Interviu cu Ionuț Ilie, Director General al Grupo Bimbo România: „Într-un final, afacerile, dincolo de orice, sunt făcute de oameni, iar cheia unei integrări și a unei achiziții bune sunt tot oamenii.”

• Ionuț Ilie este un lider experimentat care coordonează operațiunile din România ale celei mai mari companii din industria de panificație din lume.
• Interviu realizat în cadrul podcastului „Din cuptor, în viitor”, creat de Puratos pentru a aduce în prim-plan oamenii și afacerile care dezvoltă industria de panificație și cofetărie din România.

Ionuț Ilie, Director General al Grupo Bimbo România, a preluat conducerea în 2023, aducând cu sine o experiență solidă de peste 25 de ani în sectorul bunurilor de larg consum. Astăzi, el conduce transformarea și dezvoltarea unuia dintre cei mai importanți jucători din industria de panificație din România, printr-o viziune clară, axată pe creștere și inovație.

Povestea sa unește expertiza corporatistă internațională cu realitatea unui brand românesc de tradiție, într-o industrie esențială pentru economia autohtonă.

1. Cum am început și cu alți invitați în cadrul proiectului, aș vrea să te întreb despre produsul sau gustul anume din copilăria ta care te-a însoțit de-a lungul vieții până în prezent.

Sunt mai multe dar cea mai importantă a rămas pâinea bunicii. Bunicii mei erau din zona Olteniei și mi-a rămas în minte – și chiar încerc să văd dacă pot să găsesc o soluție să transpun lucrul acesta într-un produs de masă – pâinea la țest. Nu știu dacă știți ce înseamnă asta și cum se face, dar pentru mine asta e pâinea pe care o știu și amintirea care îmi revine mereu și mereu. Așa am constatat că gustul are memorie.

Ajungeam la bunici în fiecare vară, petreceam acolo o lună sau două și în ziua sosirii mele bunica făcea o pâine mare în țest. Era un capac de lut, pe care îl încălzea cu coceni, cu vreascuri și lemn ușor. Apoi punea un strat de frunze de viță de vie, ca să nu murdărească pâinea. Tot jarul îl întorcea în jurul țestului, iar în 40-45 de minute scotea o pâine mare și rotundă de două kilograme și jumătate, chiar trei, care era crescută, aburindă și foarte, foarte hidratată. O pâine foarte densă. Pâinea aceea cu un pui la grătar, pe jar și cu usturoi și, în zilele când nu mâncam pâine, cu mămăligă, sunt în mintea mea și acum.

Acum înțeleg că are o noimă locul în care ai ajuns…

Nu ca să „dau tot din casă”, dar pot să spun că în anul în care am plecat din Unilever, după 26 de ani, am avut două interviuri în industria de panificație. Și nu m-am dus eu după ele, ci au venit ele după mine și mi-am spus atunci: „Cred că trebuie să merg acolo, că nu văd altă soluție.”

2. Mulți lideri vin cu experiențe din industrii diferite înainte de a ajunge în panificație. Ionuț, tu ai construit o carieră impresionantă în sectorul bunurilor de larg consum. Ce te-a determinat să faci pasul către Grupo Bimbo și industria de panificație?

Nu m-a determinat nimic, ci a fost o simplă întâmplare. Am lucrat foarte mulți ani într-o singură companie. Am un tip de conservatorism și de loialitate pentru locurile unde mă simt bine și unde am reușit să mă construiesc pe mine și să construiesc un business și echipe.

Și nu am avut în minte în mod special că vreau să plec, însă așa s-a întâmplat. Am avut un set de interviuri unde „chimia” a fost absolut perfectă. Și, mai mult decât atât, ce m-a atras cel mai tare este că am avut libertatea să fac cum consider de cuvință. Evident, în niște parametri, dar deosebit de compania în care eu am lucrat și care era extrem de structurată și de matricizată, cu un management foarte așezat în matrice de sus până jos și la nivel european și, mă rog, clusterizat,unde decizia de business era relativ limitată. Puteai să te miști în niște parametri relativ restrânși.

Grupo Bimbo mi-a dat libertatea să acționez așa cum vreau eu și cum consider de cuviință, cu condiția să livrăm ce ne-am angajat și am promis. Și acesta a fost „cârligul” pentru mine ca să fac acest pas.

3. Într-o categorie atât de competitivă, produsele oferite consumatorilor trebuie să aducă ceva în plus ca să convingă. Cum se situează produsele Vel Pitar în acest segment?

