• Cornelia Ghișoi este singura Lady Chef recunoscută oficial din România și din sud estul Europei – o distincție de prestigiu acordată de World Association of Chefs Societies (WACS) în 2008, în Dubai.
Cu peste 43 de ani de experiență în gastronomie, dintre care peste patru decenii petrecuți în bucătăria Hotelului Aro Palace din Brașov, doamna Ghișoi a devenit un simbol al dedicării, excelenței și promovării tradiției culinare românești pe scene internaționale. A cucerit medalii la Olimpiada Gastronomică Mondială IKA (aur în 2016 la Erfurt, argint în 2020 și 2024 la Stuttgart), participând ca membru sau căpitan al echipelor naționale și regionale. Membru fondator Euro-Toques România, instructor și consultant culinar, cadru didactic asociat în cadrul Facultății de Alimentație și Turism, a Universității Transilvania din Brașov, formator PanGastRo, colaborator academic și jurat internațional WACS, Cornelia Ghișoi este și un mentor pasionat pentru generațiile tinere de chefi. Fidelă valorilor familiale și rădăcinilor, a ales să rămână în țară, transformând pasiunea din copilărie într-o carieră de excepție și o moștenire vie a gastronomiei românești.
1. Spuneți-ne, vă rog, cum a început drumul dumneavoastră în industria ospitalității? Care a fost momentul definitoriu care v-a lansat către această carieră?
Drumul meu în industria ospitalității nu a fost unul planificat, ci s-a conturat firesc, pornind din copilărie. Am crescut într-un mediu în care munca și responsabilitatea erau valori fundamentale. Mama a fost nevoită să renunțe la serviciu pentru a ne crește pe noi, cei trei copii, iar acest context m-a învățat, încă de timpuriu, semnificația dăruirii și a grijii față de familie.
Îmi amintesc cum, copil fiind, coseam la ie, aplicam fluturi ornamentali și, uneori, țeseam la război șervete de artizanat. În paralel, o ajutam pe mama la gătit, însă activitatea care îmi aducea cea mai mare satisfacție era aranjarea mesei. Duminica reprezenta un moment de respiro pentru noi toți; mama pregătea desertul, iar eu mă ocupam de prezentarea gustărilor, așezând masa cu atenție la detalii și cu dorința de a crea un ambient armonios. Deși la acea vreme nu conștientizam acest lucru, aceste experiențe aveau să devină fundamentul unei viitoare filozofii de viață centrate pe ospitalitate, estetică și respect față de oameni.
După finalizarea celor zece clase obligatorii, m-am angajat într-un restaurant, din necesitatea de a avea un venit stabil, intenția mea fiind, totodată, să îmi continui studiile. Adaptarea nu a fost ușoară. Programul era solicitant, iar la fiecare a treia zi eram repartizată la spălatul vaselor. Volumul mare de muncă și lipsa de empatie a unor colegi transformau fiecare zi într-o provocare. De multe ori, după ture dificile, îmi spuneam că voi renunța. Totuși, respectul față de eforturile părinților mei și dorința de a-mi depăși limitele m-au determinat să continui.
În timp, am descoperit că această activitate îmi oferă oportunitatea de a-mi lărgi orizonturile și de a mă dezvolta profesional. Am început să gătesc cu mai multă bucurie, responsabilitate și implicare, înțelegând că ospitalitatea nu înseamnă doar servire, ci o formă de dăruire autentică. Observând seriozitatea și dedicarea mea, chef-ul m-a repartizat la bufetul rece, unde am demonstrat capacitatea de organizare, menținerea riguroasă a curățeniei și inițiativa de a propune idei noi pentru eficientizarea activității.
Privind retrospectiv, pot afirma că momentul definitoriu al carierei mele nu a fost unul singular, ci a constat într-un proces de maturizare profesională și personală. Industria ospitalității a devenit pentru mine mai mult decât un loc de muncă – a devenit un spațiu al dăruirii, al grijii față de oameni și al construirii unei filozofii de viață bazate pe respect, perseverență și deschiderea către noi orizonturi.
2. Sunteți prima și singura Lady Chef din România și din sud-estul Europei – o distincție rară acordată de World Association of Chefs Societies. Cum ați trăit momentul în care ați primit această recunoaștere în 2008 în Dubai și ce a însemnat ea pentru dumneavoastră pe plan personal și profesional?
Primirea distincției de Lady Chef, acordată de World Association of Chefs Societies, a reprezentat pentru mine un moment de profundă emoție și responsabilitate, atât pe plan profesional, cât și personal. Înainte de această recunoaștere, am depus un dosar amplu, care reflecta parcursul meu profesional, participările la competiții naționale și, în mod deosebit, rezultatele obținute la concursuri internaționale. Cu toate acestea, nu m-am așteptat să fiu selectată în cadrul forumului Lady Chef, considerând această distincție drept una extrem de rară și onorantă.
