Interviu cu Gabriela Bereș, Puratos: „ceea ce pe mine mă încarcă foarte mult, este să pun la punct împreună cu oamenii strategii, planuri, lucruri care schimbă lumea din jurul nostru.” 

• Gabriela Bereș, director regional Europa Centrală și de Est în grupul Puratos, a acordat un interviu în exclusivitate Redacției Arta Albă.

Gabriela Bereş, absolventă a Facultăţii de Drept, și-a început cariera în cadrul companiei belgiene Puratos ca director de resurse umane, devenind apoi director operațional. În 2012 a fost numită Country manager Romania & Moldova, iar în martie 2018 Director Regional al Puratos pentru Europa de Est, fiind desemnată să dezvolte operațiunile companiei pe 15 piețe.

Această traiectorie profesională remarcabilă i-a permis Gabrielei Bereș să își valorifice abilitățile de leadership și viziunea. Responsabilitățile ei în cadrul companiei includ nu doar coordonarea unei echipe extinse, ci și implementarea unor strategii inovatoare, orientate spre sustenabilitate și dezvoltare durabilă.

O îmbinare de forță, diplomație și căldură sufletească, abordarea sa strategică și empatică este vizibilă în deciziile pe care le ia zi de zi. Gabriela consideră că succesul unei afaceri stă nu doar în profit, ci și în valoarea pe care o aduce comunității și industriei.

Convingerea sa cu privire la importanța rezilienței și a integrității și capacitatea de a inspira și motiva echipele, chiar și în contexte dificile, o fac să fie un model autentic de lider care investește în oameni și proiecte ce pot schimba viitorul industriei alimentare și al societății.

1. Știm că ești absolventă de studii drept. Ce anume te-a determinat să renunți la cariera de avocat și să te orientezi către business?

E mult spus că am renunțat, pentru că nu am profesat niciun moment. Am terminat Dreptul demult, foarte demult… Și îmi aduc aminte că mi-am dorit foarte mult, ani de zile, de când eram mică, să mă fac avocat, judecător. Îmi doream tare mult să intru în domeniul ăsta, dar cred că eram influențată de imaginile din filmele americane în care îi vezi pe cei care luptă în fața tribunalului, cei care luptă pentru dreptate.

Și așa, am ajuns să dau examen de admitere la Facultatea de Drept, la Cluj, într-o perioadă în care era foarte greu să fii admis. Am absolvit studiile de drept, dar nu am profesat deloc. Motivul este că în timpul facultății am cunoscut niște oameni cu care am rămas în relații foarte apropiate până în prezent, studenți la economie care s-au adunat într-o asociație numită AIESEC, organizație care mai există și astăzi. Și în cadrul acestei asociații făceau diverse lucruri extraordinar de frumoase care m-au atras la momentul respectiv.

Așa, încet-încet, în loc să merg înainte cu dreptul, practic am făcut așa un detour și m-am orientat către business. Nu-mi pare rău. Și asta pentru că tot ce mi-a oferit mie partea asta de business a însemnat mult mai mult decât a fi un avocat sau un judecător. A însemnat să cunosc oameni, să călătoresc, să văd lucruri diferite, să mă educ și să mă dezvolt în cu totul și cu totul alt fel.

2. Ce înseamnă pentru tine activitatea în cadrul companiei Puratos?

Înseamnă foarte mult, mai ales că anul viitor fac 20 de ani de Puratos. Nici mie nu-mi vine să cred! Câteodată fac așa câte o glumă zicând că  am o relație mai lungă cu Puratos decât cu soțul meu.

În primul rând, hai să-ți povestesc puțin despre Puratos, că asta e mai important și după aceea îți povestesc și despre relația mea cu compania Puratos. Firma este o companie cunoscută, bănuiesc. Este vorba de un lider în ingrediente alimentare în domeniul brutăriei, cofetăriei, patiseriei. Este domeniul nostru de suflet…

Compania este de foarte mult timp în lume, iar în România facem 30 de ani anul viitor, un milestone extrem de important. Și totuși, dacă întreb pe cineva din afara industriei „Cine este Puratos?”, nimeni nu ne cunoaște. Adică nu ne știe nimeni, dar noi de fapt suntem prezenți în foarte multe ingrediente, în foarte multe prăjituri, în fiecare pâine.