Vel Pitar s-a dezvoltat de-a lungul multor ani foarte temeinic și sănătos. Este formată dintr-un conglomerat de fabrici de pâine, așa cum le știam noi din vremea când eram copii, și care a păstrat, în general, rețetele, felul în care pâinea se făcea în acel moment și a încercat să le ducă la un alt nivel.

În pâine, ca în orice produs alimentar, este vorba despre gust în primul rând, și de a-l replica și a-l păstra constant și continuu, deci rețetele sunt importante. La fel și calitatea produsului și calitatea procesului pe care îl desfășori acolo, astfel încât orice tip de ingrediente folosești, la capătul liniei să iasă același tip de pâine, cu același gust. Și, în principiu, Vel Pitar face asta.

Grupo Bimbo a venit cu o expertiză diferită și, deși poate că lumea s-ar fi așteptat ca Grupo Bimbo să vină în piața românească cu alte tipuri de pâine, realitatea este că ei au luat de aici foarte multă expertiză și o altă manieră de a face pâine pe care le duc înapoi în grup și le lansează în diverse părți ale lumii, pentru că felul în care facem noi pâine este un fel aparte.

În general, zona asta balcanică, probabil sub influențele Imperiului Otoman, a dezvoltat o multitudine de tipuri de pâine și, poate că nu întâmplător, cel mai mare consumator de pâine pe cap de locuitor în lumea asta este Turcia, iar România vine pe al doilea loc.

În Balcani, în general, consumurile sunt foarte ridicate. Și în Bulgaria, și în Serbia, și în toată zona asta balcanică consumul de pâine este, în general, cu 70%, 100% mai mare decât în Vestul Europei.

4. Ce înseamnă pentru tine personal o pâine de calitate?

Mie îmi plac pâinile dense și foarte hidratate. Dar am descoperit și extrema cealaltă: pâinile foarte fluffy, extrem de elastice, care au și ele farmecul lor.

Depinde ce mănânci. Îmi place, în general, să asortez pâinea pe care o mănânc cu tipurile de mâncare potrivite. Pentru că o pâine densă și foarte hidratată este o pâine grea și nu merge cu o mâncare foarte grea. Și atunci aleg pentru o mâncare grea, o pâine ușoară, o pâine foarte aerată. Iar pentru o mâncare mai ușoară, o pâine mai densă și cu gust. Îmi place să simt gustul ușor sărat, îmi place să simt gustul ușor acrișor, îmi place să simt miezul acela dens și plin.

5. Se regăsesc toate acestea în pâinile Vel Pitar?

Fără discuție! Acoperim aproape toată gama. Nu acoperim, în acest moment, pâinile cu hidratare foarte, foarte mare. Dar ne gândim și la asta. Nu e ceva ce nu știm sau nu putem să facem. În acest moment avem un portofoliu foarte larg care vine după o serie de achiziții în serie. Și preocuparea noastră în momentul ăsta este să clarificăm ce înseamnă portofoliu, să segmentăm tipurile de pâine, să nu ne suprapunem.

Pentru că atunci când faci achiziții, inevitabil, unele segmente au fost competitoare sau au același tip de rețete sau același tip de gust. Atunci trebuie să găsești o soluție să simplifici puțin portofoliu ca să te poți focusa mai bine.

6. Cum ați perceput voi, la nivel de companie, schimbarea în comportamentul consumatorului român? Ce-și dorește el acum, în prezent, de la o pâine pe care să o pună pe masă?

N-aș zice că consumatorul român în categoria de pâine se mișcă foarte repede cu schimbatul gusturilor. Evident că a adoptat și începe să consume pâini care sunt ușor diferite de ce știm noi din copilăria noastră, însă piața ne arată foarte clar că franzela reprezintă încă 60-65-70% din această piață, este pâinea noastră tradițională, a perioadei comuniste, și este destul de evident că oamenii renunță cu greu la ea.

Pe de altă parte, cred că consumatorul român este extrem de atent la calitate și la ingredientele din care este făcută pâinea. Pentru că, în interacțiunea cu consumatorii, cu consumatoarele mai mult și în special cu tinere mame, am auzit acest comentariu, care nu m-a surprins neapărat, dar atunci când l-am auzit, a fost așa ca un „aha moment”, în care ele spuneau:  „Pâinea este alimentul pe care îl dau cel mai des copiilor mei. Am pretenția ca măcar pâinea să fie curată”. Și „curată” are un înțeles aparte în food. Este vorba de a nu utiliza ingrediente pe care consumatorii le consideră de evitat. Și ne place sau nu ne place, nu este nici negativ, nici pozitiv, franzela este o pâine care este făcută din patru ingrediente: făină, drojdie, apă și sare. Și servește, ca să zicem așa, intereselor românilor.

