• Explorarea originilor culturale ale pâinii și cum aceasta a devenit o parte importantă în alimentația umană.
Nu mai este o surpriză pentru nimeni faptul că pâinea face parte din legenda omenirii de secole. Are un rol esențial în viața noastră de zi cu zi și este un simbol cultural, istoric și antropologic, reprezentând belșugul, pacea și bunăstarea. Nu numai că acest produs, aparent simplu, aduce cu el o biografie care s-a contopit cu cea a civilizațiilor, dar a fost și un aliment de bază indispensabil pentru supraviețuirea popoarelor. Povestea pâinii începe acum zeci de mii de ani, devenind de atunci o constantă în viața întregii umanități.
Săpături arheologice efectuate de-a lungul anilor au demonstrat că forme rudimentare de pâine au existat încă din zorii istoriei. Cercetări efectuate în 1989 asupra unor situri arheologice din teritoriul israelian au dezvăluit pietre pentru măcinat cereale, datate cu 22.000 de ani în urmă, ceea ce sugerează că pâinea a existat încă înainte ca oamenii să devină agricultori.
Situl arheologic de la Ohalo II
Uneltele de piatră erau folosite pentru a sparge și măcina diverse boabe de cereale sălbatice pentru a putea fi transformate într-un aliment mai ușor de consumat. Această făină grosieră era apoi amestecată cu apă și coaptă la foc, obținându-se un sortiment de pâine, departe însă de ceea ce cunoaștem noi astăzi.
Oamenii de știință care au analizat ruinele inundate ale vechii așezări de pescari Ohalo II din Israel au descoperit că locuitorii satului adunau cereale sălbatice, le transformau în făină și coceau pâine, cu mult înainte de apariția culturilor agricole.
Cercetătorii au găsit urme de orz și de alte cereale în crăpăturile unei pietre de măcinat dezgropate la Ohalo II, așezarea care se afla pe malul sud-vestic al Mării Galileii acum 22.000 de ani. Descoperirea este cea mai veche dovadă a faptului că oamenii procesau încă de pe atunci boabele de cereale.
Piatra de măcinat a fost găsită de echipa de arheologi în ruinele uneia dintre cele șase colibe de la Ohalo II, unde a fost descoperit, de asemenea, și un cerc pavat cu pietre acoperite cu cenușă care ar fi putut servi drept cuptor improvizat.
Cerealele erau procesate cu mii de ani înainte de apariția agriculturii
Aceste investigații adaugă o nouă dimensiune poveștii încă misterioase a modului în care a evoluat agricultura, arătând că oamenii au început să adune și să proceseze cereale cu mii de ani înainte de a se gândi să le cultive ei înșiși.
„Orzul este prima cultură care apare printre cereale, iar acest lucru arată că oamenii se concentrau asupra lui chiar și cu 10.000 de ani mai devreme (de apariția agriculturii)”, declară pentru revista Nature Dolores R. Piperno, arheobotanistul de la Smithsonian Institution care a condus echipa de cercetare.
„Existau mai multe vetre, dar doar o singură zonă căptușită cu pietre”, subliniază Piperno. Chiar și astăzi, a menționat ea, multe culturi au acest gen de cuptoare. „Gătitul se realizează prin aprinderea unui foc deasupra pietrelor, într-un spațiu închis, ca apoi să se îndepărteze cu lopata cărbunii înainte de a glisa pâinea sau alte alimente pe suprafața fierbinte.“
Cultura Natufi: vânători – culegători
Un alt exemplu care certifică apariția timpurie a pâinii este dat de cercetările arheobotanice din Shubayqa 1 – un sit din nord-estul Iordaniei, datând din vremea culturii Natufi – 9.500-12.000 î.Hr.
Arheologii au descoperit aici două vetre mari într-o structură veche, dintre care una conținea diferite tipuri de făină. Aceștia au catalogat 24 de tipuri de resturi asemănătoare pâinii, în care s-au găsit în principal crucifere, leguminoase, orz, ovăz și grâu einkorn.
Examinând particulele asemănătoare făinii și uneltele din piatră de măcinat din satul antic, oamenii de știință au relevat faptul că locuitori măcinau cerealele și obțineau făină pe care o transformau în pâine. Prin urmare, la fel ca și în Ohalo II, fabricarea pâinii era probabil o activitate de rutină pentru cultura Natufi. În urma săpăturilor, fragmente carbonizate de pâine au fost descoperite într-un cuptor din piatră, demonstrând astfel, încă o dată, că oamenii făceau pâine cu mult înainte de apariția agriculturii.
Analizate la microscop, mostrele de pâine au prezentat semne evidente ale proceselor de măcinare, cernere și frământare. Dr. Amaia Arranz-Otaegui de la Universitatea din Copenhaga, care a descoperit rămășițele de pâine, a declarat că nu se aștepta să facă această descoperire în sit, dar și că reprezintă o etapă importantă în aprofundarea trecutului gastronomic al omenirii. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Pâinea preistorică – din grâu sălbatic, orz și făină de tuberculi
Acestea au arătat că pâinea preistorică era nedospită, asemănătoare lipiei de astăzi, un pic arsă și foarte bogată în proteine. Cercetătorii au reconstituit rețeta antică în laborator, afirmând că amestecul de cereale conferea pâinii o aromă de nucă, la fel ca în cazul pâinii multicereale de astăzi.
Lara González Carretero, de la Institutul de Arheologie UCL, expertă în pâine preistorică, a examinat la un microscop cu electroni cele 24 de resturi de pâine din situl Shubayqa 1, descoperind că pâinea preistorică era obținută din făină de grâu sălbatic și orz sălbatic, amestecată cu apă și coaptă pe vatră, la foc. Analizele desfășurate au arătat că la făină din cereale era adăugată făină de tuberculi proveniți de la diferite plante, care probabil îi dădeau pâinii o aromă ușor amară.
Pâinea – calea spre evoluție și civilizație
În urma acestor descoperiri se poate spune că pâinea este un adevărat sinonim al ingeniozității umane. Pentru om, stăpânirea tehnicilor de prelucrare a cerealelor au reprezentat calea spre evoluție și civilizație. Iar de la primele cereale sălbatice măcinate cu ajutorul pietrelor, amestecate cu apă și coapte la foc deschis, omul a învățat să își perfecționeze preparatul.
În istoria pâinii, un capitol important este scris de apariția în perioada Neolitică a agriculturii. Grâul și orzul au fost unele dintre primele cereale cultivate în așa numita regiune Semiluna Fertilă sau Cornul abundenței din Mesopotamia și din apropierea Nilului.
Și în alte părți ale lumii începe cultivarea cerealelor, cum ar fi orezul în Asia de Est, porumbul în Americi și sorgul în Africa Subsahariană, cereale folosite pentru obținerea unor varietăți de pâine. Culturile cerealiere au permis civilizațiilor bazate pe agricultură să susțină populații mult mai mari decât era posibil până atunci, ceea ce a dus la apariția statelor civilizate.
Despre Binecuvântarea lui Isis – Pâinea în Egiptul Antic, vom vorbi în partea a II-a din seria Pâinea în istoria umanității.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Panis Quadratus – un strămoș al pâinii de astăzi