Asta explic eu celor care mă întreabă „ce e Puratos, ce se întâmplă în Puratos, cine este Puratos”: nu ne cunoașteți, dar suntem acolo prezenți în pâine, în prăjituri, în lucrurile bune și dulci pe care le mâncați voi împreună cu familiile voastre.

Puratos are o viziune și o direcție extrem de clare și noi nu ne-am abătut niciodată de la direcția noastră. Și pentru că suntem în industria alimentară, partea de sănătate este extrem de importantă, Puratos aducând ingrediente de calitate care să contribuie în primul rând la sănătatea consumatorilor.

Better Health, Better Planet, Better Community

De altfel, ne-am axat întotdeauna pe trei categorii: partea de sănătate, better health cum îi spunem noi în comunicările noastre, better planet, adică să aduci către consumatori ingredientele, dar fără să provoci un impact negativ asupra mediului și better community, pentru că lucrurile pe care le facem noi, inclusiv în România, se întorc și către comunitățile unde activăm și unde trăim de atâția ani.

Relația mea cu Puratos este, așa cum îți spuneam, de 20 de ani. Am început ca director de resurse umane, adică nu am avut legătură cu business-ul în mod direct. După care am trecut în operațiuni și după mulți ani am ajuns director general, acum coordonând regiunea Europa Centrală și de Est.

Dar pot să spun că după toți acești ani relația mea cu compania se definește în felul următor: am creat o echipă alături de care Puratos a devenit lider de piață și asta este extrem de important. Și când spun lider de piață nu mă refer numai la partea financiară, pentru că, evident, și asta este un lucru important. Dar e vorba și de poziția aceea de leadership când ai curajul să vii cu inovații, să faci lucruri noi, să faci lucruri diferite decât le fac cei din jur, să ai curajul și puterea să susții niște inovații pe un teren uneori care nu îți este foarte favorabil. Deci asta este relația mea cu Puratos: impact, realizări, bucurii, până la bucuria lucrului bine făcut!

3. Ce abilități și calități consideri că sunt esențiale pentru gestionarea echipelor și proiectelor mari, mai ales într-o industrie atât de competitivă?

Eu nu am așa o definiție foarte clară a cum ar trebui să fie leaderul perfect, pentru că, în opinia mea, suntem întotdeauna într-un proces de leadership evolutiv.

Îți spun sincer că dacă m-ai fi întrebat treaba asta acum 10 ani sau 15 ani, probabil că pentru mine alte lucruri erau mai importante decât sunt acum. Și dacă atunci rezultatele erau extrem de importante și acum sunt la fel, pentru că într-un business, dacă nu ai rezultate, nu este în regulă. Dar nu, doar rezultatele nu mai sunt suficiente…

Și de ce acest lucru? Este pentru că, evident, și eu am am evoluat, am văzut niște lucruri de-a lungul timpului. Și mai este încă ceva: generațiile cu care noi lucrăm astăzi nu mai sunt generațiile cu care am lucrat acum 30 de ani sau cu 20 de ani. Acum tinerii, noile generații, sunt foarte bucuroși când aud că lucrează pentru o companie lider de piață foarte stabilă financiar, dar doresc să audă mai mult decât atât.

„Important este să aud vocea oamenilor”

Și atunci acea misiune, dincolo de profit, este extrem de importantă să fie vie și să o construim în cadrul organizației. Pentru mine, în acest moment, extrem de important este să aud vocea oamenilor, nu numai propriile mele voci. Este vorba despre vocea angajaților. Și ca să faci treaba asta trebuie să fii foarte atent. Trebuie să fii în permanență într-o alertă, iar eu sunt ca un fel de radar!

Încerc să identific talentele în organizație și nu doar dintre cei cu care lucrez direct. Încerc, dincolo de oamenii cu care lucrez direct, să-i cunosc și pe ceilalți, să înțeleg care le este valoarea, să le ofer teren pentru a se dezvolta. Este extrem de important să le dau proiecte, să înțeleg dacă într-adevăr au talentul care mi se pare mie că este acolo, undeva în ei. Astea sunt lucruri la care sunt foarte atentă zi de zi.

„Am evoluat atât de mult și noi, ca organizație, și noi ca oameni.”