Un reper important în traseul meu profesional a fost anul 2006, când am avut privilegiul de a reprezenta Europa într-o competiție desfășurată între cinci continente, unde am obținut locul al III-lea. Evenimentul a fost organizat la inițiativa Președintelui Asociatiei Mondiale de atunci, Gissur Gudmundsson, și a avut ca obiectiv promovarea ingredientelor locale și sustenabile, reunind echipe culinare din diverse națiuni. Consider că această experiență internațională, precum și rezultatul obținut, au contribuit semnificativ la poziționarea mea pe lista forumului Lady Chef și la consolidarea vizibilității mele în plan global.
Momentul în care am primit oficial această recunoaștere, în 2008, a fost unul definitoriu. Titlul m-a onorat profund și continuă să mă onoreze, însă, în egală măsură, mă obligă. Îl percep nu doar ca pe o validare a muncii și a dăruirii mele, ci și ca pe o responsabilitate morală și profesională de a sprijini noile generații. Mă implic activ în susținerea tinerilor care doresc să îmbrățișeze această profesie și care demonstrează potențial, convingerea mea fiind că excelența în gastronomie se construiește prin perseverență, mentorat și pasiune autentică pentru această nobilă meserie.
3. Peste 38 de ani în aceeași bucătărie, la Aro Palace din Brașov – o loialitate rar întâlnită astăzi în industria HoReCa. Ce v-a ținut atât de mult timp ancorată în același loc, în ciuda numeroaselor oferte internaționale primite?
Peste 38 de ani petrecuți în aceeași bucătărie reprezintă, într-adevăr, o formă rară de loialitate în industria HoReCa, însă pentru mine această continuitate a fost rezultatul unui proces de maturizare profesională și al unei alegeri asumate.
În primii zece ani au existat momente de îndoială, perioade în care am fost tentată să plec, considerând că nu sunt încă suficient de pregătită pentru a face pasul către alte orizonturi. Activam atunci în cadrul singurului hotel de cinci stele din acea perioadă, un context profesional care presupunea standarde înalte și o permanentă adaptare la condițiile de atunci, atât din punct de vedere al resurselor, cât și al rigorilor impuse de excelență. Mi-am propus să am răbdare și să îmi consolidez competențele. La scurt timp, am fost numită chef al unui restaurant mai mic, experiență care mi-a oferit autonomie și încredere. Ulterior, după căsătorie, m-am reîntors la hotelul de cinci stele, de această dată în poziția de chef, asumându-mi pe deplin rolul de lider.
Un factor determinant în rămânerea mea a fost echipa. Poți avea viziune, disciplină și experiență, însă fără o echipă unită, construită pe respect reciproc, performanța nu poate fi susținută pe termen lung. Relațiile profesionale bazate pe încredere și colaborare au creat un mediu în care am putut să cresc și să contribui la creșterea celorlalți.
De asemenea, oportunitatea de a participa la competiții naționale și internaționale a reprezentat un stimul constant pentru dezvoltare, alimentând dorința mea de cunoaștere și de autodepășire. Aceste experiențe au adăugat valoare parcursului meu profesional și au demonstrat că excelența nu este condiționată exclusiv de locul în care activezi, ci de seriozitatea cu care îți gestionezi responsabilitățile, de capacitatea de adaptare și de perseverența cu care îți urmezi obiectivele.
Am considerat, și continui să cred, că poți construi performanță autentică și în propria țară. România are resurse, tradiții și profesioniști de valoare, iar a rămâne aici a fost pentru mine nu doar o alegere profesională, ci și una de convingere, aceea că respectul pentru meserie și pentru locul în care te-ai format poate genera rezultate demne de apreciere, atât la nivel național, cât și internațional.
4. Mâncarea, spuneați dumneavoastră într-un interviu anterior, este o operă de artă. Ce înseamnă pentru Lady Chef Cornelia Ghișoi echilibrul perfect între gust, estetică și poveste în farfurie?
O mâncare care arată spectaculos, dar care nu are gust ratează scopul final, satisfacția simțurilor și hrana corpului și spiritului.
Așa cum arta se simte, nu doar se privește, mâncarea trebuie savurată dincolo de aparențe.
Fiecare farfurie spune o poveste, fie că este vorba de tradiție, de viziunea personală a bucătarului sau de ingrediente locale. Farfuria nu mai este de mult un simplu suport pentru hrană, ci o pânză pe care bucătarul pictează o experiență senzorială completă.
Mâncarea adevărată transmite emoții, este o capodoperă de artă efemeră care atinge toate simțurile.
