• Semințele de rapiță sunt bogate în proteine, dar turta de rapiță, obținută în urma prelucrării acestora în vederea extragerii uleiului, nu este aprobată de EFSA ca aliment, din cauza conținutului ridicat de glucozinolați (GLS).
Rapița este prețuită ca materie primă în întreaga lume, atât în industria alimentară, cât și în industria chimică. Compoziția specială de acizi grași omega 3 sub formă de acid alfa linoleic, unică din punct de vedere fiziologic și nutrițional, înscrie uleiul de rapiță în topul uleiurilor folosite pentru gătit la nivel mondial.
Semințele de rapiță sunt foarte bogate în proteine, iar turta de rapiță, care rămâne după ce uleiul este extras, conține o cantitate semnificativă din acest nutrient esențial. În prezent, din această turtă de rapiță se produc fertilizatori naturali și furaje, fiind cea mai importantă sursă de proteină pentru hrana animalelor non-OMG din Europa.
Cu toate acestea, din cauza compușilor glucozinolați prezenți în cantitate mare în turta ce rezultă în urma prelucrării semințelor de rapiță pentru extragerea uleiului, există bariere puternice în calea utilizării sale ca alternativă de proteine în alimentația umană.
Însă un studiu, recent publicat în revista Nature de către cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga, ar putea schimba această situație. Studiul a demonstrat că este posibil să se prevină acumularea acestor compuși GLS, permițând astfel ca turta de rapiță să poată fi folosită ca sursă de proteine și pentru oameni.
Scăderea concentrației de compuși GLS
Glucozinolații se găsesc adesea în familia Brassicaceae, categorie de plante care include broccoli, conopida și varza, fiind un mecanism natural de apărare a acestora împotriva dăunătorilor.
Compușii GLS, atunci când sunt într-o concentrație prea mare în hrană, afectează funcția tiroidiană și cauzează apariția bolilor gastrice la animale. De asemenea, prezența lor este indicată și de gustul amar, neplăcut.
Pentru scăderea concentrație de compuși GLS din rapiță, între anii 1080 și 1990, s-au efectuat lucrări de selecție asupra culturilor, obținându-se soiuri cu un conținut relativ mai scăzut de compuși în turta de rapiță, acest lucru extinzând folosirea acestei în zootehnie. Însă și în utilizarea ca hrană pentru animale, există o limitare a cantității de turtă care poate fi introdusă în peletele furajere, datorită efectelor negative.
În urma experimentelor efectuate, cercetătorii danezi consideră că pe viitor turta de rapiță are potențialul de a deveni o sursă excelentă de proteine alternative și în alimentația umană, în produse alimentare integrale, în müsli, în prăjituri, având un profil impresionant de aminoacizi și fiind în proporție de 30-40% proteină.
Sursă alternativă de proteine vegetale
În cadrul studiului, oamenii de știință au izolat părțile din plantă responsabile cu producerea glucozinolaților și au identificat trei proteine esențiale pentru acumularea acestor compuși. Prin eliminarea acestor trei proteine se poate împiedica acumularea de glucozinolați în turta de rapiță.
Deocamdată studiul a fost efectuat asupra cresonului, plantă asemănătoare cu rapița, dar cercetătorii sunt încrezători că această tehnologie ar putea fi ușor reprodusă la cultura de rapiță, deschizând astfel calea pentru aprobarea de către Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a acestei surse de proteină vegetală.
Un avantaj al acestei tehnologii este că, deși compușii de apărare GLS nu se mai acumulează în semințe, mulți dintre ei rămân în plantă după acest proces, astfel încât rezistența pe care o oferă împotriva dăunătorilor rămâne.
Rezolvând problema compușilor GLS prezenți în turta de rapiță, studiul oamenilor de știință danezi ar putea reprezenta un pas important pentru tranziția în alimentație de la proteinele de origine animală la cele de origine vegetală. Iar, deoarece rapița este deja cultivată pe scară largă, oferta ar fi extrem de generoasă.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Reformularea alimentelor – o soluție accesibilă