Fără asta, să știi că nu ai cum să clădești o companie sustenabilă. Mai este încă ceva, un lucru foarte important și pe care, tot așa, l-am învățat în timp. Mi-aduc aminte că acum 20 de ani pentru angajarea la Puratos ca director de resurse umane am avut un interviu cu cineva de la Resurse Umane de la Bruxelles. Nu mai știu în ce context, am întrebat ceva legat de fișele de post, de responsabilități. Nu mai îmi aduc aminte foarte clar, dar răspunsul pe care l-am primit a fost că toate chestiile astea sunt confidențiale, ca să nu afle competiția ce face Puratos în inside. Și atunci mi s-a părut puțin ciudat…

De ce îți povestesc întâmplarea asta? Este pentru că am evoluat atât de mult și noi, ca organizație, și noi ca oameni. Mi-am dat seama că nu ai cum să ții niște oameni închiși într-o organizație fără să fie expuși la exterior, pentru că nu o să-i ajuti să se dezvolte. Și pentru mine asta este un aspect extrem de important, să îmi expun colegii la lumea de dincolo de Puratos.

„Este important să înțelegem lumea din afara noastră.”

Cum îi expun? Evident, e vorba de participări la diverse evenimente, participări la cursuri, la training-uri, la lucrurile care se întâmplă în afara noastră. Pentru că doar așa, cu ceea ce vezi că se întâmplă în afară, poți să faci lucrurile mai bine în interior. Pentru mine este un mesaj pe care îl transmit oamenilor în fiecare zi, iar ei, la rândul lor, trebuie să facă asta cu colegii cu care lucrează.

Până la urmă este ca să facem lucrurile cu totul și cu totul altfel, dar împreună. Dar pentru a face asta trebuie să trecem puțin de sentimentul acesta elitist: „Suntem din Puratos și noi nu participăm acolo, nu mergem acolo. Noi suntem doar noi între noi.” Este un lucru pe care trebuie să-l schimbăm și discutam cu colegii mei și cu colegele mele de la marketing că este foarte important să mergem dincolo de Puratos și să înțelegem lumea din afara noastră. Și avem foarte multe proiecte pe această temă.

4. Cum au evoluat nevoile și așteptările consumatorilor în ultimii ani și cum răspunde Puratos acestor schimbări?

Uite, apropo de unul din proiectele pe care noi îl avem: este vorba de Taste Tomorrow. Încercăm să identificăm care sunt tendințele în consum sau care sunt modificările în fiecare macro-tendință care poate să apară. Știi foarte bine că industria noastră alimentară nu este foarte dinamică, nu suntem în IT, nu suntem până la urmă în domenii de genul ăsta super- dinamice. Și atunci nici schimbările nu sunt atât de dramatice de la un an la altul, dar pentru noi este extrem de important să monitorizăm orice fel de eventuală deviere sau schimbare în aceste macro-tendințe.

Taste Tomorrow este acel studiu care ne arată care a fost profilul consumatorilor noștri acum 10 ani, cum arată acum și cum o să arate pe viitor. Și pot să-ți spun că acum 10 ani consumatorul era cu totul și cu totul altcumva și se simte asta în businessul pe care îl facem zi de zi. Evident că oamenii au evoluat, au văzut lucruri noi, sunt mult mai educați decât erau acum 10 ani, știu ce să caute pe etichetă, își doresc să afle cât mai multe informații legate de ingredientele pe care le consumă. Uneori își doresc să afle și sursele de unde vin acele ingrediente și sunt mult mai dornici de a avea produse de calitate pe mesele lor.

Monitorizarea tendințelor

Dar să nu uităm că asta se întâmplă în special în mediile urbane. Să nu uităm că există și o pătură foarte mare de sărăcie în țara asta și de oameni care nu au cum să acceadă la astfel de produse și care nu sunt educați în această direcție. Întotdeauna discutăm: haideți să venim cu produse inovatoare, să venim cu produse de calitate. Asta este tendința, aici trebuie să fim și noi. Dar îmi pun întrebarea ce facem cu celelalte pături sociale? Cum îi ajutăm?

A micșora un preț nu cred că este neapărat o soluție pe termen lung. Poți să o faci doar pentru o perioadă. Să știi că la întrebarea asta eu nu am un răspuns în momentul ăsta. Și ți-o spun cu toată sinceritatea, este un debate pe care îl avem și în cadrul grupului. În Belgia, de foarte multe ori sunt discuții, care este acea inovație de fapt care să permită și oamenilor cu posibilități mai reduse să acceadă la informație și să aibă acces la alimente de calitate, la quality food.