5. La Olimpiada Gastronomică Mondială IKA de la Stuttgart (2024) ați obținut din nou argint cu echipa regională Belvedere. Cum reușiți să obțineți performanțe de top mondial cu bugete și condiții mult mai modeste decât ale echipelor din țările dezvoltate?
Niciodată bugetul nu a fost prietenos cu echipa noastră, însă performanța în gastronomie nu depinde doar de resursele financiare. Contează foarte mult modul cum reușești să iți sudezi o echipă, să creezi disciplină și să împărtășești o viziune comună. Ne concentrăm pe felul în care gândim estetica prezentării, pe compatibilitatea ingredientelor, pe modul cum construim preparatele astfel încât să reflecte sustenabilitatea și respectul față de sezon și – cel mai important – ne concentrăm pe gust.
Sigur, sponsorii ne ajută să compensăm parțial lipsa unor bugete mari, dar adevărata diferență o face munca din spatele cortinei: mult studiu, numeroase simulări ale competiției și o atenție constantă la trendurile din gastronomia internațională. De multe ori, tocmai faptul că suntem ingenioși ne ajută să construim preparate autentice și competitive la nivel mondial.
În paralel, trebuie gândit design-ul standului care trebuie să fie în strânsă legătură cu tematica și care trebuie să pună în valoare preparatele. Mai mult, preparatele au fost prezentate pe farfurii de lut lucrate manual, iar ținutele gândite și create de echipă.
6. Preparatele românești au fost mereu prezente în competițiile la care ați participat. Ce mesaj transmiteți tinerilor chefi atunci când le vorbiți despre valorificarea și modernizarea tradiției culinare românești?
Preparatele românești au fost mereu prezente în competițiile la care am participat, iar acest lucru este important pentru că ele reflectă identitatea și patrimoniul nostru culinar. În același timp, le transmit mereu tinerilor chefi că tradiția nu trebuie doar păstrată, ci și înțeleasă și reinterpretată.
Bucătăria tradițională românească poate fi transformată într-o bucătărie modernă prin utilizarea tehnicilor culinare avansate și prin valorificarea produselor autohtone de calitate. Este responsabilitatea noastră, a tuturor celor care lucrăm în acest domeniu, să promovăm aceste preparate și să contribuim la ridicarea bucătăriei românești la un înalt nivel gastronomic, fără a ne pierde identitatea și valorile care ne definesc.
Privesc cu multă bucurie evoluția spectaculoasă a restaurantelor de fine dining și consider că gastronomia românească traversează o perioadă de maturizare remarcabilă. Este îmbucurător faptul că, atât în România, cât și în Brașov, există restaurante care, prin creativitate, rigoare profesională și respect pentru ingredient, ar putea aspira cu încredere la recunoașteri de prestigiu internațional, precum o stea Michelin.
7. Sunteți nu doar bucătar-șef, ci și profesoară la Universitatea Transilvania, membru în juriul WACS, consultant, formator PanGastRo. Ce vă motivează cel mai mult să transmiteți mai departe cunoștințele și pasiunea către generațiile tinere?
Într-un domeniu care, mult timp, a fost perceput ca fiind dominat de bărbați, femeile chef își afirmă astăzi tot mai mult rolul și contribuția în dezvoltarea gastronomiei.
În calitate de cadru didactic asociat la Universitatea Transilvania, mă dedic formării tinerilor în speranța că această meserie nobilă va primi valoarea și respectul cuvenit în societate.
Experiența de peste un deceniu și jumătate ca membru în juriul competițiilor internaționale din cadrul organizației WACS amplifică responsabilitatea pe care o am și mă determină să continui studiul și perfecționarea, pentru a putea evalua cu obiectivitate și profesionalism. În același timp, prin intermediul cursurilor de perfecționare, al activității de consultanță și al programelor de formare, am avut privilegiul de a îndruma numeroși bucătari aflați la început de drum.
Consider că fiecare întâlnire profesională și fiecare generație de tineri cu care lucrez reprezintă o sursă de inspirație și îmbogățire personală, iar faptul că pot contribui la evoluția lor profesională este una dintre cele mai mari satisfacții ale parcursului meu.
8. Într-o lume în care ritmul este alert și presiunea mare, cum reușiți să păstrați echilibrul între viața de familie – pe care ați ales să o puneți mereu pe primul loc – și exigențele unei cariere de asemenea calibru?
Pentru mine, familia rămâne reperul care dă sens și echilibru întregului parcurs profesional. Indiferent de ritmul alert al profesiei, sprijinul și valorile împărtășite în familie îmi oferă stabilitatea necesară pentru a face performanță cu luciditate și responsabilitate.
