Amarantul, o pseudocereală fără gluten

• Amarantul, datorită compoziției nutriționale, este adesea inclus în categoria cerealelor fără conținut de gluten.

Aparținând în întregime unei alte familii de plante, amarantul conține toți cei nouă aminoacizi esențiali, vitamine, minerale și fibre, care se regăsesc în cereale precum grâul sau ovăzul. Pe lângă faptul că este un aliment foarte versatil și nutritiv, acesta nu conține gluten. Din acest motiv amarantul este considerat o pseudocereală, fiind o alternativă de excepție în dietele celor care sunt nevoiți sau doresc să evite glutenul.
Există peste 60 de specii de amarant. Denumirea acestei pseudocereale provine din grecescul „amaranthos”, tradus prin „cel care nu se veștejește”. Și, într-adevăr, frunzele sale își păstrează strălucirea chiar și după recoltare și uscare.

Amarantul – „mâncarea zeilor”

Amarantul era folosit ca aliment de bază și plantă medicinală de civilizațiile maya, aztecă și incașă. În străvechea civilizație aztecă, acesta era utilizat în ritualurile de venerare a zeităților. Hrănitoarele semințe erau amestecate cu miere și modelate în formă de statuete. La încheierea ritualurilor, acestea erau sparte, împărțite și mâncate. Acesta se crede că ar fi și principalul motiv pentru care, la venirea spaniolilor lui Cortez, amarantul a fost scos în afara legii. Ca parte a eforturilor de creștinare a băștinașilor păgâni, câmpurile de amarant au fost arse și cultivatorii pedepsiți.
Din fericire, în câteva zone îndepărtate amarantul a supraviețuit, extinzându-se mai târziu din Mexic, Guatemala, Peru, India și Nepal către Europa.
Amarantul este cunoscut și sub denumirea „mâncarea zeilor”, fiind considerat o plantă sacră, un simbol al nemuririi.

Valori nutriționale amarant

Amarantul este clasificat drept pseudocereală, ceea ce înseamnă că are un set de nutrienți comparabil cu cerealele și poate fi utilizat în moduri similare.
Gustul său ierbos, ușor piperat, cu accente de nucă, se potrivește într-o largă varietate de produse.
Bogat în fibre și proteine, amarantul este și o sursă bună de minerale ca: fier, magneziu, zinc, fosfor, cupru și mangan, dar și calciu, în concentrație mult mai mare decât în cereale. Acesta nu conține gluten, în schimb oferă resurse importante de lizină, vitamina A, E, B, D și aminoacizi esențiali.
O cană de amarant gătit ( aproximativ 246 gr ) conține 251 de calorii, 9,3 g proteine, 46 g carbohidrați, 5,2 g grăsimi, mangan 105% din DZR*, magneziu 40% din DZR, fosfor 36% din DZR, fier 29% din DZR, seleniu 19% din DZR și cupru 18% din DZR.
*(DZR = doza zilnică recomandată)

Beneficii pentru sănătate

Prin calitățile sale deosebite, amarantul este alegerea optimă într-o alimentație echilibrată. Cu o popularitate în continuă creștere, el este un aliment de bază în multe zone ale lumii. Acest lucru se datorează profilului nutritiv impresionant și asocierii consumului său cu o serie de beneficii pentru sănătate.
Conținutul mare de mangan din amarant susține funcționarea normală a creierului și protejează împotriva anumitor afecțiuni neurologice.
Magneziul este implicat în aproape 300 de reacții în organism, inclusiv sinteza ADN-ului și contracția musculară.
Fosforul este important pentru sănătatea oaselor, iar fierul ajută corpul să producă hemoglobină.
Nu trebuie neglijată nici cantitatea de antioxidanți prezentă în amarant, care ajută la protejarea organismului împotriva bolilor de inimă și cancer.
La multiplele beneficii ale consumului de amarant se adaugă faptul că poate reduce inflamațiile, colesterolul LDL cu până la 70%, iar concentrația mare de fibre și proteine ajută la scăderea în greutate.

Contraindicații ale consumului de amarant

Nu există contraindicații majore legate de consumul de amarant. Cu toate acestea, având în vedere prezența în compoziția lui a unei cantități moderate de acid oxalic , poate complica asimilarea de către corp a zincului, calciului și a altor minerale. Prin urmare, se recomandă precauție în consumul de amarant pentru cei care suferă de boli renale, artrită reumatoidă sau gută.
În plus, având în vedere conținutul ridicat de proteine, acesta nu trebuie consumat împreună cu alte alimente bogate în proteine, cum ar fi carne, ouă și lapte.

 Făina de amarant

Făina de amarant este o făină fără gluten, bogată în nutrienți. Se folosește cu succes pentru clătite, pâine realizată prin procese directe, în general pentru produse dense și consistente.
Deși nu este întru totul o cereală, făina obținută din amarant, poate fi un înlocuitor pentru făina de grâu, în multe rețete. Dacă ne dorim ca produsul nostru să aibă o textură mai ușoară, aceasta se poate amesteca în proporție de 50/50 cu un alt tip de făină. Atunci când folosim făina de amarant, se vor adăuga obligatoriu agenți de dospire, deoarece aceasta nu conține fermenți naturali.
Dacă boabele de amarant se pot păstra într-un recipient etanș, într-un loc rece, uscat și întunecos, până la aproape un an, făina de amarant se păstrează cel mai bine la congelator, unde rezistă până la șase luni.

Amarantul – planta viitorului

Amarantul este considerat o plantă a viitorului! De ce? Pentru că amarantul crește rapid, chiar și în medii aride, recoltarea este ușoară, iar planta produce multe fructe și semințe.
Făina de amarant este unul dintre cele mai nutritive alimente, având un aport proteic mai mare decât orezul, făina integrală de grâu, ovăz sau secară.

Amarantul – plantă a Paradisului

Amarantul, datorită proprietăților sale, devine în „Paradisul Pierdut” al poetului John Milton, o plantă demnă de grădina Edenului, în timp ce Samuel Taylor Coleridge, un alt reprezentant important al literaturii clasice engleze, îl „cântă” în poemul „Work without Hope“ din 1825.

„Nemuritorul amarant,

O floare care-n Paradis, chiar lângă pomul vieţii
Să-nflorească începu,… dar în curând fu pângărită
De-al omului păcat şi-a fost adusă-n Cer
Să crească, unde întâi crescuse, cu floarea ei
Umbrind fântâna vieţii şi râul fericirii…“

(John Milton – Paradisul Pierdut)

Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă

Citiți pe Arta Albă și: Făina de sumac conferă noi calități pâinii