Dar ce se simte foarte tare este că toate trendurile nutriționale din ultima perioadă atrag consumatorii către pâini din făinuri mai speciale: cu conținut foarte mare de fibră, cu, nu știu, conținut mare de secară, care are un nivel glicemic mai scăzut, pâini cu amestecuri de semințe, deci cu beneficii suplimentare și cu patine de gust aparte. Și segmentul crește și se simte asta. Însă este încă mic față de baza consumatorului de pâine.

Evident că se duce și către trenduri mai moderne, cum este pâinea fără gluten. Nu există în acest moment produs fără gluten la Vel Pitar, dar o să facem, cu siguranță. Acuma, eu am o opinie aparte față de treaba asta. Evident că sunt oameni care au dificultăți sau, mă rog, au probleme de sănătate și tolerează mai greu glutenul. Și, fără discuție, au nevoie de o soluție pentru această situație, însă lucrurile au trecut dincolo de asta. A devenit un trend, așa că de ce să nu facem asta? Mâncăm pâine de 10.000 de ani și pâinea, în general, a ajutat umanitatea să meargă pe distanțe mai mari, pentru că puteai să iei după tine un aliment hrănitor. Există cumva niște exagerări pe anumite zone… Dar eu sunt un mâncător de pâine, voi rămâne un mâncător de pâine, îmi place și, în cele din urmă, cumpătarea e cea mai bună soluție pentru orice echilibru.

7. De când ești în această funcție la Bimbo România, dacă ar fi să te gândești la un singur moment definitoriu, care ar fi acela? Indiferent că vorbim de o realizare sau de un eșec.

Eu am venit aici cu puține așteptări, dar cu dorința de a face lucruri. Așa cum spuneam la început, faptul că am primit libertatea să mă organizez, să-mi construiesc echipa, să-mi construiesc procesele așa cum doresc, a fost, de fapt, cel mai important „cârlig” pentru mine.

Și asta am făcut: am venit, am încercat să înțeleg ce se întâmplă, cum se întâmplă, să înțeleg industria – că era foarte diferită de ceea am făcut eu până atunci – să înțeleg lucrurile astea adiacente, logistica, felul în care se desfășoară lucrurile. Pentru că, Vel Pitar este un business foarte integrat, cu un sistem logistic propriu, cu depozite, cu echipă de vânzări, cu echipă de livrare. Lucrul acesta nu este foarte comun.Cele mai multe companii au separat și au externalizat o parte din aceste servicii. Și atunci nu sunt în responsabilitatea ta sau sunt niște servicii pe care le primești.

În Vel Pitar, toate sunt înăuntru și pentru mine a fost foarte interesant să înțeleg și să văd cum funcționează ele, așa, bucățele mai mici într-un tot unitar și să găsesc butoanele acestea de fine tuning ca să facem și mai bine decât am făcut, să putem fi mai eficienți, mai productivi și să creștem.

Dacă ar fi să numesc ceva ce cred că am făcut bine, este că am preluat un business de 160 de milioane și acum, după 3 ani, este aproape dublu ca dimensiune și că am reușit să fac acest lucru din bucățele foarte mici, într-un Vel Pitar care, la rândul lui, nu era încă total integrat, pentru că era o colecție de fabrici și de business-uri mai mici aduse împreună. Pe lângă asta, după încă niște achiziții, am reușit să creștem pe aceeași bază, măsurat, am reușit să ținem lucrurile împreună și să dăm un sens tuturor oamenilor din echipă, ceea ce mie mi se pare un câștig fabulos. Asta în timp ce am construit o echipă aproape nouă de leadership. În principiu 70% din oamenii de acolo sunt oameni noi, din diverse industrii, pe care am reușit să-i aduc și să-i pun împreună, pentru a face lucrurile bine și pentru a creiona planuri mult mai mărețe decât cele pe care le-am făcut până acum.

8. Ca orice mare companie și Grupo Bimbo este angajat în cursa aceasta către sustenabilitate. Cum se implementează la nivel de România acest lucru?

