• În ultimii ani, consumatorii români au devenit tot mai familiarizați cu strategiile ingenioase prin care producătorii încearcă să își protejeze marjele de profit în contextul inflației și al creșterii costurilor.
După „shrinkflation” și „stretchflation”, un nou termen câștigă teren: skimpflation. Acesta descrie o practică subtilă, dar la fel de impactantă, prin care se reduce calitatea produselor fără a modifica prețul sau ambalajul vizibil.
Shrinkflation – mai puțin produs, același preț
Shrinkflation (de la „shrink” – a se micșora, și „inflation” – inflație) reprezintă reducerea cantității unui produs (greutate, volum sau număr de unități) în timp ce prețul de vânzare rămâne constant sau crește ușor. Consumatorul plătește același preț, dar primește mai puțin. Exemple clasice includ pachete de biscuiți cu mai puține bucăți, sticle de suc cu 10-20% mai puțin lichid sau tuburi de pastă de dinți mai scurte. Fenomenul a devenit vizibil mai ales în perioadele de inflație ridicată, când costurile cu materiile prime, energia și transportul cresc. Producătorii evită astfel o scumpire explicită, care ar putea descuraja cumpărătorii.
În România, autoritățile au răspuns prin Ordinul ANPC nr. 539/2024, intrat în vigoare în octombrie 2024. Comercianții sunt obligați să afișeze, la locul de vânzare, informații clare despre reducerea cantității, inclusiv prețul pe unitatea de măsură de referință (de exemplu, lei/kg sau lei/l). Nerespectarea poate atrage amenzi semnificative din partea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.
Stretchflation – mai mult produs, dar la un preț disproporționat
Stretchflation (de la „stretch” – a întinde, a mări) este fenomenul opus în aparență: producătorii măresc ușor cantitatea produsului, dar cresc prețul într-o măsură mult mai mare decât justifică adaosul. Se creează iluzia unui produs mai avantajos de achizițonat, în timp ce valoarea reală pentru consumator scade. De exemplu, un pachet de cafea care crește de la 500g la 550g, dar prețul urcă cu 25-30%. Consumatorii percep adesea schimbarea ca pe o îmbunătățire, fără a calcula raportul preț/cantitate cu precizie. Acest termen a apărut ca răspuns la criticile publice legate de shrinkflation, oferind producătorilor o modalitate de a justifica majorările de preț.
Skimpflation – calitatea în centru reducerilor
Skimpflation (de la „skimp” – a economisi, a fi zgârcit) este cea mai recentă și, adesea, cea mai insidioasă strategie. Aici, cantitatea și ambalajul rămân neschimbate, dar compoziția produsului este modificată prin înlocuirea ingredientelor de calitate superioară cu alternative mai ieftine. Rezultatul: un produs care arată și se vinde la fel, dar oferă o experiență inferioară.
Exemple concrete includ înlocuirea untului de cacao din ciocolată cu grăsimi vegetale mai ieftine, reducerea procentului de carne reală în preparatele procesate în favoarea unor umpluturi sau aditivi, diluarea detergenților sau înlocuirea smântânii din înghețată cu uleiuri vegetale, precum și scăderea calității serviciilor asociate, cum ar fi mai puține servicii de curățenie în hoteluri. Consumatorii au dificultăți în a detecta aceste schimbări deoarece puțini memorează etichetele nutriționale detaliate de la o achiziție la alta. Reformularea rețetelor necesită adesea ajustări minore pe ambalaj (ex.: „cu aromă de…” înlocuiește „de/cu…”), ceea ce poate trece ușor neobservat.
Impactul asupra consumatorilor și răspunsul autorităților
Aceste practici erodează puterea de cumpărare reală și încrederea în branduri. În România, unde inflația a rămas ridicată comparativ cu media europeană, consumatorii devin tot mai sensibili la preț, ceea ce face skimpflation o soluție atractivă pentru producători. Pe termen lung, însă, riscurile includ pierderea loialității clienților și posibile acțiuni legale dacă modificările induc în eroare (de exemplu, prin publicitate înșelătoare).
La nivel european și național, reglementările se concentrează mai ales pe transparență (etichetare clară, interzicerea practicilor înșelătoare). Producătorii care încalcă normele privind etichetarea, siguranța alimentară sau publicitatea pot fi sancționați de ANPC, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) sau prin acțiuni colective ale consumatorilor. Totuși, skimpflation rămâne dificil de reglementat exhaustiv, deoarece modificările de rețetă sunt legale atâta timp cât respectă standardele minime de calitate și sunt declarate corect.
În concluzie, fenomenul „skimpflation” completează un arsenal de strategii prin care industria se adaptează la presiunile economice. Shrinkflation afectează cantitatea, stretchflation prețul raportat la volum, iar skimpflation calitatea – toate cu scopul de a menține profitabilitatea fără a alarma imediat consumatorul.
Pentru cumpărători, cea mai bună apărare rămâne citirea atentă a etichetelor, compararea prețurilor pe unitate de măsură și alegerea conștientă a brandurilor care prioritizează transparența. Autoritățile, la rândul lor, trebuie să continue monitorizarea și adaptarea cadrului legal pentru a proteja piața internă.
Într-o economie modernă, echilibrul între interesele producătorilor și drepturile consumatorilor rămâne o luptă permanentă. Informarea corectă și vigilentă este cheia pentru a nu plăti același preț pentru un produs tot mai diluat.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor-Șef Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Schimbarea comportamentului consumatorilor români în contextul inflației: de la impuls la planificare strategică
