În ultimii ani, legislația românească s-a schimbat atât de des, încât antreprenorii au ajuns să fie dezorientați. Fiecare ministru a venit cu un alt set de propuneri și măsuri, drept pentru care granița dintre oportunitate și amenințare a devenit foarte fină.
Într-un mediu instabil, singura certitudine este accea că noi deținem controlul asupra propriei dezvoltări personale şi profesionale. Cetățenii sunt cei care mențin România vie, iar investiția în oameni înseamnă investiție în viitorul țării.
Toate tipurile de învățare, indiferent că poartă numele de școală profesională, curs, masterclass, training, atelier, conferință etc., înseamnă un pas mai aproape de succes.
Educația începe încă din copilărie
Formarea viitorilor angajați este determinată în primul rând de buna creștere oferită de părinți. „Eu cred că totul pornește de la educația primită acasă. Părinții nu îi mai responsabilizează pe copii și nu îi învață să muncească“, susține Maria Pușcaș, fost cadru didactic la Liceul Economic din Brașov, în prezent proprietar şi director al Cofetăriei Maripusc Brașov. Cu cât cei mici sunt mai puțin responsabili de „îndatoririle“ lor, cu atât sunt mai predispuși să își păstreze obiceiurile și atunci când devin adulți. „Din păcate, școlile profesionale existente duc lipsă de elevi pentru că foarte puțini copii sunt educați în spiritul muncii fizice efective“, confirmă președintele ROMPAN, Aurel Popescu.
Ciclul gimnazial, o etapă importantă
Pe lângă educația primită acasă în primii ani de viață, sistemul de învățământ este un alt factor important care influențează pregătirea și specializarea profesională. Baza pe care se clădește o viitoare meserie trebuie să fie solidă, astfel încât tinerii să reușească să facă față provocărilor ce vor urma.
Ministerul Educației a propus ca elevii care încheie ciclul gimnazial cu o notă mai mică de 5 să urmeze școlile profesionale. Practic, aceste instituții de învățământ, și așa puține la număr, sunt obligate să accepte copii cu o pregătire mai slabă.
Daniela Vișoianu, președintele Coaliției pentru Educație, declara în septembrie 2019: „O astfel de măsură este inutilă și aduce și mai multă inechitate. Ce ne spune această măsură este așa: dacă un copil a venit la școală nouă ani de zile și nu a reușit să ia minimum 5 la Evaluarea Națională, devine un copil bun pentru școala profesională. O să nimerească la școala de bucătari unde n-o să-i placă, dar va trebui să stea trei ani“.
În plus, Daniela Vișoianu adaugă: „Este anormal ca un examen cu o miză atât de importantă să măsoare doar cunoștințele de matematică și de română și să decidă aproape «pe loc» viitorul profesional al unui copil de 14-15 ani“.
Prin aplicarea măsurii de mai sus, școlile profesionale ar putea căpăta o reputație negativă. Din păcate, unul dintre motivele pentru care elevii ajung în această situație este faptul că nu beneficiază de consiliere în carieră. Cu ajutorul îndrumării profesionale, tinerii ar putea reuși să se descopere mai bine și să afle ce înclinații au, astfel încât alegerea domeniului în care își vor continua studiile să fie una cât mai conștientă.
„În general, copiii sunt dezinteresați de meserie și asta e marea problemă“, subliniază doamna Maria Pușcaș. Practic, o mare parte dintre ei nici nu au ocazia să afle în timpul gimnaziului ce aptitudini au. Cine este vinovat pentru această lipsă de preocupare față de meserii? Cel mai probabil un cumul de factori.
Rolul şi importanţa şcolilor profesionale
După anii 1990, mâna de lucru calificată a României a început să dispară încet-încet, motiv pentru care astăzi ne confruntăm cu o severă criză de personal în rândul meseriașilor. Situația s-a agravat odată cu declinul economic din 2008.
Numărul absolvenților de școli profesionale este mult mai scăzut faţă de cererea de pe piața muncii, deși Ministerul Educației a suplimentat numărul de locuri, de la 54.000 în anul școlar 2018-2019, la 60.000 în 2019-2020.
