ajungem la cât mai multe tipuri de clienți, pentru că noi, oamenii, suntem diferiți. Și deși o savarină e iubită și de nepot și de bunic sau chiar de străbunic, credem că și o segmentare e bună și e potrivită pentru ca, ajuns în fața raftului, clientul nostru să găsească cea mai bună justificare pentru a achiziționa acel produs: din punct de vedere al calității, din punct de vedere al gustului, și, foarte important, din punct de vedere al prețului. Pentru că toate lucrurile acestea sunt importante dacă ne gândim și la partea de business.
Și ca să răspund la întrebarea ta, ce înseamnă calitatea pentru mine, în primul rând calitatea înseamnă constanță. Ceea ce-mi doresc, alături de echipa mea din producție și alături de soția mea, care e implicată direct în ultimele luni în zona de producție – pentru că ne-am dat seama că trebuie să ne alăturăm și noi colegilor pentru ca lucrurile să funcționeze așa cum trebuie – este constanța. Ne dorim ca un consumator de la Timișoara, un consumator de la București, un consumator de la Negrești-Oaș, un consumator de la Suceava să aibă parte de aceeași experiență când vine vorba de un produs de-al nostru. Și atunci, pentru mine, este foarte important să fiu constant. Vrem să-i oferim clientului nostru final, distribuitorului sau celui din HoReCa o calitate constantă pe care să se poată baza. Vrem ca cei care se gândesc la Senneville să se gândească la un partener de încredere. Asta înseamnă calitatea pentru mine, pentru soția mea, pentru echipa mea.
4. Gusturile consumatorilor se schimbă iar producătorii trebuie să evolueze o dată cu ele. Cum ați văzut evoluția preferințelor consumatorilor în ultimii ani? Ce-și doresc românii astăzi de la deserturi și produsele de patiserie: gustul copilăriei, inovații, opțiuni mai sănătoase sau o combinație între toate?
Voi răspunde din prisma unui producător de desert. Nu e dificil să împaci tradiția puternic românească cu inovația. Eu aș spune că ține foarte mult de creativitatea fiecăruia și cred că am demonstrat prin câteva produse că se poate face treaba asta. Însă ne-am dat seama că deși poți să faci combinații multiple, nouă ne plac lucrurile mai clare. De aceea am și segmentat produsele noastre pe mai multe branduri, pentru a ușura viața consumatorului. Și atunci, dacă vrei ceva tradițional românesc, te duci către gama Dulce de Dor, dacă vrei ceva care să poarte și gustul copilăriei, dar cumva să fie acolo și o ușoară reinterpretare, te duci către Arca.
Și dacă vrei un produs care să-ți ofere un indulgence la nivel de an 2026, te duci către Senneville, unde avem platouri de eclere sau prăjituri cum e Zmeurica, cu un mousse de zmeură, gem foarte bun de zmeură și o glazură apetisantă, decorată cu zmeură liofilizată. Toate lucrurile acestea împreună creează consumatorului, în funcție de sortimentul sau de gama pe care o alege, o altă experiență.
Există o temă care pe mine mă interesează foarte mult, atât personal cât și profesional, și aceea e cea a deficitului comercial. Și deficitul comercial al României pe zonă de deserturi e unul masiv.
Pe rafturile retailerilor, în magazinele unde clienții ajung zilnic cu milioanele, există o explozie de gusturi, de arome, de culori. Și atunci noi vrem să fim un producător român care să ofere clientului justificare clară, rapidă și acel indulgence pe care să și-l ofere în funcție de momentul lui, de momentul zilei pe care îl alege. Iar pentru un eveniment special, de anul acesta poate să aleagă și torturile pe care deja le producem în fabrica 1.
5. De la brutăria mică la fabrica modernă din Călan și export pe piețele internaționale. Ce te-a motivat să investești într-o zonă cum e Călan-Hunedoara? O zonă cu provocări economice, clar.