Când am venit în Grupo Bimbo, nu știam prea multe despre companie, deși veneam din FMCG și știam cam tot ce se întâmplă nu numai în industria în care lucram eu, ci și în industriile adiacente precum pharma, auto, white goods, electronics. Cunoșteam toate marele companii cu date financiare, cu lucruri de detaliu. Când mi s-a spus că e vorba de Grupo Bimbo mi-am pus întrebarea: „Cine este Grupo Bimbo?” Pentru că nu prea știam…

Am descoperit această companie și felul în care fac ei business m-a impresionat maxim. Pentru că n-am văzut astfel de lucruri nici în companii care sunt mai vechi, mai mari și mai structurate decât Grupo Bimbo. Foarte puțină lume știe că Grupo Bimbo în Mexico este aproape 100% electrificat, își produce propriile camioane electrice, își produce propriile forklift-uri automate, își produce piese de schimb în 3D, desenate și realizate de un grup de ingineri care se află în Mexico City, piese care apoi sunt printate 3D prin lume, în special în zona Americilor, mai puțin în Europa deocamdată. Grupo Bimbo are un sistem logistic aproape complet automatizat și reciclează aproape tot ce se poate. Eu am fost surprins, pornind de la ideea că sunt, în definitiv, niște brutari, ca, ulterior, să realizez cum stau de fapt lucrurile…

Noi preluăm aceste aspecte aici și avem o atenție absolut specială pentru tot ce înseamnă waste și pentru tot ce poate fi reutilizat în producție, mai ales când vorbim de materie primă pentru food. Dorim să eliminăm atât cât se poate risipa alimentară de orice fel și să reutilizăm ceea ce se poate reutiliza în procesele din interiorul companiei.

Avem 11 proiecte de panouri solare în derulare în momentul acesta, tocmai pentru a utiliza energie sustenabilă. Avem recuperatoare de căldură aproape pe toate liniile noastre, tocmai pentru a nu risipi energie care s-ar duce în aer. Avem un program foarte precis vis-a-vis de apa utilizată, de consumuri în general, de reutilizare a apelor uzate și așa mai departe.

Suntem acolo și suntem bine situați, pentru că în industrie suntem, de departe, vârf. Toate astea înseamnă costuri dar face parte din ADN-ul companiei și nu e o alegere, ci este un mod de lucru. Când am preluat Vel Pitar-ul, nu spun că făceau lucrurile greșit, dar nu exista o aplecare foarte precisă pe zona asta de sustenabilitate. Însă Grupo Bimbo are un program foarte așezat de sustenabilitate și, pas cu pas, introducem toate elementele care sunt obligatorii în grup.

9. Cum vezi viitorul industriei de panificație și ce direcții vei implementa pentru următorii 5 ani?

Cred că piața este încă extrem de fragmentată. Există niște tendințe specifice pe unele zone, cum vorbeam despre fără gluten și altele precum brutăria artizanală, bake off și alte lucruri de genul acesta. Noi ne îndreptăm către toate aceste lucruri.

Grupo Bimbo este o companie care își dorește să facă orice se face din făinuri, pentru că vorbim aici și de făina de porumb. Nu toată lumea știe că Grupo Bimbo este proprietarul brand-ului Takis, pe care noi l-am lansat acum niște ani aici și care are un real succes. Eu nici măcar nu știam că există brandul ăsta, fiind un brand mainly de TikTok sau care s-a dezvoltat pe social media. Când l-am introdus pe piața românească toți întrebau: „Takis? Aduceți Takis?” Eu, nefiind un mare fan al social media – deși utilizez, mă străduiesc cât pot să nu stau acolo foarte mult și TikTok nu este ceva ce urmăresc în mod obișnuit – atunci nu știam foarte multe despre brand. Dar l-am descoperit, l-am lansat, am făcut treabă foarte bună și suntem poziționați foarte bine pe piață cu el.

Deci Bimbo vrea să facă orice se face din făină, în orice formă și în orice fel. Evident că avem priorități. Ne concentrăm pe tot ce înseamnă consolidare, integrare, astfel încât să acționăm ca un corp unit și cu direcție foarte clară. Și avem planuri foarte mari să ne extindem în tot felul de zone.

10. E un segment anume aproape de sufletul tău pe care vrei să-l dezvolți?

Mi-ar plăcea foarte tare să pun pe piață și să reușesc să replic într-un format industrial… și aici trebuie să fac o paranteză. Conotația asta de industrial pare că e ciudată pe piața românească, dar eu nu o văd așa. Făina se amestecă în același fel indiferent că o amesteci într-o căldare de o tonă sau în copaia de pe prispa bunicii în care făceam noi aluat din 5 kg de făină odată. Și în condiții mult mai igienice, fără discuție. Felul în care se face pâinea este absolut identic. Nu s-a schimbat nimic! Evident că sunt niște mașinării care fac lucrurile astea în locul oamenilor și că e un proces mult mai bine controlat și mai bine dozat pe parcursul lui decât ar fi putut să facă bunica vreodată.