Asta este întrebarea care ne frământă de foarte multe ori și discutăm nu numai de România ci de foarte multe alte țări și continente și aici cred că ar trebui să ne unim cu toții, să aducem o inovație care să ajute în această direcție. Probabil că Puratos singur nu o să poată face treaba asta.

5. Un proiect important al companiei Puratos este cel dedicat învățământului dual – Bakery School. Vorbește-ne puțin despre acest proiect și despre impactul pe care l-a avut în peisajul industriei de profil.

Vă povesteam că am fost în India în 2019, exact pentru proiectul ăsta. Școala Bakery School a fost prima școală deschisă de către Puratos în Mumbai. Pe mine m-a inspirat foarte mult treaba asta. Însă abordarea era că în Uniunea Europeană nu deschidem astfel de școli, pentru că școala este pentru mediile defavorizate, este pentru lumea mai săracă. Nu este vorba de Uniunea Europeană și nu vrem să deschidem acolo.

Ne-a luat foarte mulți ani să-i convingem să deschidă în România și să știi că asta a fost pentru mine un super succes numai pentru faptul că am reușit să convingem grupul să facem această școală în România. Și după noi, au început să deschidă aceste școli și alte țări.

Învățământ dual și în alte țări

Până și Statele Unite au deschis acest tip de școală, Bakery School, și cumva misiunea școlii s-a schimbat. Dacă până acum era: „Ne ducem către mediile defavorizate, încercăm să îi pregătim, să le oferim o meserie, și anume cea de brutar sau de cofetar.”, acum lucrurile s-au schimbat puțin, pentru că există o penurie îngrozitoare de personal calificat peste tot în lume, nu numai în România.

Și atunci, cumva, misiunea organizației a început să se schimbe: „Haideți să punem în piață cât mai mulți specialiști, cât mai mulți profesioniști, astfel încât să ne ajutăm industria și, până la urmă să ne ajutăm și pe noi.”

În România, Bakery School s-a înființat în 2020, exact când a început pandemia. Noi eram și cu clădirea și cu laboratoarele gata, pandemia venind exact în momentul în care ar fi trebuit să deschidem școala. Am deschis școala și, îmi aduc aminte, la vremea respectivă că erau copii înscriși care făceau prăjiturile în online. Vă puteți imagina cum e să înveți meserie în online, mai ales că nu erau profesioniști, erau pur și simplu niște copii.

„Dacă reușim să angajăm măcar 50% din copiii ăștia în brutării și în cofetării, am ajuns acolo unde trebuie.”

Am trecut si de momentele astea, acum suntem la peste 60 – 70 de copii pe care îi avem în sistemul acesta. Unii sunt la școală în Tărtășești, prima școală pe care am deschis-o, alții la a doua școală, dschisă în 2022 în Cluj. Nu e simplu, pentru că până la urmă noi nu suntem niște specialiști, nu suntem niște profesioniști în educația în acest domeniu. Una este să produci și să vinzi ingrediente, alta e să pregătești copiii pentru a deveni brutari și cofetari.

Sper că undeva facem o treabă bună, iar competiția World Skill  la care copii pregătiți în Bakery School  au participat și au luat premii este chiar crème de la crème, pentru că acolo sunt foarte puțini care ajung. Eu m-aș menține însă puțin mai down to earth, în a spune că, dacă reușim să angajăm măcar 50% din copiii ăștia în brutării și în cofetării, am ajuns acolo unde trebuie și putem spune că da, Bakery School are succes.

Provocări de care trebuie să se țină cont

Asta este problema principală și este un challenge aici de care trebuie să ținem cont și trebuie să fim realiști și nici nu vreau să îl ascund până la urmă: copiii sunt super bine pregătiți, dar ori nu sunt pregătiți psihic sau emoțional să se ducă în direcția industriei, ori industria nu este pregătită să-i angajeze.

Mai este și o altă problemă: Tărtășești este la 50 km distanță de București. Este dificil ca un copil la 16, 17, 18 ani să se trezească la 4 dimineața, să se ducă în brutărie în Dristor, în partea cealaltă a orașului. Deci sunt niște obstacole și niște provocări de care trebuie să ținem cont și pe care încercăm să le tratăm împreună cu alții, astfel încât să avem cât mai mult succes, să angajăm cât mai mulți absolvenți.