A fost o conjunctură frumoasă. Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, prin ADR Vest, a lansat un program de finanțare, Tranziție Justă, pentru zonele foste prelucrătoare, sau zonele în care a existat o industrie grea care nu mai există în acest moment – sunt șase județe în România care beneficiază de astfel de fonduri, printre care și județul Hunedoara. MIPE și ADR Vest au deschis, în 2023-2024, acest program pe care noi le-am accesat.
La momentul respectiv nu mai făceam pâine, ci deja vindeam clienților și distribuitorilor produse desert, dar făcute într-o locație mai mare decât brutăria, dar insuficientă pentru cererea pe care o aveam, fapt care ne-a determinat să căutăm și alte opțiuni.
Am aflat de aceste fonduri, am aplicat la ele și locația cea mai apropiată de Timișoara era județul Hunedoara. Am căutat acolo o zonă potrivită, un teren potrivit și am ajuns în Călan, chiar pe locul unui fost combinat. Zona a fost ecologizată, a fost transformată într-un parc industrial și în acel parc industrial am luat câteva parcele pe care am construit fabrica 1 și urmează să construim și fabrica 2.
Am accesat aceste fonduri europene, iar proiectul, în curs de implementare, este de 70 de milioane de lei la care s-a adăugat construcția fabricii 1, care nu era prinsă în acest proiect. Aducem în acea zonă aproximativ – până la finalul anului viitor până când sperăm și în finalizarea fabricii 2 – circa 100 de milioane de lei investiții. Într-un an de zile, am ajuns să avem și 130 de angajați acolo, ceea ce înseamnă că am venit să facem o fabrică care să aducă și o perspectivă oamenilor din zonă care își doresc să vină alături de noi și alături de care să creștem. Pentru că resursa umană e o resursă extrem de importantă în activitatea noastră, ca și în alte activități.
Acesta a fost contextul care ne-a dus acolo în Călan și mă bucur că am ajuns în Călan. E un orășel micuț, dar cochet, la aproximativ 10 km de autostradă, amplasat mai bine decât Timișoara din punct de vedere logistic, pentru că este mai aproape de centrul țării. E și județul din care vine soția mea, ceea ce mă bucură pentru că este mai aproape de părinții ei. Într-un județ care nu are o activitate prolifică pe zona de industrie alimentară, cu efort și fiind de-abia la început, am reușit să creăm o fabrică care să ducă produsele românești atât în țară și în străinătate, deserturi care să bucure pe toată lumea.
6. Ce a contat cel mai mult în această creștere a business-ului? Capacitatea de adaptare, deciziile investiționale echipa sau viziunea pe termen lung?
Cred că cel mai important lucru a fost Dumnezeu care mi-a dat viziunea, puterea și curajul.„Nihil Sine Deo” este motto-ul meu și al familiei noastre și e preluat de la Casa Regală a României pentru care am fost furnizori de pâine: o pâine multibob, făcută cu mai multe tipuri de făinuri și mai multe tipuri de semințe. Mi-a plăcut foarte mult motto-ul, l-am preluat de la Casa Regală a României și l-am adus aproape de sufletul meu și al familiei noastre.
După Dumnezeu, a fost familia și a fost soția mea care m-a susținut extraordinar și căreia îi mulțumesc foarte mult pentru că, din perspectiva mea, dacă nu ești bine pe plan personal, e foarte greu să faci lucrurile bine profesional. După care, cred că a fost curajul de a merge înainte. Evident, a fost și echipa, planul investițional, atragerea de finanțare, know-how câștigat din învățarea continuă, prezența la târguri, toate aceste elemente împreună ne-au adus unde suntem.
Însă pentru mine totul începe cu credința în Dumnezeu și, mai departe, cu a fi bine tu, ca persoană. Dacă ești bine, atunci ai timp să gândești, ai timp să crești, chiar și atunci când ești supus stresului și provocărilor pe care orice antreprenor în România le are și nu numai în România. Antreprenoriatul asta înseamnă: înseamnă o gumă pe care o întinzi din ce în ce mai mult, mai ales dacă vrei să crești.
