• Descrierea simbolismului religios și a ritualurilor legate de pâinea Egiptului Antic.
• Pâinea vechilor egipteni ca aliment de bază și puternic element al simbolismului ritualic.
Un alt exemplu de cultură în care pâinea era onorată nu numai ca hrană esențială, dar și ca ofrandă demnă de cele mai puternice zeități, precum Isis și familia ei divină, îl reprezintă Egiptul Antic. Pâinea era un aliment de bază folosit și în multe tradiții rituale și funerare, fiind un element central al economiei egiptene, de la recoltarea și prelucrarea cerealelor, până la coacerea și comercializarea ei.
O înțelegere cuprinzătoare a pâinii Egiptului Antic și a producției sale poate fi obținută din ilustrațiile de pe pereții mormintelor, din dovezi scrise, din vestigiile arheologice, precum și din observațiile de natură etnografică.
Cercetările specialiștilor arheologi au dezvăluit sute de pâini din Egiptul Antic care s-au păstrat fiind așezate în morminte, printre diverse alte bunuri. Erau menite să însoțească defunctul și să-i potolească foamea. Acestea aveau o varietate de forme: ovale, rotunde, conuri, triunghiuri, precum și forme de animale și umane. Pâinile care au supraviețuit sunt de neprețuit pentru a ne arăta cum erau coapte, fie așezate pe un rastel în interiorul cuptorului, sau mai aproape de foc, caz în care unele prezintă semne de arsură.
Aliment de bază pentru egipteni
Mesele de ofrandă gemeau sub povara pâinilor coapte, fiind unul dintre alimentele care însoțeau atât faraonii, cât și oamenii de rând în viață și în moarte. Pâinea pentru vechii egipteni era simbolul prosperității, al belșugului. Expresia „pâine și bere” era folosită ca o urare zilnică, la fel ca și urarea de noroc sau de sănătate pentru cineva. Și ca o dovadă în plus pentru importanța pâinii în cultura egipteană, o inscripție descoperită de cercetători ilustrează îndemnul transmis mamelor egiptene de a-și aproviziona zilnic fiii care mergeau la școală cu două borcane de bere și trei pâini mici, pentru a le asigura o dezvoltare sănătoasă.
Atât Isis, cât și Osiris sunt puternic legați de pâine și de cerealele din care este făcută. O serie de epitete ale lui Isis atestă acest lucru. Ea este Stăpâna Pâinii și a Berii, Stăpâna Culturilor Verzi, Zeița Fertilității Câmpului și a Abundenței.
Pâinea și grâul din care este obținută sunt mai mult decât o hrană trupească, devin și hrană spirituală. Coffin Texts, (Textele Sarcofagelor) scrieri mistice inscripționate pe sarcofagele faraonilor, îl leagă pe zeul Osiris și cerealele de nemurire: „Fie că trăiesc, fie că mor, eu sunt Osiris! Trăiesc și cresc ca Neper („grâu“), pe care măreții zei îl nasc pentru a acoperi Geb („Pământul“). Eu pătrund în tine şi reapar dincolo de tine; pier în tine şi cresc în tine…Zeii trăiesc în mine pentru că eu trăiesc şi cresc în grâul care îi susţine. Am devenit Stăpânul Ordinii…Răsar din trupul Ordinii…“
Osiris reprezintă însuși ciclul vieții, al morții culturilor și al reînvierii în sezonul următor. Osiris înviat este reprezentarea divinităţii şi a inteligenţei creatoare. Spirit universal, întrupare a eternităţii, el separă muritorul de nemuritor, menţine coeziunea forţelor vitale.
Mai mult decât hrană trupească
Mitul lui Isis și Osiris este poate cel mai cunoscut, dramatic și interesant din întreaga cultură a Egiptului Antic. Ne vorbește despre doi gemeni, frate și soră, soț și soție, copiii pământului (Geb) și ai cerului (Nut), Osiris, zeul fertilității și al lumii de Dincolo și Isis.
Versiunea completă a mitului celor doi ne este oferită de scrierile lui Plutarh, în De Iside Et Osiride (100 A.D.) Legenda spune că Osiris a adus civilizația în Egipt, învățându-i agricultura și creșterea vitelor pe primii locuitori ai văii Nilului. Iar scrierile lui Diodorus Sicilianul afirmă că Isis este cea care a descoperit modul de a face pâine din grâu și orz, care înainte creșteau ici și colo pe câmpuri printre alte ierburi comune. Osiris pleacă pentru o vreme să răspândească și în alte zone aceste cunoștințe, lăsând-o pe Isis să guverneze Egiptul.
Seth, fratele lor, îl ucide pe Osiris în încercarea de a prelua conducerea. Acesta îl închide într-un sarcofag și în aruncă în Nil. Sarcofagul cu trupul lui Osiris ajunge la curtea regală din Byblos, de unde este recuperat de Isis. Seth o urmărește și dezmembrează trupul fratelui Osiris în bucăți pe care le împrăștie pe întreg teritoriul egiptean. Aceste bucăți sunt recuperate de Isis, care le unge cu uleiuri prețioase și le insuflă o nouă viață. Osiris reînvie, dar nu mai poate fi zeu în lumea această lume și devine conducătorul Lumii de Dincolo. Va fi răzbunat de fiul său, Horus, care va conduce regatul după ce îl va ucide pe Seth.
