• LU Petit-Beurre este, fără îndoială, cel mai cunoscut biscuit din Franța și, de asemenea, unul dintre cei mai consumați la nivel mondial. Cu o istorie de peste 130 de ani, celebrul snack, în aparență simplu, are o poveste la fel de interesantă precum gustul său fin.
Cu toții am avut ocazia, cel puțin o dată în viață, să gustăm această mică tratație dreptunghiulară cu un design destul de neobișnuit. Dar probabil nu toată lumea cunoaște povestea crocantului desert din Nantes, neschimbat de-a lungul istoriei sale.
Povestea brandului LU a început odată cu sosirea la Nantes, în 1846, a lui Jean-Romain Lefèvre, un cofetar originar din Varennes-en-Argonne. Acesta se căsătorește în 1850 cu Pauline-Isabelle Utile, cei doi hotărându-se să cumpere patiseria unde lucra Jean Romain și să o transforme într-o „Fabrică de biscuiți de Reims și bomboane”.
La început, afacerea a fost modestă, iar biscuiții erau vânduți direct din cuptor, pe o masă în curtea patiseriei. Succesul a venit rapid, iar cuplul a deschis un al doilea magazin în 1854, sub numele „Lefèvre-Utile”. Ca urmare, Jean-Romain a primit medalia de aur la Expoziția industrială de la Nantes din 1882 pentru calitatea biscuiților săi. Dar problemele de sănătate i-au curmat viața în anul următor, lăsând afacerea în mâinile soției sale și ale fiului său cel mai mic, Louis Lefèvre-Utile.
Louis Lefèvre-Utile, a fost cel care a transformat mica afacere de familie într-un gigant al biscuiților. Pe atunci, francezii importau în principal din Anglia aceste snackuri, produse pe linii de asamblare în fabrici mecanizate. Campionii sectorului la acea vreme erau Fry’s și Cadbury. Dar LU joacă cartea simplității cu Petit-Beurre, care conține doar patru ingrediente: făină, unt, zahăr și lapte. Această simplitate a fost cea care i-a adus Marele Premiu pentru biscuiți la Expoziția Universală din 1900 de la Paris.
Ambalaje deosebite
La sfârșitul secolului al XIX-lea, biscuiții erau vânduți la vrac. Louis a fost cel care a optat pentru modernizarea ambalajelor, introducând cutiile de carton și mai târziu pe cele de tablă. Acestea reprezentau o garanție a calității, biscuiții vânduți în noile ambalaje păstrându-și prospețimea timp mai îndelungat. Totodată, această modalitate de ambalare era ideală pentru a putea fi oferiți drept cadou.
Publicitatea Lefèvre-Utile se baza în întregime pe calitatea produsului. Aceasta era certificată de faptul că produsele companiei câștigau permanent concursuri și medalii. Mândru de aceste distincții, Louis Lefèvre-Utile le-a ilustrat pe ambalajele sale, elaborând reclamele pentru a seduce ochiul consumatorului.
Lefèvre-Utile acorda o atenție deosebită esteticii ambalajelor și biscuiților săi. Prin urmare, a implicat diverși artiști în dezvoltarea publicității mărcii. A apelat inițial la artiști locali, apoi la artiști parizieni și străini. Între anii 1896 și 1903 colaborează pentru imaginea companiei cu Alphonse Mucha, promotorul curentului artistic Art Nouveau, în 1903 Mucha pictând un portret al lui Sarah Bernhardt pentru campania publicitară a companiei LU.
Imaginile publicitare ale companiei sunt cu adevărat opere de artă. Inspirate de Art Deco, acestea au fost folosite ca afișe, reclame murale pictate pe frontoanele clădirilor, pe panouri publicitare atașate la tramvaie sau expuse la evenimente majore, cum ar fi Târgurile Mondiale.
La începutul secolului al XX-lea, compania LU oferea un catalog de 200 de biscuiți diferiți, aceștia fiind comercializați întâi în Franța apoi exportați, începând din 1898, în special în colonii.
Petit-Beurre, o alegorie a timpului
Petit-Beurre LU a fost creat de Louis Lefèvre-Utile în 1886. Scopul inițial al lui Lefèvre-Utile a fost acela de a crea o tratație care să poată fi consumată în fiecare zi. De aici și ideea originală de a reprezenta timpul în designul produsului său:
– biscuitul măsura inițial 7 cm, câte 1 cm pentru fiecare zi a săptămânii;
– Cei 52 de dinți ai săi simbolizează numărul de săptămâni din an;
– Cele 4 colțuri ale biscuitului reprezintă anotimpurile;
– Iar cele 24 de puncte mici de pe suprafață reprezintă cele 24 de ore ale zilei.
Aurora Liiceanu, în cartea sa „Dinastii dulci“, apărută la Editura Polirom în 2023, amintește de povestea celebrului biscuit. Designul biscuitului Petit-Beurre are ca inspirație un șervețel de masă cusut de bunica lui Louis: „Cu ochiul lui ager și curiozitatea care-l caracteriza, Louis a observat că șervețelul era un calendar. Fascinat de această constatare, și-a dorit mai târziu să creeze ceva care să semene cu șervețelul bunicii și să marcheze parcursul unui an.
Astfel s-a născut biscuitul Petit-Beurre. El avea patru urechiușe simbolizând anotimpurile, 52 de dinți reprezentând săptămânile și 24 de găurele care erau cele 24 de ore ale zilei. Și astăzi biscuitul Petit-Beurre este un simbol al timpului, dar puțini dintre cei care-l mănâncă îi știu legenda și ce semnificație elaborată are designul său.“
Școlarul – imaginea emblematică
Pentru lansarea produsului Petit-Beurre, artistul ilustrator Firmin Bouisset concepe personajul „L’écolier“ (școlarul), care devine imaginea produsului. Și astăzi, Școlarul este prezent pe ambalajul biscuiților Petit Ecolier LU, ca simbol al inocenței și al emoțiilor copilăriei.
În timp, Petit-Beurre și-a schimbat puțin forma: dimensiunile biscuitului au fost regândite pentru a eficientiza ambalarea, transportul și depozitarea, au fost concepute modele inedite de cutii de tablă pentru a-i face publicitate, iar biscuitul a fost făcut puțin mai mic pentru a putea fi ambalat în pachete mai ușor de transportat. Și totuși nu și-a pierdut niciodată popularitate, iar din secolul al XIX-lea până în prezent, biscuitul LU a trecut de la o producție la scară mică la peste 1 miliard de biscuiți vânduți în fiecare an!
Familia Lefèvre-Utile a rămas la conducerea companiei până în anii 1960, când aceasta a fuzionat cu L’Alsacienne și Brun. Achiziționată în 1987 de BSN (fostul grup Danone), LU a rămas în proprietate franceză până în 2007. În acel an, Danone și-a vândut afacerea cu biscuiți companiei americane Kraft Foods (în prezent Mondelēz International) pentru 7,2 miliarde de dolari (5,3 miliarde de euro).
Astăzi, fabrica LU din centrul orașului Nantes a dispărut, dar unul dintre turnurile fabricii a fost păstrat în mod simbolic și transformat într-un punct de reper al vieții din Nantes, cu o cafenea, un bar-restaurant și un teatru: Lieu Unique, LU al timpurilor moderne.
Sursă foto: artsandculture.google.com.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă.
Citiți pe Arta Albă și: Prima Regină a României și tortul care îi poartă numele
