• Identificarea unor alimente ca generatoare de dependență ar putea aduce beneficii pentru sănătate, susțin oamenii de știință.
O echipă internațională de cercetători, reprezentând SUA, Brazilia și Spania fac apel la o regândire a alegerilor alimentare și afirmă într-un articol publicat în British Medical Journal că există o preocupare și un sprijin semnificativ la nivel global pentru validitatea și relevanța clinică a dependenței alimentare.
Aceștia declară că prin conștientizarea alimentelor ultraprocesate bogate în carbohidrați și grăsimi ca substanțe care creează dependență se poate contribui la eforturile de îmbunătățire a sănătății. Ashley Gearhardt, unul din autorii articolului și profesor de psihologie la Universitatea din Michigan subliniază: „Prin recunoașterea faptului că anumite tipuri de alimente procesate au proprietățile unor substanțe care creează dependență, am putea contribui la îmbunătățirea sănătății globale”.
Comportamentele de consum în ceea ce privește alimentele ultraprocesate ( UPF ), care sunt bogate în carbohidrați rafinați și grăsimi adăugate, pot îndeplini criteriile de diagnosticare a tulburării de abuz de substanțe la unele persoane, susține Gearhardt.
Aceste comportamente includ un control mai redus asupra consumului, pofte intense, simptome de sevraj și continuarea consumului în ciuda unor consecințe precum obezitatea, tulburarea de alimentație compulsivă, o sănătate fizică și mentală mai proastă și o calitate mai scăzută a vieții. Și este îngrijorător și faptul că, în timp ce oamenii pot renunța la fumat, băutură sau jocuri de noroc, nu se pot opri din mâncat, a declarat co-autorul Alexandra DiFeliceantonio, profesor asistent la Institutul de Cercetare Biomedicală Fralin.
Marea provocare și sursa unor aprinse controverse este definirea alimentelor care au cel mai mare potențial de dependență și de ce. În urma efectuării a 281 de studii în 36 de țări diferite, cercetătorii au descoperit că dependența de alimente ultraprocesate este estimată să apară la 14 % dintre adulți și la 12 % dintre copii.
Caracteristici complexe combinate
Aceste studii au relevat modul în care caracteristicile complexe ale alimentelor ultraprocesate se combină pentru a le crește potențialul de dependență. În același timp, au deschis calea pentru o mai bună definire a alimentelor care pot fi considerate adictive, ținând cont de diferențele dintre țări și comunități, inclusiv comunitățile defavorizate, dar și de valoarea mesajelor de sănătate publică și orientările clinice pentru prevenirea, tratarea și gestionarea dependenței de alimente ultraprocesate.
Este adevărat că nu toate alimentele au potențial de dependență, au precizat cercetătorii. Majoritatea alimentelor naturale, sau minim procesate, oferă energie sub formă de carbohidrați sau grăsimi – dar nu ambele.
Cercetătorii au luat drept exemplu mărul, somonul și batonul de ciocolată. Mărul are un raport carbohidrați/grăsimi de aproximativ 1 la 0, în timp ce somonul are un raport de 0 la 1. În schimb, tableta de ciocolată are un raport carbohidrați/grăsimi de 1 la 1, ceea ce pare să crească potențialul de dependență al unui aliment.
De fapt, multe alimente ultraprocesate ( UPF ) au niveluri mai ridicate atât de carbohidrați, cât și de grăsimi. Această combinație are un efect certificat asupra creierului. Și deși există paralele notabile între substanțele care creează dependență și UPF-uri, există și întrebări fără răspuns.
Criticii acestei abordări privind dependența de UPF au remarcat faptul că nu au fost identificate substanțe chimice specifice care creează dependența de alimente, cum ar fi cazul nicotinei pentru adicția de tutun.
Păreri pro și contra
Substanțele chimice adictive activează puternic sistemele de recompensă endogene, declanșând dependența la unele persoane. Deși carbohidrații și grăsimile rafinate nu acționează direct asupra sistemelor de recompensă, acestea par să activeze sistemele neuronale de recompensă la o magnitudine similară cu cea a nicotinei și a etanolului, susține grupul de cercetători în articolul din British Medical Journal. Cu toate acestea, prezența unei substanțe chimice care creează dependență nu este suficientă pentru a declanșa adicția.
Chiar și în cazul substanțelor recunoscute ca adictive, cum ar fi nicotina, nu se cunoaște doza exactă și nivelul de aport la care apare dependența, au recunoscut cercetătorii. În mod similar, este puțin probabil ca potențialul aditiv al UPF-urilor să fie determinat de prezența unei singure substanțe chimice, cum ar fi zaharoza.
Cercetările s-au concentrat, în general, asupra unor singure ingrediente din UPF-uri și, prin urmare, sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga modul în care ingredientele UPF interacționează pentru a crește potențialul de dependență. „De asemenea, va fi important să se exploreze la ce doză și la ce nivel de aport substanțele chimice recompensatoare din UPF-uri creează cea mai mare dependență”, susțin aceștia.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Făina de lupin – multiple beneficii pentru sănătate, dar și pentru mediu