Deși nu îmbrățișează aceeași profesie, copilul mă sună întotdeauna de pe unde călătorește în lume și îmi trimite fotografii sau îmi comunică ce experiență gastronomică a trăit sau care a fost povestea pairing-ului și valoarea pe care a dat-o acesta preparatului. Deseori mă surpride cu rezervări la restaurante cu stele Michelin. Acest lucru mă emoționează și mă încarcă cu energie și cu plăcerea de a merge mai de parte pe acest drum frumos.
Eu consider că atunci cand ai valori clare și îti organizezi timpul cu disciplină, reușești să îmbini responsabilitatea profesională cu momentele esențiale petrecute alături de cei dragi.
9. Dacă ar fi să alegeți un singur preparat sau un moment culinar care să vă reprezinte întreaga carieră, care ar fi acela și de ce?
Este greu sa alegi un singur preparat, pentru că fiecare farfurie spune o poveste și reflectă o etapă din parcursul profesional. De aceea prefer să privesc fiecare creație culinară ca parte dintr-o evoluție continuă, în care experiența, inspirația și emoția se regăsesc în mod diferit în fiecare preparat. Poate gândul mă duce mai degrabă la preparatele românești de altădată, la gusturile simple autentice, într-o prezentare modernă dar, indiferent de preparate, nu trebuie să ne pierdem autenticitatea și valorile, pentru că tocmai acestea dau identitate și suflet bucătăriei.
Nu cred că mă pot opri la un singur moment culinar care să îmi reprezinte întreaga carieră. De fiecare dată când vezi steagul României fluturând alături de alte peste 55 de steaguri și urci pe podium pentru a primi o medalie de argint sau de aur, emoțiile sunt copleșitoare și greu de descris.
În spatele acestor momente stau însă ani de muncă, peste 50 de medalii, diplome și numeroase cupe câștigate atât individual, cât și în echipă. Dincolo de performanțele profesionale, cele mai valoroase momente culinare sunt legate de oamenii care mi-au fost aproape și m-au susținut de-a lungul timpului: familia, prietenii și echipa cu care am avut privilegiul să lucrez.
De-a lungul timpului am avut onoarea de a reprezenta România ca membru al Echipei Naționale, participând la numeroase competiții gastronomice internaționale. În ultimii ani fac parte din echipa regională Belvedere, un colectiv format din oameni deosebiți, dedicați și pasionați de excelența culinară.
În timp, echipa s-a consolidat prin muncă, încredere și respect reciproc, iar această coeziune s-a reflectat firesc în rezultatele obținute. Performanțele nu au întârziat să apară, confirmând faptul că atunci când există viziune comună și spirit de echipă, succesul devine o consecință firească.
10. Uitându-vă spre viitor – fie că vorbim despre următoarea olimpiadă, despre proiectele cu tinerii sau poate despre o carte de bucate –, care este visul culinar pe care și-l mai dorește încă Lady Chef Cornelia Ghișoi să-l împlinească?
Privind spre viitor, îmi doresc în primul rând să rămân un mentor pentru tânăra generație, să pot transmite mai departe experiența acumulată și valorile acestei profesii. In acest context pregătesc un student pentru a puncta expoziția GastroPan de anul acesta. În același timp, mi-ar plăcea să conturez încă o carte care să reflecte nu doar rețete, ci și filosofia gastronomiei, legătura dintre tradiție, sustenabilitate și inovație.
Un alt vis este să găsim soluții noi pentru dezvoltarea gastronomiei, astfel încât restaurantele să devină mai sustenabile și, pe cât posibil, să se poată gospodări din surse sigure și locale. Mi-ar plăcea să văd tot mai multe Puncte Gastronomice Locale, care promovează bucătăria românească autentică și care reușesc să pună în valoare identitatea noastră culinară în context internațional.
Urmează o nouă competiție mondială Campionatul Mondial de Gastronomie din Luxemburg, cunoscut oficial sub denumirea de RAK Porcelain Culinary World Cup 2026, la care am mai avut privilegiul de a participa. Deși astfel de evenimente, precum Olimpiada Mondială Gastronomică, se organizează o dată la patru ani, emoțiile rămân la fel de intense de fiecare dată.
Chiar dacă experiența acumulată de-a lungul anilor oferă un anumit echilibru, fiecare ediție aduce provocări noi. Gastronomia evoluează permanent, iar pentru a rămâne competitiv este esențial să te conectezi la trendurile actuale, să integrezi principiile sustenabilității și să regândești constant modul în care construiești un preparat sau un concept culinar.
Sursa foto: Social Media Lady Chef Cornelia Ghișoi
Interviu realizat de Gabriela Dan, Redactor-Șef Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Gelatina: ingredient natural, valoros pentru gastronomie și cofetărie