6. Ultimii ani știm cu toții că au fost marcați de nenumărate evenimente. Cu toate acestea Puratos a reușit să își păstreze trendul ascendent. Care este secretul? Ce soluții ați găsit pentru a depăși aceste provocări?

Nu e niciun secret. Știm foarte bine că nu mai există acea normalitate. Adică ok, am avut, pandemia, a venit războiul. Acum continuăm cu un alt război. E vorba, până la urmă, și de toate modificările astea în climate change, care au un impact direct în industria alimentară și, știm foarte bine, toți acești disruptori există și în strategia sau în mesajele pe care eu personal, dar și alți colegi de-ai mei le transmitem mai departe către oamenii cu care lucrăm, este că ele nu vor dispărea și noi trebuie să înțelegem lucrul ăsta. Trebuie să ne pregătim astfel încât să le facem față.

Misiunea și strategia Puratos nu s-au schimbat de-a lungul acestui acestei perioade. Noi în continuare mergem pe cei trei piloni: Better health – Better Food, Better Planet și Better Community. Deci nu s-a schimbat nimic. Poate că drumul pe care îl urmăm este mai agil, mai adaptabil vizavi de ceea ce se întâmplă acum.

„Nu este suficient să fii lider de piață.”

Știi că îți spuneam la început că noi considerăm că suntem lideri de piață în România și pentru mine este important să fii lider din punct de vedere cifre, să fii acolo market share, dar nu este totul. Nu este suficient să fii lider de piață și să fii mulțumit cu treaba asta. Trebuie să faci mai mult decât atât.

Tu trebuie să ajuți ca industria să se dezvolte atâta vreme cât ești lider de piață. Și eu zic că noi am venit cu foarte multe inovații de-a lungul timpului și le-am susținut financiar, pentru că de multe ori am venit cu produse noi în piață, pe care nimeni nu și le-a dorit, pentru că lumea nu era pregătită. Nu era poate momentul, dar noi le-am susținut ani de zile până când au început să aducă business, să aducă bani. Nu ne-am temut de treaba asta și în continuare facem așa ceva.

De asemenea, suntem printre primii care au venit cu digitalizare. Când spui digitalizare în domeniul ingredientelor alimentare, despre ce este vorba? Avem platforma de e-commerce și știu că au început să aibă și alții și mă bucură treaba asta, pentru că cu cât vin mai mulți, cu atât este mai bine. Dar noi am fost deschizători de drumuri în acest domeniu!

”Suntem deschiși către colaborare.”

Acum, 30% din cifra de afaceri a lui Puratos România este pe e-commerce, adică este digital. Probabil că anul viitor o să fie chiar mai mult decât atâta. Asta nu înseamnă că nu avem oameni de vânzări. Absolut! Ei se duc în piață, doar că platforma ne ajută și ne ajută și clientul. Deci asta este extrem de important de reținut.

Pot să-ți dau foarte multe exemple, alte lucruri cu care am venit precum Bakery School de care tocmai povesteam. Suntem unici în piață în acest moment, în această industrie și suntem foarte deschiși spre colaborări. Dacă cineva își dorește să colaboreze cu noi, indiferent că este competitor, că este furnizor, că este un alt tip de colaborator, suntem foarte deschiși spre această variantă, pentru că ne-am dat seama că singur este foarte greu.

Îți dau un alt exemplu: partea asta de sustenabilitate nu este simplu de adus în România. Pentru că discutăm de o țară în care lucrurile nu se mișcă atât de ușor cum este în Vest, dar a fost un commitment pe care ni l-am luat. De multe ori poate că am venit cu niște ingrediente mai scumpe în piață, pentru că noi le-am avut din surse sustenabile, asta deocamdată însemnând și bani mai mulți.

Proiecte importante

Sunt multe lucruri cu care cu care am venit și ne-am susținut poziția de lider în piață, aducând inovație și lucruri inedite într-un fel sau altul. Îți vorbesc acum de un alt proiect. El este la început, deci nu i-am dat încă drumul, dar o să povestesc puțin despre el…

Ne-am văitat de-a lungul timpului că în România nu sunt foarte multe inovații în domeniul alimentar. Și împreună cu o colegă de-a mea am vizitat niște universități pentru a înțelege ce se întâmplă acolo și dacă am putea, de exemplu, să colaborăm cu studenții sau cu masteranzii din acele universități.