Realitatea dură este că mulți dintre elevii care se înscriu la școli profesionale ajung să le abandoneze înainte de a le absolvi. Așadar, pentru a obține rezultate, cantitatea nu trebuie să fie prioritară calității. Suplinirea locurilor în unitățile de învățământ, în condițiile în care organizarea și resursele sunt limitate, reprezintă o strategie ineficientă pe termen lung.
În perioada 2009-2010 au fost desființate școlile de arte și meserii. Deși acestea au fost reintroduse în 2012, rezultatele nu sunt nici pe departe cele dorite.
În medie, doar 5.000 dintre cei înscriși reușesc să finalizeze cursurile, de 20 de ori mai puțini decât în 1990. În schimb, numărul absolvenților de facultate a crescut de peste patru ori, ajungând la 111.000/an.
Maria Pușcaș, maestru instructor în perioada ’78 – ’90 la Liceul Economic din Brașov, își amintește cu zâmbetul pe buze de anii în care a fost cadru didactic: „Perioada în care am predat a fost cea mai frumoasă din viața mea, pentru că atunci era o cu totul altă generație de elevi. La Liceul Economic veneau de obicei copii cu o pregătire medie, de nota 7-8. Spun că era o perioadă foarte bună, pentru că acei copii erau interesați, și ceea ce făceau era cu drag.
Școlile profesionale erau foarte bine venite. Elevii învățau trei ani pentru meseriile de bucătar, brutar și cofetar. De asemenea, pe lângă materiile de specialitate, se făcea și cultură generală. Practic, atunci când terminau clasa a XI-a, ei erau foarte bine pregătiți. În plus, se punea accentul pe practică. Aproximativ o treime din ore erau pentru practică. Se lucra atât în laboratoarele de cofetărie din incinta liceului, cât și pe litoral, în timpul verii. În perioada ’78 – ’90, tinerii mergeau câte șase săptămâni pe litoral, unde se pregăteau, putând să lucreze imediat după. Acum nu mai este așa“.
Stagiile de practică sunt foarte importante, dovadă fiind și rezultatele pe care acestea le-au adus în anii `90. Astăzi, practica e doar pe hârtie, în multe dintre cazuri.
Aurel Popescu, președintele ROMPAN, consideră că practica în producție poate fi posibilă doar dacă „unitățile de învățământ sunt dotate cu utilaje necesare, ori cel mai bine ar fi ca aceasta să se facă împreună cu brutăriile din zona unde este școala“. Pe scurt, bazele unei meserii se pot contura în cadrul învățământului profesional sau dual.
Implicare activă din partea companiilor
Multe voci din România susțin că o cooperare între stat, unitățile de învățământ și mediul privat ar putea fi o soluție viabilă pentru a forma specialiștii de care piața are atâta nevoie.
„Școlile profesionale, din păcate, nu mai pot fi organizate la fel ca înainte de 1990. Acestea trebuie să își desfășoare activitatea pe lângă companiile mari, care pot să organizeze practica elevilor în producție“, a declarat președintele ROMPAN, Aurel Popescu.
„Învățământul dual ar putea avea succes și în domeniul panificației, mai ales că există avantaje de ambele părți. Operatorii economici își pot selecta viitorii angajați, calificați conform propriilor cerințe, putând beneficia de facilități la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat. Elevii vor avea ocazia să acumuleze experiența practică atât de necesară pentru practicarea meseriei de brutar, brutar – patiser – preparator produse făinoase și cofetar – patiser“, este de părere domnul Aurel Popescu.
De reținut este faptul că, în prezent, firmele pot încheia parteneriate de colaborare cu unitățile de învățământ fără a fi nevoie de o autorizare sau acreditare specifică. În plus, fiecare companie trebuie să desemneze tutori de practică, ce vor coordona activitățile.
O atribuție foarte importantă a acestora este de a transmite elevilor cultura și valorile organizaționale, astfel încât tinerii să își dorească ulterior să se angajeze în cadrul firmei respective.
Tinerii nu mai sunt interesați să învețe meserie
Doamna Maria Pușcaș a declarat pentru Arta Albă că este dispusă să-i pregătească profesional pe cei interesaţi, doar că nu există deschidere în acest sens.