Suntem departe de obiectivele pe care le-am setat, mai avem multe de făcut în continuare, de la zona de cifre pe care trebuie să o îmbunătățim în permanență, până la zona de creștere a personalului, de creștere a managementului, însă ne bucurăm că,de la an la an, lucrurile merg din ce în ce mai bine pentru compania noastră, că avem un impact real în societate și în comunitatea în care activăm și că o companie locală națională deținută 100% de către o familie din România reușește să pună produse pe mesele românilor și din țara și din străinătate. Mai mult din țară momentan, dar din fabrica 2 produsele congelate, cu siguranță, vor ajunge și mai ușor la export.
7. Dacă ai primi astăzi mai mult suport într-o singură zonă: dezvoltare de produs, acces la date sau conectare la piață unde ar face diferența cea mai mare?
Eu m-aș conecta la client. Avem un amic, un tip special de om cu care m-am consultat încă de la începuturile mele și pe care îl știu de peste 15 ani care are o vorbă: „Ai afacere, dacă ai clienți”. Eu aș formula altfel: „Ca să ai clienți, trebuie să asculți clientul”.
Pentru că eu am încercat mulți ani să-i ofer clientului ceea ce-mi doream eu. Și s-a dovedit că, de mai multe ori decât aș fi vrut, clientul mi-a spus că își dorește altceva. Astfel, cred că cel mai important este să te conectezi la client: să studiezi clientul, să vorbești cu clientul, să vezi raftul din magazin. Și să îl ajuți și pe distribuitor să poată pune pe raft un produs vandabil. Este foarte important să îi dai posibilitatea clientului final să te realeagă. Și asta o poți face cu acea constanță de care vorbeam la început. Și prin acea disponibilitate de ascultare pe care trebuie să o ai.
Evident, studiile și informațiile din piață te pot ajuta în direcția asta. Dar toate acestea trebuie puse peste ceea ce își dorește clientul. Pentru că dacă clientul român nu este pregătit, să zicem, de o cremă cu yuzu, care mie îmi place că e un gust exotic, trebuie să-i oferim ceea ce îi place.
Clientul român, la ora actuală, este încă obișnuit, cum sunt și eu, cu gusturile pe care le știe din copilărie și în care se simte ancorat: romul acela din amandine, imbatabil, sau din siropul de savarină, aroma de ananas din diplomatul pe care îl făcea mama mea, gusturile tradiționale. Da, savurez cu mare drag un ecler cu fistic, însă dacă stau să mă gândesc așa repede ce îmi doresc, în nouă din zece cazuri voi alege ceva tradițional, pentru că, probabil, mă duce cu gând într-o perioadă de nostalgie și de copilărie.
8. Dincolo de cifre și investiții, rămân poveștile personale care inspiră. Care e realizarea sau produsul de care ești cel mai mândru astăzi? Și privind în urmă, care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o dintr-un moment dificil?
Produsul de care sunt cel mai mândru… se schimbă! Nu am un produs de care sunt cel mai mândru astăzi, pentru că se schimbă. Sau, hai să spun altfel: astăzi sunt cel mai mândru de torturi! Pentru că am dat drumul de două luni de zile la Călan la producția de torturi și e un proiect pe care îl aștept și îl gândesc de, cel puțin, unu sau doi ani. Am lucrat mult ca să-l aducem la îndeplinire, iar în acest moment, producem un număr frumos de unități care este în creștere în fiecare lună. Și sunt foarte mândru că am reușit să punem pe rafturile magazinelor deja și torturi, pe lângă produsele pe care deja le făceam. Dar se schimbă în permanență și dacă mă vei întreba asta peste șase luni sau peste un an, cu siguranță că răspunsul meu va fi diferit.
Și acum să mergem la a doua parte a întrebării. Vorbeai de momente dificile. Multe, foarte multe… Pentru că antreprenoriatul înseamnă multe momente dificile pe lângă multe momente, într-adevăr, și de bucurie și de împlinire.