Grâul – simbol al transformării
Fresce decorând pereții templelor egiptene arată grâne care cresc din corpul lui Osiris, în timp ce sufletul său plutește deasupra tulpinilor. Dar nu este suficient ca grâul să încolțească și să crească. Acesta trebuie să fie și transformat, prelucrat pentru ca Osiris însuși să fie și el transformat. Și, Isis este cea care îl transformă pe zeu. În mit, ea face acest lucru reasamblându-i trupul și insuflându-i viața în el cu ajutorul aripile sale.
În perioada dinastică timpurie, Osiris era asociat cu noul grâu care răsare din pământ, hrănit de apele Nilului. El este înfățișat întins sub grâul care răsare din corpul său, în timp ce un preot toarnă apă pe el. Forme de pământ cu boabe încolțite erau așezate în mormintele morților, făcând astfel legătura între grâul care răsare anual din pământ și viața nemuritoare care răsare în Osiris cel înviat.
Ca simbol al transformării și al vieții continue, cerealele au proprietăți magice. În cadrul unui ritual menit să îl cinstească pe zeul Osiris, era creată o figurină din pământ, cu ajutorul unei matrițe din lemn care îl reprezenta. În acel mâl provenit din Nil erau plantate semințe care erau apoi udate, creându-se astfel o „grădină Osiris”. Când plantele creșteau din această figurină, se spunea că zeitatea fusese readusă la viață.
Unele dintre aceste figurine au fost găsite în morminte tebane, acoperite de resturi de grâu sau orz. Chiar și în Mormântul lui Tutankhamon arheologii au găsit câteva exemplare realizate din orz și emmer.
Folosind metafora grâului dătător de viață, Isis devine Brutarul Divin care transformă boabele crude în pâine coaptă și hrănitoare. În Cartea Morților, scrierea sfântă a Egiptului Antic, este consemnat faptul că trupul lui Osiris a fost convertit în cereale, folosite apoi pentru a face pâine, dăruitoare de putere și viață divină.
Pâinea Divină
În mai multe temple în care aveau loc festivaluri importante dedicate lui Osiris, devenise un obicei ca preoții să coacă o formă complexă de pâine, numită Pâinea Divină, care era modelată în forma lui Osiris.
„Ridică-te spre această pâine a ta care nu cunoaște mucegai și spre berea ta care nu cunoaște acreală, ca să ai un suflet prin aceasta, ca să fii de folos prin aceasta, ca să fii puternic prin aceasta.“ (The Ancient Egyptian Pyramid Texts, Raymond O. Faulkner, London, Oxford University Press, 1969).
Pâinea Divină Osiriană era făcută din grâu emmer și o pastă specială compusă din ingrediente precum curmale, tămâie, smirnă proaspătă, 12 condimente cu proprietăți magice și apă din Nil. Această pâine era împărțită în bucăți individuale, amintind de modul în care Seth a divizat trupul lui Osiris, pentru a fi recuperat mai apoi de Isis și readus la viață.
Pâinea de lotus
Un cu totul alt tip de pâine din perioada Egiptului Antic este descris de mai mulți scriitori antici. Este vorba de pâinea cu lotus. În ilustrațiile din morminte se văd deseori lotuși pe mesele de ofrandă, potențial element decorativ, dar care putea fi și consumat ca o garnitură.
Herodot a vorbit despre lotus (sau despre un tip de nufăr de apă) ca fiind folosit în alimentație, dar cercetătorii nu sunt siguri dacă se referea la floarea de lotus propriu-zisă sau era o denumire pentru altceva. În orice caz, în scrierile sale, menționează că „lotusul” dădea un fruct care, atunci când era spălat, uscat și pisat, ar fi putut fi folosit pentru a face pâine, în timp ce rădăcinile sale erau, de asemenea, mâncate și erau plăcut de dulci.
Potrivit lui Herodot, egiptenii care trăiau în Deltă culegeau lotușii care creșteau din belșug acolo. Ei uscau miezul care conținea semințele, apoi le măcinau pentru a obține făină din care făceau pâine, având credința că floarea de lotus are puteri magice.
Lotusul – puteri magice
Pâinea din semințe de lotus era făcută atât din nuferi albi, cât și din cei albaștri. Se foloseau și rizomii de nufăr; aceștia erau uscați, apoi măcinați în făină pentru fabricarea pâinii. În relatarea lui Diodorus despre Egiptul Antic, el menționează că pâinea de lotus era unul dintre alimentele de subzistență ale egiptenilor și că „descoperirea acesteia îi este atribuită de unii lui Isis”.
Isis este Doamna Abundenței, Brutarul Divin, Zeița care oferă omenirii darul coacerii de pâine. Ea este Zeița Transformării care îl regenerează pe Osiris, Zeul Grâului veșnic viu. În orașele Egiptului Antic se celebrau aceste însușiri magice ale lui Isis prin procesiuni pompoase în cadrul cărora participanții purtau vase cu grâu și orz, în amintirea invenției care a schimbat civilizația egipteană.
Importanța pâinii era de necontestat și în timpul Romei Antice, timp în care se scrie un alt capitol fascinant din istoria pâinii, când locuitorii urbelor erau preocupați în principal de hrană și distracție. Nu pierdeți partea a 3-a din Istoria Pâinii: Panem et circenses – (Pâine și circ), ingrediente de bază ale vieții cetățenilor romani.
Surse foto: mythodoxy.wordpress.com, wikipedia.org, isiopolis.com, ancientegyptalive.com.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Mixurile de făină – ingrediente pentru o nutriție mai bună
Ce frumos! Poate vom intelege rolul painii in viata noastra!