Am descoperit foarte multă dorință în mulți copii de a face lucrurile dincolo de ce se întâmplă în acest moment, doar că nu au cadru, nu știu cum să o facă, nu știu unde să se ducă, nu știu către cine să apeleze. Dar sunt anumiți copii cărora dacă le dai o șansă în această direcție, sunt minunați. Cu unii dintre ei, noi deja am lucrat aducându-i în Puratos și investind în ei, practic făcându-i tehnologii noștri.

Cu alții avem planuri, ne gândim poate, de ce nu, să facem un hub, un innovation hub, în care să aducem anumiți studenți și să facem inovare. Strict inovare! Adică nu ne referim la partea de dezvoltare, ci strict la partea de research. Și ăsta este planul pe care ni-l dorim. Deci asta mi-ar plăcea foarte mult să facem. Deja am și descoperit câțiva colaboratori de la Universitatea din București.

„Am crescut investind în viitor.”

Suntem la început de drum și probabil că vom face foarte multe greșeli, cu siguranță, dar pentru noi este extrem de important că, dacă tot am zis că în România nu se inovează pe partea de ingrediente, să facem acest centru dedicat României, în care să încurajăm tinerii să vină cu inovații. Eu cred că o să mergem acolo, la Universitate, să vedem ce se întâmplă, și din 100 de copii, dacă 3 își doresc, este un lucru extraordinar de important.

Ți-am dat exemplele asta pentru că m-ai întrebat ce a făcut Puratos ca să își mențină creșterea. Și am crescut investind în același timp în viitor, în copiii cu care lucrăm, în noua generație. Pe mine mă încântă să-ți povestesc despre Innovation Hub, să-ți povestesc despre școlile pe care le facem. Să-ți povestesc despre cum practic încercăm să păstrăm sau să schimbăm până la urmă fața acestei industrii. Și fac și un apel către oricine dorește să colaboreze cu noi. Din acest punct de vedere, suntem absolut deschiși aici.

7. Ce activități îți aduc cea mai mare bucurie sau împlinire pe plan profesional? Dar personal?

Sunt multe lucruri care mă încântă. Știu că acum este foarte la modă să vorbești despre cum îți păstrezi echilibrul între personal și profesional. Eu nu mi-l păstrez. Adică trebuie să fiu foarte sinceră cu tine. Aș minți să spun că trăiesc așa, într-un echilibru perfect. Îl păstrez pe o anumită perioadă, după care mă dezechilibrez, cam ca în pilates. Când stai așa într-un picior, nu poți să stai a la long; la un moment dat te dezechilibrezi.

Mi-a luat ceva timp să accept lucrul acesta, pentru că luptam din răsputeri, să păstrez acest echilibru dintre personal și profesional și mi-am dat seama că dacă lupt foarte mult, nici nu o să-l am, pentru că mă va stresa și voi deveni super anxioasă din cauza asta. Și atunci le iau așa, step by step.

Echilibrul este important

Am venit la interviu cu fetița mea, deci încerc să combin lucrurile astea atât cât pot, cum pot și unde pot. De multe ori am luat-o și la filmări și a venit la un moment dat și la niște cine de business. Este foarte cuminte, nu deranjează și vrea doar să stea cu mine și să fie cu mine. Ăsta este un fel de a păstra un echilibru. Este o chestie mică pe care o fac, dar este extrem de importantă.

Citesc foarte mult și citesc foarte mult despre istorie, deși eu nu sunt un om al trecutului. Eu nu trăiesc în trecut: trăiesc în viitor și nici asta nu e foarte bine. E bine să trăiești în prezent, dar îmi place foarte mult istoria pentru că așa înțelegi niște lucruri care ți se întâmplă și nu mai ești surprins sau stresat. Totul este ciclic și istoria tinde să se repete. Important e să iei faptele într-o altă abordare. Îmi place să cunosc, îmi place să vizitez, îmi place să lucrez cu oamenii. Astea sunt lucrurile cele mai importante pentru mine.

8. Cum îți încarci bateriile după o perioadă intensă de lucru?

Iau o pauză! Eu știu să iau pauze atunci când trebuie să le iau. Și când spun o pauză, evident că nu îmi iau un concediu de două săptămâni, că nu se pune problema așa. Călătoresc foarte mult și ceea ce pe mine mă încarcă foarte mult, este să stau de vorbă cu oamenii, să pun la punct împreună cu oamenii strategii, planuri, lucruri care schimbă lumea din jurul nostru. Asta mă încarcă extraordinar de mult!