Unul dintre cele mai grele momente a fost, aș putea să spun, cel din pandemie. Probabil că mulți antreprenori atunci au avut un scurtcircuit, pentru că pandemia a schimbat regulile jocului, mai ales în industria de cofetărie.
Până în 2020, eram un business care funcționa în proporție de 95% prin magazinele noastre proprii în care ne vindeam produsele și făceam evenimente: nunți, botezuri, corporate. Nu doar la nivel de Timișoara, ci și la nivel zonal, în câteva județe din jurul Timișoarei. Dar dintr-o dată, business-ul a scăzut cu 80% într-o lună. De ce? Evenimente nu mai erau, erau restricțiile de circulație, magazinele noastre erau, marea majoritate, stradale, nu erau în centre comerciale. Și atunci, ne-am întrebat unde sunt clienții? Păi sunt în magazinele tradiționale, sunt în retail. Ok, hai să ducem produsele noastre acolo!
Da, ne-am trezit fără afacere și repede ne-am reorientat către zona de tradițional, către zona de retail și așa a luat naștere gama Arca, pentru că brand-ul Arca și numele Arca, deși e înregistrat la Osim din 2020, din pandemie, era un brand pe care îl aveam și era pregătit din 2014, doar că nu găsisem încă acea conjuctură în care să îl lansez. Așa a fost creată Arca, care la început era formată din pâine, din patiserie și din câteva prăjituri și de la câteva zeci de clienți, am ajuns acum să avem foarte, foarte multe locații în care ne vindem produsele. Evident, ambalate altfel, într-o atmosferă controlată, standardizate, într-o fabrică certificată IFSO.
În decursul vieții mele am învățat că cele mai mari perioade de creștere vin după momente dificile. Într-o perioadă de pace, de liniște și de mare calmă, nu ai motive să te gândești foarte mult la schimbare, mergi pe niște lucruri care există… Când vine un tsunami, cum a fost pandemia pentru noi, și îți dispare afacerea, pentru că îți dispar clienții, pur și simplu iei altfel de decizii. Și da, cred că acel moment dificil s-a transformat în cea mai mare oportunitate din punct de vedere profesional, pentru că am shift-uit afacerea. Am văzut că făcând un lucru bine, din punct de vedere al calității, poziționându-l bine și ca preț, având o constanță, se poate face un business mare. Și am transformat cu ajutorul lui Dumnezeu o problemă într-o oportunitate. Evident, alături de o echipă care a crescut și crește continuu, cu foarte multe milioane de euro investite.
Am văzut că se poate construi și aici în România și îmi doresc să o fac în continuare pentru că eu cred că potențialul pieței este unul foarte mare. Când ai un deficit comercial atât de mare, de peste jumătate de miliard de euro la dulciuri, care a crescut din 2019 până în 2025 de trei ori, înseamnă că piața are un potențial fantastic! Și nu vreau să mă aleagă clientul doar pentru că sunt un producător român și am un produs românesc, vreau să mă aleagă clientul pentru că atunci când se duce în fața raftului, găsește acea justificare pentru un moment de plăcere, va plăti și un preț corect și se va bucura de fiecare dată de un produs de calitate.
9. Ca o curiozitate personală, de la ce vine Arca?
Dulce de Dor e creația 100% a soției mele și e gândită acum vreo două ani de zile special pe zona asta tradițională. Aici e clar, e dorul nostru românesc, e un joc de cuvinte care a prins excepțional de bine și e cel mai mic dintre brandurile noastre.Cu toate ne mândrim, dar el e mezinul nostru, are un loc special în inima noastră.