Aceeași idee este susținută și de președintele ROMPAN care afirmă că își dorește să instruiască viitori specialiști, prin intermediul asociației, doar că aceștia nu sunt interesați: „Am încercat cu şcolile profesionale din Bucureşti să angajăm copii direct de pe băncile şcolii, să-i perfecţionăm, să-i calificăm, iar când termină şcoala să fie pregătiţi să lucreze.
Nu vine nimeni! Încurajarea nemuncii şi ruşinea de a fi muncitor au creat această stare de fapt, să nu mai vrea nimeni să fie electrician, mecanic, sudor, brutar, morar. Dacă îi spunem specialist în nu ştiu ce domeniu, poate reuşim să-i atragem. Problema este complexă, factorii determinanţi fiind atât politicile educaţionale din România, cât şi mentalitatea familiei“.
Mulți dintre tinerii de astăzi aleg să plece în străinătate, pentru a câștiga mai bine, sau pornesc cu ideea preconcepută că o calificare într-un domeniu aduce cu sine o „muncă rușinoasă“. Acestea reprezină doar câteva dintre barierele consolidării forței de muncă specializate.
Alternative la învățământul de stat
În condițiile în care statul român nu reușește să mulțumească pe deplin actorii principali ai economiei țării (elevi/ studenți, angajați, angajatori), mulți dintre cei care doresc să învețe o meserie se îndreaptă către cursurile de calificare sau specializare oferite de companiile private.
În România există câteva astfel de centre de formare profesională, unele cu renume, altele doar cu numele. Este esențial ca viitorii cursanți sau antreprenorii, care își trimit angajații să se perfecționeze, să fie foarte bine informați cu privire la calitatea cursurilor.

Mirela Cața, cofetar-patiser și Senior Pastry Chef Instructor la ICEP Hotel School, consideră că o persoană poate deveni un cofetar-patiser bun dacă traversează un proces de formare consecvent și axat pe multă practică: „Primul pas este urmarea unui curs de calificare de cofetar-patiser, care pune bazele meseriei. Aici se învață despre materii prime și tehnici de lucru de bază, produse clasice și moderne, internaționale și autohtone, organizarea locului de muncă, utilaje, elemente de siguranță alimentară etc.
Urmează o perioadă de 3-4 ani în care se practică meseria pentru a dezvolta abilitățile și îndemânarea, apoi cursuri aprofundate pe categorii de produse, în țară sau în străinătate. Trebuie permanent să te informezi, să studiezi site-uri și cărți de specialitate, să aplici mai întâi rețetele altora și apoi să încerci propriile rețete. Acesta este momentul în care te poți numi cu adevărat COFETAR-PATISER. Este nevoie de multă muncă, pasiune, dorința de a cunoaște și învăța continuu, dorința de performanță și de a fi cel mai bun. Și nu în ultimul rând, e nevoie de creativitate, abilitate, îndemânare, calități cu care te naști. În această meserie, dacă vrei să-ți îmbunătățești nivelul continuu, nu te oprești niciodată din studiu, informare și învățare. O știu din experiența proprie“.
ICEP HOTEL SCHOOL – Școala Internațională de Management al Ospitalității este o organizație care oferă programe educaționale pentru cofetari-patiseri. Programa include cursuri de formare profesională și de specializare, certificate internațional, dar și cursuri de perfecționare (traininguri, ateliere și workshopuri).
Un alt centru de formare profesională și de specializare este Horeca Culinary School din București. În cadrul acestei instituții, cursanții se formează pentru domeniile cofetăriei, patiseriei şi gastronomiei, echipa de traineri fiind formată din 18 specialiști. La Horeca Culinary School accentul se pune pe partea practică, motiv pentru care spațiile sunt dotate cu bancuri de lucru individuale, asemănătoare școlilor europene de profil.

O altă opțiune de formare profesională este reprezentată de cursurile realizate cu finanțare europeană. ROMPAN are în desfășurare un astfel de proiect și intenționează să atragă cât mai multe fonduri europene în acest scop.
