• O expresie cuprinsă în Satirele poetului roman Juvenal, „Panem et Circenses” devine simbol al Romei imperiale, sintetizând foarte clar aspirațiile plebei.
Nu există nicio îndoială cu privire la valoarea pâinii în cultura romană antică, fiind consumată zilnic de către toate categoriile sociale. Pâinea romană antică era în mod obișnuit făcută din aluat dospit. Pâinea albă crescută se obținea prin amestecarea făinii cu apă și lăsarea amestecului în aer liber, pentru a fi colonizat de drojdiile existente în aer și era preferată celei de tip azimă, aceasta din urmă fiind asociată cu clasele inferioare.
Scrierile epocii transmit că pâinea era consumată la micul dejun cu fructe, iar la prânz și la cină pentru a fi înmuiată în supe, uleiuri și tocănițe. Asta certifică rolul vital al brutăriilor în societatea romană, ele regăsindu-se în număr mare în toate orașele imperiului. Chiar monedele purtau efigia Annonei, personificarea divină a aprovizionării cu cereale a orașului Roma. Ea este strâns legată de zeița Ceres, a recoltelor și a cerealelor cu care este adesea reprezentată în artă.
Comerțul și pâinea erau la fel de interconectate, pâinea fiind uneori folosită ca formă de plată, iar soldații primeau chiar și o rație de pâine ca parte a plății. În același timp, autoritatea însărcinată cu aprovizionarea cu cereale, „cura annonae“, avea un control remarcabil asupra populației.
„Cura Annonae“
În Roma imperială, „Cura Annonae“ reprezenta importul și distribuirea de cereale către locuitorii orașelor. Terenurile agricole romane nu erau potrivite pentru cultivarea cerealelor – acestea fiind destinate legumelor și fructelor, iar aprovizionarea locală trebuia să fie completată cu cereale importate pentru a hrăni oamenii.
Orașul Roma importa toate cerealele consumate de populația sa, estimată la 1.000.000 de locuitori în secolul al II-lea d.Hr. Prețurile cerealelor erau adesea folosite ca platforme pentru politicienii populiști, deoarece piața liberă însemna că prețurile erau imprevizibile și îi avantaja pe comercianți. Mai târziu, în istoria Romei, inechitatea îi va determina pe împărați să furnizeze cereale gratuite sau subvenționate pentru a hrăni populația, inspirând poemul care a dat naștere celebrei expresii.
În timpul epocii imperiale, o aprovizionare regulată și previzibilă cu cereale subvenționate, sau așa-numitul ajutorul pentru cereale și jocurile publice somptuoase, cum ar fi concursurile de gladiatori și cursele de care, au câștigat supunerea cetățenilor urbani din clasele inferioare potențial rebele, oferind ceea ce poetul Juvenal a rezumat sarcastic ca fiind „pâine și circ”.
Spectacole grandioase și cereale subvenționate
Juvenal, scriitor și poet roman născut la Aquino între anii 50 și 60 d.Hr și mort la Roma după anul 127 d.Hr., a folosit Satirele pentru a descrie locul în care trăia, într-o vreme în care conducătorii își asigurau sprijinul populației prin donații ostentative de cereale („panem“) și prin organizarea unor spectacole publice grandioase („circenses“), printre care celebrele lupte de gladiatori, dar și lupte între animale de diferite rase, sau chiar curse de care pentru care romanii erau adevărați fanatici.
Existau numeroase ocazii de a asista la spectacole în timpul festivităților, la un calcul aproximativ putând spune că în mai mult de jumătate din zilele anului exista o festivitate sau o sărbătoare, ca să nu mai vorbim de faptul că în mai multe ocazii sărbătorile se suprapuneau, având loc exact în aceeași zi.
Și asta nu e tot, pe lângă sărbătorile de la Roma, mai existau și festivități în orașe mai mici, festivaluri cu ocazia inaugurării unor noi sanctuare, sărbători de natură militară sau chiar festivaluri privind introducerea unor noi culte.
Sărbători în tot imperiul
Dacă la toate acestea adăugăm și sărbătorile patronate de împărații înșiși, care, în special în secolul al II-lea d.Hr., puteau dura luni întregi, ne putem imagina că în acea perioadă spectacolele erau practic zilnice.
Iar Suetonius ne spune chiar că, în timpul principatului lui Augustus, acesta, în zilele de agitație deosebită, a fost nevoit să înroleze oameni pentru a păzi orașul de eventualele jafuri, având în vedere numărul mic de locuitori rămași în casele lor.
În jurul anului 100 d.Hr., într-un fragment din Satira X, poetul Juvenal scria: „[…] iam pridem, ex quo suffragia nulli / uendimus, effudit curas; nam sie dabat olim / imperium, fascio littorio, legiones, omnia, nunc se / continet atque duas tantum res anxius optat, / Panem et circenses – […]“ ( „din păcate, de când nu se mai vând voturi, [poporul] şi-a pierdut orice interes; înainte îşi atribuia totul, puteri, fasce, legiuni; acum lasă totul aşa, tânjeşte doar după două lucruri: pâine şi jocuri” ).
Controlul maselor
Dacă Satirele tratează în princial două mari teme și anume corupția societății din orașul Roma și brutalitatea și decadența întregii omeniri, în Satira X Juvenal examinează aspirațiile oamenilor – bogăție, putere, glorie, viață lungă și frumusețe. Acesta arată că ambițiile menționate duc la dezamăgire sau la pericol și subliniază că omenirea ar trebui să își dorească o minte sănătoasă într-un corp sănătos și o inimă curajoasă.
În același timp, prin fragmentul redat, identifică singurul interes rămas al unei populații romane care nu se mai preocupă de dreptul său istoric de implicare politică, descriind ceea ce pare o strategie politică menită să mențină masele mulțumite. Iar la aproximativ 40 de ani după comentariile amare ale lui Juvenal, Marcus Cornelius Fronto, el însuși scriitor și orator, deplângea aceleași lucruri prin aceste cuvinte: „poporul roman se îngrijește acum mai ales de doar două lucruri, mâncarea și distracțiile”.
În felul acesta, cei care deţineau puterea îşi câştigau aprecierea poporului, în timp ce acesta din urmă, neînţelegând puținul a ceea ce primea în comparaţie cu privilegiile celor mai bogaţi, se mulţumea doar cu pâine şi spectacole. Expresia panem et circenses a rămas o constantă de-a lungul vremurilor, găsindu-și locul și pe scena politică din prezent, mai ales în anii electorali, demonstrându-ne încă o dată că istoria are obiceiul să se repete.
Nu pierdeți continuarea seriei de articole: Pâinea în istoria umanității a IV-a parte: Pâinea în Evul Mediu – hrană esențială și motiv de dispute religioase.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și primele două părți din serie: Pâinea în culturile preistorice: Pâinea în istoria umanității partea I și Binecuvântarea lui Isis: Pâinea în Egiptul Antic. Pâinea în istoria umanității a II-a parte