Arca… Spuneam că a fost un nume pe care l-aveam în sertar de mulți ani. La momentul în care l-am gândit, cred că mi-a plăcut foarte mult faptul că era ușor de reținut. Era un nume, un brand, o posibilă marcă, foarte simplă: Arca. Ușor de reținut, ușor de văzut, ușor de „jucat” cu ea și nu era restrictivă din punct de vedere al gamei, pentru că la momentul în care am gândit Arca, făceam mai multe tipuri de produse: panificație, patiserie și așa mai departe.
Prima dată era un nume generic. Probabil că în subconștientul meu mă gândeam și la Arca lui Noe, dar m-am gândit la un nume care să fie ușor. În pandemie, mi s-a părut că se potrivește excepțional cu starea aceea de nebunie, de tsunami, de dezastru emoțional. Și atunci, într-adevăr, Arca a căpătat acea semnificație de salvare sau de transformare, de nou. E un brand de care sunt cel mai mândru și e brandul care, la ora actuală, are cea mai mare tracțiune în piață, pentru că este cel mai răspândit pe rafturile magazinelor din România.
Povestea Senneville e una foarte interesantă care începe în 1993. Bunicii mei au făcut acea brutărie, au vrut să o înregistreze, au formulat câteva variante de denumire și au mandatat o persoană, pe Ghiță Băluță, să înregistreze firma în Registrul Comerțului. Toate variantele respective erau înregistrate deja, aștfel încât Ghiță își dă seama că nu are altă opțiune decât să propună el o altă denumire. Se duce acasă, deschide atlasul de geografie și găsește că există o localitate, Senneville, în Franța, unde există și o brutărie faimoasă. I s-a părut potrivit, dat fiind că cei care îl trimiseseră făceau tot brutărie, așa că a copiat denumirea localității pentru a o înregistra. După care, a decis că merge și ceva internațional, adăugând și „Inter”, spre disperarea bunicilor cărora le era și greu să pronunțe o denumire atât de complicată.
Și așa le-a potrivit de frumos Dumnezeu că peste ani, când am preluat businessul în 2014 și am dezvoltat partea de deserturi, lucrând alături de o familie de români din Cluj, specializați pe zona de patiserie și cofetărie, atât în Franța cât și în Maroc, am început chiar cu deserturile franțuzești, astfel că denumirea Senneville mergea excepțional cu produsele noastre, iar când am ieșit prima dată la export, s-a potrivit și partea cu „Inter”.
10. Dacă ai putea transmite un singur mesaj unui tânăr antreprenor, indiferent dacă continuă o tradiție de familie sau își deschide un business nou în domeniu, care ar fi acel mesaj?
Deși îmi place să primesc sfaturi, nu-mi place să dau sfaturi pentru că e o chestiune sensibilă…
Dar mi-aș putea spune mie, lui David de acum douăzeci de ani, să fie adaptabil. Cred că acesta este sfatul pe care mi l-aș da. Pe lângă reziliența fără de care niciun antreprenor nu poate funcționa și credința în Dumnezeu, care pentru mine e punctul zero, trebuie să fim adaptabili: conjuncturile se schimbă, piața se schimbă, preferințele clienților noștri se schimbă și e extrem de important acest lucru. Soția mea are o vorbă: „Doar copacii care au rădăcini nu se pot mișca. În rest, oamenii, neavând rădăcini în pământ, se pot adapta, se pot schimba.”
Cred că e foarte important însă să înțelegem și cât trebuie să ne adaptăm și să ne schimbăm. Deși anumite lucruri poate nu se vor schimba niciodată cum e aroma de rom din savarină sau din amandină, ambalajul s-a schimbat, canalul de distribuție s-a schimbat, metoda de fabricație s-a schimbat, gemul de pe savarină, care avea o culoare atât de nenaturală, roșul acela aprins, acum s-a transformat cu toate normele într-un roșu mai natural, dar gustul a rămas același. Cred că trebuie să ne adaptăm indiferent de domeniul și de activitatea pe care o facem ca antreprenori.
Interviu realizat de Gabriela Dan, Redactor-Șef Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Optimizarea texturii: tendința care redefinește inovația în industria alimentară și a băuturilor