Dar, în egală măsură, călătoriile mă și obosesc. Evident, că atunci, în momentul în care simt că ceva nu este în regulă, ceva nu mai e așa cum ar trebui să fie, este momentul în care stau acasă, nu mai călătoresc atât de mult, îmi iau puțină pauză. Mai lucrez de-acasă, deși foarte rar acum, dar revin înapoi. Sunt lucruri mici la care sunt atentă, cărora le acord atenția necesară de fiecare dată când le simt și îmi ascult corpul de câte ori simt nevoia ca lucrurile să fie mai slow down.

Cred că sănătatea mintală, până la urmă, este extrem de importantă pentru noi toți. Sunt foarte atentă și la energia din cadrul echipei, pentru că de multe ori vezi oamenii storși și cu energia undeva la pământ. Și pentru mine e important să monitorizez și partea asta, pentru că energia dă drive-ul în organizație. O organizație stoarsă de puteri și fără niciun drive, este o organizație în care nu ai ce să faci, adică nu poți să realizezi nimic acolo.

9. Ai vreun mentor sau o persoană care ți-a influențat parcursul profesional?

Am avut mai multe persoane care mi-au fost mentori și persoane pe care le-am admirat de-a lungul carierei. Nu aș putea să dau nume acum, pentru că nu sunt persoane publice. Cum ți-am spus mai devreme, îmi place foarte mult să citesc despre istorie și îmi place foarte mult să înțeleg cum acționau liderii în situații de stres.

Ca exemplu, este o carte pe care o recomand celor care doresc să aprofundeze domeniul, scrisă de Henry Kissinger și care se numește „Leadership”. Această carte analizează șase tipuri de lideri din istorie, mai precis oameni de stat, fără nicio legătură cu leadership-ul corporatist, dar sunt foarte multe legături și foarte multe învățăminte pe care le poți extrage de acolo.

Sunt leaderi care au făcut ceva în perioade extrem de dificile și pe mine asta mă încântă: să citesc și să văd cum îți păstrezi leadership-ul, cum îți păstrezi puterea și drive-ul oamenilor pe care îi ai lângă tine în momente grele. Cum îți păstrezi reziliența, ce faci tu și ce faci cu întreaga organizație pentru a te păstra la un anumit nivel și a te păstra deasupra valului?

10. Ce sfaturi i-ai da Gabrielei Bereș de la începutul carierei, dacă ai putea călători în timp? Regreți ceva?

Nu am neapărat regrete, ci poate aș fi făcut anumite lucruri în alt fel dacă aș fi avut mintea de acum. Încerc să-i transmit copilului meu acest lucru. Nu știu dacă mă ascultă sau nu, dar o să înțeleagă probabil mai încolo.

Ce mi-a lipsit mie, fiind întotdeauna results oriented, este că nu am trăit prezentul. Rezultatul era foarte important și în clipa în care îl obțineam mă mutam către următorul și următorul proiect. De asta spun că nu am trăit foarte mult în prezent, ci mai mult în viitor ceea ce nu e tocmai ok. Probabil că, ce mi-a lipsit atunci, era să mă bucur de drum. Și ăsta e exercițiul pe care îl fac acum: să mă bucur de drum. Și a te bucura de drum nu e foarte simplu, mai ales dacă nu ești o persoană care să oberve lucrurile acestea și ești orientată doar pe rezultate.

Aste este lupta cu mine și mi-ar fi plăcut să am treaba asta în sânge când eram tânără, pentru că am întâlnit oameni, colegi de-ai mei din Puratos, din aceeași generație cu mine, din Anglia, din Belgia, din alte țări, care au avut cu totul și cu totul o altă abordare în carierele lor, oameni care s-au bucurat de drum, oameni care au știu să facă și alte lucruri pe lângă carierele foarte frumoase pe care și le-au construit. Pentru mine a fost totul acolo și probabil că asta aș fi făcut diferit: să mă bucur de drum. Și o să am grijă să înțeleagă și copilul meu asta.

Interviu realizat de Gabriela Dan, Redactor-Șef Arta Albă

Citiți pe Arta Albă și: Cerealele și semințele încolțite – beneficiile naturii în fiecare felie de pâine