Revenind la ideea anterioară, vreau foarte tare să găsesc soluții să pun niște rețete tradiționale într-un format pe care oamenii să îl recunoască și când au gustat din produs să zică: „A! Așa făcea bunica mea, sau mama mea, sau mătușa mea!” Și asta îmi doresc foarte tare, pe lângă pâine. Aș vrea să găsesc o soluție să fac pâinea la țest, într-un format de genul ăsta, la volume mari. E foarte complicat, pentru că e un proces anume și felul ăla de a coace într-un dispozitiv închis și în amestecul acela de cenușă, e o combinație acolo care nu este ușor de reprodus. Mi-ar plăcea tare mult să pot face asta.

11. Dacă ai putea să te întorci în timp, să îi dai un sfat lui Ionuț aflat la început de carieră, care ar fi?

Noi am avut șansa, sau neșansa în funcție de cum privești lucrurile, de a crește într-un timp în care școala avea un anumit fel de a face lucrurile, relațiile dintre oameni erau guvernate de niște elemente, care nu erau neapărat pozitive sau fericite.

Dacă m-aș găsi pe mine acum mulți ani, să zic 40 de ani, m-aș educa foarte tare în ceea ce înseamnă Emotional Intelligence, comunicare, relațiile dintre oameni, diplomație, lucruri de genul acesta, de care nu am avut parte. Pe vremea aceea era bine să „stai în banca ta”, să nu comentezi prea mult, să nu ieși în față, să nu faci aia, să nu faci aialaltă…Am spus în cercul meu de prieteni și apropiați că eu și poate și mulți alți copii ca și mine, care am crescut într-un sistem totalitar și cu niște reguli stricte impuse, am întârziat în viața noastră cu 10 ani. Pentru că oricâtă școală ai fi făcut, oricâte skills-uri tehnice sau foarte specifice aveai pe anumite domenii, zona aceasta de business, de dezvoltare, de lucru cu oamenii, n-a fost ceva ce noi am știut. Și șansa mea în compania în care am lucrat a fost să descopăr aceste lucruri.

Am avut șansa să intru în perioadele de început ale acestor companii pe această piața, companii care au înțeles că nu suntem pregătiți pe zona aceasta și au investit enorm în dezvoltarea noastră ca profesioniști dar și ca oameni. Iar pentru mine a fost o școală fabuloasă și dacă aș putea face ceva pentru mine, tânărul de 18 ani, ar fi să am acces la aspectul acesta de dezvoltare.

Ca profesionist, nu cred că aș schimba foarte multe lucruri. Poate că un pic de rigoare mai multă decât reușesc eu să îmi impun m-ar ajuta, deși sunt absolut conștient că, în general, rigoarea și structura foarte strânsă ucid creativitatea sau dau, așa, o dinamică inversă. Mi-a plăcut întotdeauna să fiu omul care gândește lateral, să pun împreună lucruri care nu au nicio legătură unele cu altele și asta mă ajută foarte mult în tot ceea ce fac.

Pe cineva care intră într-o companie ca aceasta l-aș sfătui să aibă răbdare să înțeleagă business-ul. Sunt foarte multe companii care fac această eroare: fac mergers în diverse piețe și vor să transforme în pas alergător ceea ce au cumpărat în ceea ce sunt ei înșiși. Atunci când cumperi un competitor sau cumperi o companie din piață, nu o cumperi pentru că merge prost, ci o cumperi pentru că merge bine și face lucrurile într-un anumit fel. Și atunci ar fi bine să conservi ce fac oamenii aceia bine și să aduci partea ta de știință și de know how și din cele două să faci mai mult.

Am văzut multe achiziții care se transformă în eșecuri majore pentru că nu există această răbdare în a înțelege ce face business-ul acela, ce face diferit și ce face mai bine decât tine și cum poți să îl transformi și să aduci cunoștințele pe care le ai tu la nivel de companie în această afacere.

Pentru că, într-un final, afacerile, dincolo de orice, sunt făcute de oameni, iar cheia unei integrări și a unei achiziții bune sunt tot oamenii – de acolo și de dincolo – și cum îi faci să lucreze împreună, să colaboreze și să coopereze.

Interviu realizat de Gabriela Dan, Redactor-Șef Arta Albă 

Citiți pe Arta Albă și: Bimbo România: Liderul global în panificație raportează rezultate solide pe piața locală în 2025