Morile de apă de la Rudăria – frumusețea naturii în slujba oamenilor

• Morile de apă care împodobesc cursul râului Rudăria sunt o destinație fascinantă atât prin frumusețea zonei cât și prin ingeniozitatea arhitectuală tradițională.
• „La moara cu zăpor de gând / Îmi macin liniştea‑n cuvânt”. (Iosif Băcilă)

Localitatea Eftimie Murgu, sau Rudăria cum era numită odinioară, este situată la poalele Munților Almăjului, în Banat, în proximitatea Cascadei Bigăr. În mijlocul unui peisaj variat și spectaculos, pe valea Rudăriei, călătorul va descoperi un Complex Mulinologic unic în Europa de Est.

Morile de apă

Morile de apă, acţionate de forţa râului Rudăria, erau folosite de localnici din cele mai vechi timpuri. În perioada interbelică erau 40 de asemenea mori, dar astăzi sunt funcţionale doar 22, restul fiind în paragină.
În ciuda informațiilor vehiculate, până în 2021 morile din Eftimie Murgu nu au fost incluse în patrimoniul UNESCO, însă cu siguranță au o valoare de necontestat. Intervenția Muzeului Astra din Sibiu, declararea suitei de mori drept rezervație mulinologică și acțiunea Asociației Acasă în Banat și Fundației Orange de salvare a morilor, prin lucrări de întreținere și reparații, au transformat complexul într-un veritabil obiectiv turistic.

Morile cu ciutură

Deşi localitatea Rudăria este atestată documentar din 1241 şi primele 8 mori sunt consemnate oficial în 1722, folosirea acestor sisteme hidraulice primare a fost introdusă în spațiul sud-european încă din secolele II-III. Cursul râului nu a fost dintotdeauna năvalnic, ci a fost modificat de oamenii locului acum sute de ani, pentru a putea măcina grâne cu ajutorul apei. Localnicii au reuşit să exploateze potenţialul râului, ridicând stăvilare din piatră şi buşteni de lemn pentru a crea căderi de apă care învârt roata morilor. Totodată, străpungând tuneluri în stâncă, au reușit să schimbe cursul apei, iar prin construirea de jgheaburi lungi au permis captarea apei râului, direcţionată apoi către axul morii.

Morile de apă

Pe fiecare mal al râului au fost ridicate din lemn și piatră morile cu ciutură, în stil arhitectural tradițional. Morile, la momentul actual și datorită lucrărilor de restaurare, sunt aproape toate funcționale și reuşesc să macine 130-140 kg de făină în 24 de ore. Sunt deţinute în “devălmăşie“, adică în sistem asociativ, de 15-25 de „rândaşi“, familii coproprietare cu dreptul de a folosi moara la un interval de timp – „rând“. De asemenea, acești „rândaşi“ contribuie, prin muncă sau financiar, la întreţinerea morilor.

Fiecare moară de apă are povestea proprie și șarmul său aparte. Se spune că morile poartă numele constructorului, al locului în care sunt amplasate, sau numele familiei care le avea în proprietate. Moara Firiz, Moara Popeasca, Moara Roșoanea, Moara Hămbăroanea, Moara Podul Ilochii, Moara din Țarină sunt doar câteva exemple. Un loc special îl ocupă Moara Îndărătnica de la Perete şi Moara Îndărătnica dintre Râuri, datorită faptului că roata lor funcţionează invers acelor de ceasornic.

Construcții ingenioase

Într-un mic muzeu amenajat în localitate, sunt expuse componentele principale ale unei mori și astfel cei interesați pot vedea și înțelege întregul mecanism de funcționare al ingenioaselor construcții.

În interiorul micilor construcţii din lemn se află coşul pentru grăunţe, piatra de moară superioară, mobilă, şi piatra inferioară, fixă. Prin acţiunea apei, paletele de metal din subsolul construcţiei sunt învârtite, iar acestea rotesc piatra superioară mobilă. Roata stă pe un braţ lung orizontal (furcă), prins de o bară cu vârful intrat în podeaua casei morii şi ţinut de un mâner numit “ridicător” pentru că ridică sau coboară sistemul hidraulic exterior prin învârtire. Apoi, rotirea paletelor mişcă un fus (un ax vertical) care urcă în moara propriu-zisă din căsuţă. Prin frecarea celor două pietre de moară, grăunţele din coș sunt măcinate lent şi se separă apoi, prin sită, pulberea de tărâţe.

Făina rezultată, cu un gust aparte, se adună, în final, în lada mare și este utilizată şi astăzi de localnici pentru a prepara pâine şi mămăligă, dar şi pentru a o vinde turiştilor ce le trec pragul sau vizitează morile. Din făina de porumb care rezultă de aici se face şi faimoasa „coleşă“, o mămăligă realizată după o reţetă locală, nelipsită din tradiționalul prânz almăjan.

Tărâm de legendă

Ca întotdeauna în spațiul tradițional românesc, nu lipsesc nici legendele legate de această suită impresionantă de mori. Pe site-ul radioresita.ro, găsim legenda celor două stânci de pe Cheile Rudăriei: „Se spune că morile de apă sunt păzite de Adam şi Eva, două stânci cu înfăţişare omenească, care se află undeva sus pe Cheile Rudăricăi, spre ieşirea din rezervaţia mulinologică. Pe vremea dacilor, erau doi tineri care se iubeau, însă părinţii lor nu se prea înţelegeau, tocmai din cauza unei mori. Ei le-au interzis tinerilor să se mai vadă, iar cei doi au fugit în munţi. Atunci, toate rudele au plecat să-i caute, însă ca să li se piardă urma, îndrăgostiţii au urcat pe stânci şi au fost loviţi de un trăsnet. Cei doi s-au transformat în stânci şi de atunci păzesc zona. Se spune că locul este total inaccesibil şi învelit de mister. Niciun alpinist nu a reuşit să urce acolo, carabinele se rup, corzile se încurcă sau din senin începe să plouă cu tunete şi fulgere.“

Morile de apă

Legenda dăinuirilor

Costa Roșu, în volumul I din „Călătorii din amintiri” (Editura Libertatea, Panciova, 2004) citează o altă legendă, cea a „dăinuirilor“ punctând în același timp și încărcătura profund simbolică a plaiurilor almăjene: „«Legenda dăinuirilor» spune că, dacă îţi potriveşti ceasul după porunca naturii şi vei petrece o noapte în una din cele două Îndărătnici, în timp ce moara merge în gol, dimineaţa te trezeşti întinerit, deoarece piatra morii macină timpul îndărăt.Mă întreb: câţi oare dintre noi, cei de vârsta a doua, ba şi mai mulţi, chiar dintre cei din vârsta a treia, nu şi‑ar fi petrecut nopţile în morile de apă din Cheile Rudăriei, unde, pe o întindere de numai 3 km, se înşiră vreo 22 de mori, dacă totul ar fi chiar aşa? Probabil că nimeni nu a încercat. Chiar nici în glumă, dar şi mai puţin din curiozitate. Cui îi poate trece prin minte să rămână peste noapte în aceste mori în care de secole la rând se leagă şi dezleagă vrăjile şi descântecele? În aceste locuri, străjuite de munţi până la cer, fiecare stâncă noaptea capătă o semnificaţie mistică.“

Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă

 Citește pe Arta Albă și: Moara cu pietre de la Întorsura Buzăului

Înscriere la Newsletter

Articole similare

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Instagram

Articole recente

*Prin completarea câmpurilor ești de accord cu prelucrarea datelor cu caracter personal conform GDPR și înscrierea la Newsletter Arta Albă.