Irisul negru – o nouă sursă pentru zahăr

• Irisul negru este analizat de cercetătorii de la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice (BRGVLFPA) ca sursă alternativă pentru obținerea zahărului.

Irisul negru, pe lângă veleitățile sale decorative, se pare că va putea fi folosit și în industria alimentară. Cercetătorii români de la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice (BRGVLFPA) din Buzău analizează cum se poate obține zahăr din iriși negri.

Irisul negru este studiat, alături de alte varietăți de plante la BRGVLFPA, datorită faptului că bulbii acestui tip de floare conțin o cantitate mare de zahăr, ajungând aproximativ la concentrațiile pe care le găsim în plantele convenționale din care se extrage zahărul, ca sfecla și trestia de zahăr sau îndulcitorul din stevia.

Irisul negru

Până acum, în România nu s-au efectuat studii amănunțite asupra potențialului irisului negru pentru industria alimentară. Directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale, Costel Vânătoru, declară pentru AGERPRES: „Irisul de zahăr sau irisul dulce denumit popular este un iris din care se extrage o substanţă dulce, care poate înlocui zahărul. Din păcate, el a fost foarte puţin studiat în România, în anii ’80 s-a încercat o alternativă la zahăr şi atunci au fost luate în studiu mai multe plante, printre care şi irisul dulce.

După cum ştiţi, zahărul se extrage din plante, fie că vorbim de sfecla de zahăr, trestia de zahăr, dar cred că mai sunt şi alte plante care le pot înlocui pe cele consacrate. Vorbim despre topinambur, unde avem patru soiuri omologate şi urmează cel de-al cincilea, la care se adaugă şi alte plante, cum ar fi irisul dulce, lemnul dulce sau stevia aclimatizată aici la Banca de Resurse”.

Irisul negru

O gamă variată de plante pentru înlocuirea zahărul convențional

Alături de irisul negru, există și alte plante din care se pot extrage compuși ce pot înlocui zahărul convențional, cu reale beneficii pentru sănătate. Zahărul se extrage din bulbii plantei de iris, iar concentrația poate varia de la un soi la altul. Una dintre speciile de la care cercetătorii se aşteaptă să obţină rezultate de excepţie este irisul negru.

Banca de Resurse Genetice Vegetale din Buzău, în colaborare cu Universitatea Dunărea de Jos şi Universitatea Bucureşti, intenționează să stabilească pentru fiecare soi în parte concentrația de substanțe din care se poate produce zahărul. Pe viitor se dorește ca specialiştii să poată să analizeze florile şi din perspectiva mirosurilor, cu ajutorul unui gaz cromatograf.

Irisul negru

„Irisul dulce este apreciat pentru concentraţia sa dulce la nivelul tuberculilor, rădăcinilor tuberizate. Acum încercăm să le punem la punct, avem mai multe varietăţi de iris, vedem care dintre acestea are cea mai mare concentraţie şi în acelaşi timp să vedem potenţialul de producţie, pentru că irisul este o plantă perenă şi trebuie să aflăm cum putem introduce în cultură această plantă, pentru această direcţie de utilizare.

Din punct de vedere al concentraţiei de zahăr, irisul este aproape de plantele clasice, fie că vorbim de sfeclă sau trestie de zahăr şi sperăm ca într-un proiect la care lucrăm cu colegii noştri de la Universitatea Dunărea de Jos şi cei de la Universitatea Bucureşti să cunoaştem mai bine compoziţia biochimică a acestei plante”, adaugă Costel Vânătoru.

Irisul negru – varietate foarte productivă

Tot directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale subliniază: „Irisul are o paletă largă de exprimare atât sub aspectul înălţimii, cât şi a florii. Avem o paletă largă de culori, de la nuanţe deschise de albastru, violet până la irisul negru, care este o varietate rară, dar care este foarte productivă, foarte viguroasă şi suntem curioşi să vedem analizele de laborator ce indică la aceşti tuberculi.

Planta este atractivă. Sigur, este o plantă decorativă, dar puţini ştiu că poate fi folosită în industria alimentară. Pe de altă parte, ne speriem când vine vorba despre organisme modificate genetic, însă industria parfumurilor a investit cel mai mult în modificarea genetică a plantelor, pentru că doreau să obţină flori care să îşi păstreze parfumul pentru mult timp. Sperăm ca în viitor să analizăm şi aceste aspecte, pentru că sperăm să intrăm în posesia unui gaz cromatograf, un aparat care poate analiza gazul emanat de o floare”.

Irisul negru

Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă.

Citiți pe Arta Albă și: Florile comestibile – culoare și savoare pentru preparate

Înscriere la Newsletter

Articole similare

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Instagram

Articole recente

*Prin completarea câmpurilor ești de accord cu prelucrarea datelor cu caracter personal conform GDPR și înscrierea la Newsletter Arta Albă.