Proiectul actual, „Îmbunătățirea nivelului de cunoștințe, competențe și aptitudini ale angajaților din industria de morărit, panificație“ are ca obiectiv general creșterea competitivității profesionale prin facilitarea accesului personalului din industria de morărit, panificație și produse făinoase la servicii de formare profesională continuă. Din grupul țintă fac parte 537 de persoane din regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia și Centru. În perioada de implementare, octombrie 2019 – aprilie 2021, vor fi organizate următoarele programe de formare profesională :
– curs calificare BRUTAR – 15 participanți;
– curs calificare nivel 2 OPERATOR PRELUCRARE PRODUSE FĂINOASE – 332 participanți;
– curs perfecționare BRUTAR – 95 participanți;
– procese de evaluare și certificare a competențelor profesionale obținute pe alte căi decât cele formale pentru calificarea BRUTAR – 95 participanți.
Perspective pentru formarea profesională
O vorbă veche spune că „meseria este brățară de aur“. Din păcate, se pare că meseria și-a cam pierdut valoarea de altădată.
Nu este o noutate faptul că în multe sectoare de activitate există o lipsă acută de forță de muncă necalificată, dar mai ales calificată. Cauzele sunt deja cunoscute: migrarea masivă, numărul scăzut al școlilor de profil și organizarea ineficientă a acestora, lipsa cooperării dintre unitățile de învățământ, mediul privat și stat, legislația fiscală etc.
Pentru a stabiliza forța de muncă, președintele ROMPAN consideră că trebuie mărite salariile angajaților și implicit prețurile produselor – „putem să ţinem forţa de muncă în ţară numai prin creşteri salariale, în aşa fel încât să creăm un echilibru între veniturile din afară şi cele din România“.
Referitor la acest subiect, domnul Aurel Popescu a mai adăugat că „o colaborare bună între sistemul de învățământ organizat și operatorii economici ar putea aduce mari beneficii de ambele părți și ar rezolva o parte dintre problemele actuale“. Maria Pușcaș, director la Cofetăria Maripusc din Brașov și fost cadru didactic la Liceul Economic din Brașov, este optimistă și speră ca în următorii 2-3 ani să existe o lege a școlilor profesionale.
Adaptarea politicilor implementate de alte state reprezintă, de asemenea, o pistă de analizat. Țări precum Cehia, Germania sau Olanda au un sistem de învățământ profesional bine organizat, drept pentru care au o rată mică de șomaj.
„Ei fac acum ceea ce făceam noi înainte de anii ’90“, subliniază doamna Maria Pușcaș.
Educația primită acasă și organizarea sistemului de învățământ reprezintă principalii factori care pun bazele învățării unei meserii. Formarea tinerilor și insuflarea dragostei față de o îndeletnicire își au rădăcinile în copilărie, urmând a fi „șlefuite“ pe parcursul perioadei de studiu.
Specializarea și evaluarea continuă a cunoștințelor teoretice și practice asigură un flux continuu de oameni bine pregătiți și pasionați de profesia pe care și-au ales-o.
Un sfert dintre viitorii meseriași se formează în nord-estul țării
Potrivit datelor prezentate de Ministerul Educației Naționale, în anul școlar 2018-2019 existau 920 de școli profesionale și licee tehnologice. Cei mai mulți elevi înscriși la școala profesională și duală se află în nord-estul țării, cu precădere în județul Iași.
La polul opus este zona de vest, respectiv județul Caraș-Severin. Doar 10% din totalul unităților de învățământ ofereau posibilitatea de a obține calificarea de brutar – patiser – preparator produse făinoase sau cofetar – patiser. Cele mai multe școli profesionale în cadrul cărora tinerii se pot pregăti să devină cofetari – patiseri sunt în Galați și Buzău, câte trei unități de învățământ în fiecare județ.
În ceea ce privește calificarea pentru brutar – patiser – preparator produse făinoase, în județul Iași există cele mai multe instituții publice de profil, cinci la număr. Așadar, tinerii din zona estică a României înclină să învețe o meserie, unul dintre motive putând fi faptul că această regiune este mai slab dezvoltată.
Nicoleta Banu, redactor Arta Albă