Calea sigură pentru dezvoltarea businessului

• Proiectele cu fonduri nerambursabile sunt o cale sigură pentru dezvoltarea afacerilor.

O dezbatere pe tema fondurilor nerambursabile presupune expunerea opiniilor principalilor actori ai acestui domeniu atât de solicitat și solicitant. Pentru un tablou cât mai complet al momentului, am ales să prezentăm poziția reprezentanților a trei poli de referinţă: dl Aurel Popescu, preşedinte al Asociaţiei Rompan – asociație direct implicată în atragerea de fonduri pentru domeniu, dl Ovidiu Do­garu, consul­tant în elaborarea proiectelor cu fonduri ne­rambursabile, și dl Ştefan Lungu, reprezentant al companiei Lubest, în calitate de beneficiar a două programe de in­vestiții cu fonduri europene nerambursabile.

ROMPAN a avut o contribuție importantă în obținerea programelor europene de finanțare

,,Plecând de la tema lansată de «Arta Albă» privind investițiile, pot afirma că modernizarea și retehnologizarea sectorului nostru de activitate au fost o preocupare prim­ordială a ROMPAN, și în acest sens am acționat pentru obținerea unor variante de finanțare atractive“, spune Aurel Popescu, preşedintele Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase – ROMPAN (foto).
Domnia sa a făcut o succintă trecere în revistă a programelor europene de finanțare de care acest sector de activitate a beneficiat, subliniind că ROMPAN a avut o con­tri­bu­ție importantă în obținerea aces­­tor fonduri. În perioada de pre­aderare și apoi ca stat membru, Româ­nia a beneficiat de fonduri pen­tru modernizarea agriculturii și industriei alimentare. Președintele ROMPAN a fost implicat în toate Comitetele de Monitorizare ale ges­tionării fondurilor alocate programelor SAPARD și PNDR pentru perioada 2004-2020, încercând ca producătorii din industria de mo­rărit, panificație și produse făinoase să aibă acces la bani eu­­ropeni pentru investiții, iar firmele care fac parte din forme de asociere patronale să primească un punctaj superior.

Scurtă radiografie a finanțărilor în perioada 2004-2020

1. Programul SAPARD
Desfășurat în perioada 2004-2007, Programul SAPARD a ajutat, ca program de preaderare a României la Uniunea Europeană, la realizarea de investiții în agricultură și industria alimentară, realizându-se, din evaluările noastre, investiții de peste 100 de milioane de euro. În cadrul programului SAPARD au fost active : Măsura 1.1 „Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole“, respectiv 1.2 „Îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate, veterinar şi fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare şi pentru protecţia consumatorilor“. „În cadrul acestor măsuri, industria de morărit, panificație și produse făinoase a implementat cerințele Reg. 852/2004, privind siguranța alimentară, precum și modernizări diverse ale sectorului. Putem afirma că, cel puțin din acest punct de vedere, sectorul nostru de activitate este la unul dintre cele mai înalte niveluri din Uniu­nea Europeană“, precizează pre­şedintele ROMPAN.

2. Programul de creştere a competitivităţii produselor agroalimentare susținut de Guvernul României
În anul 2003 a fost demarat Programul de creştere a competitivităţii produselor agroalimentare prin care agenţilor economici li s-au acordat până la 75% (dar nu mai mult de 50 mii euro/proiect) din cheltuielile efectuate pentru:
• implementarea şi certificarea sistemelor de management al calităţii şi/sau a sistemelor de management de mediu;
• dotarea şi/sau modernizarea laboratoarelor de testare şi etalonare, precum şi acreditarea acestora, după caz;
• înregistrarea şi protejarea pe piaţa externă a mărcilor, a brevetelor de invenţie, a desenelor şi modelelor industriale româneşti.
„Acest program ne-a ajutat la realizarea și dotarea laboratoarelor unităților noastre cu aparatură per­formantă ca și la implementarea și certificarea sistemelor de management al calității și de siguranță alimentară“, subliniază preşedintele ROMPAN.

3. Programul PNDR 2007-2014
„O problemă deosebită a fost legată de faptul că, în conformitate cu legislația europeană, nu era posibilă finanțarea investițiilor realizate în sectorul de panificație și produse făinoase, restricție impusă de lista de produse incluse în Anexa 1 la Tratatul de aderare. Am avut în acest sens multiple discuții cu re­pre­zentanții Uniunii Europene, având alături conducerea MADR, și s-a identificat posibilitatea realizării acestei fi­nan­țări printr-o Schemă de ajutor. Fără falsă modestie, pot afima că, fără insistența ROMPAN și fără un sprijin activ al conducerii MADR, toată in­dus­tria alimentară care prelucrează secundar produsele agricole (pa­ni­ficația, pastele făinoase, biscuiții și napolitanele, produsele zaharoase, producerea prăjiturilor și a în­ghețatei, hrana pentru animale etc.) nu ar fi fost finanțată pentru modernizare cu bani europeni. În cadrul acestui program pentru prelucrarea secundară a cerealelor au existat două scheme de ajutor:
– XS 13/123A/2008 – prin care au fost fi­nanțate 145 de proiecte în valoare de 55,8 mil. euro;
– N 578/2009 – prin care au fost finanțate 175 de proiecte în valoare de 87,3 mil. euro.
La acestea se adaugă proiectele realizate pentru creșterea și modernizarea morilor, în valoare pe peste 80 mil. euro”, explică Aurel Popescu, președintele ROMPAN.

4. Programul PNDR 2014-2020
Pentru finanțarea investițiilor în prelucrarea produselor agricole necuprinse în anexa 1 la Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană a fost realizată schema de ajutor de stat GBER: „Stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiţii pentru procesarea și marketingul produselor agricole în vederea obţinerii de produse neagricole”. „În cadrul acestei scheme au fost alocate următoarele sume: 2016 – 70 mil. euro și 2017 – 52 mil. euro.
Următoarea sesiune de depunere va fi, probabil, în semestrul I al anului 2018 și va avea o sumă disponibilă alocată de 23 mil. euro.
Pot să anunț pe această cale că, în cadrul discuțiilor purtate în Comitetul de Monitorizare al PNDR, avem asigurări că, în cazul în care toate sumele alocate în perioada 2016-2018 vor fi consumate sau contractate și în curs de implementare a proiectelor, vom suplimenta sumele alocate pentru perioada 2019-2020. De asemenea, tot în această perioadă se realizează, în cadrul submăsurii 4.2, modernizări ale unor mori și silozuri de cereale, estimate la peste 50 mil. euro pentru sectorul nostru de activitate. ROMPAN s-a implicat atât în obținerea fondurilor necesare in­ves­tițiilor la nivel național, cât și în sprijinirea unor firme cu proiecte tehnice și consultanță de specialitate pentru accesul la fonduri și implementarea proiectelor“, a declarat președintele Aurel Popescu.

Efectele modernizării sectorului de morărit, panificație și produse făinoase

Președintele ROMPAN a enun­țat și efectele modernizării acestui sector, care sunt multiple:
• Creșterea competitivității produselor românești;
• Creșterea productivității muncii;
• Diversificarea gamei sortimentale;
• Creșterea siguranței alimentare;
• Scăderea consumurilor energetice pe unitatea de produs;
• Creșterea concurenței pe piață;
• Îmbunătățirea condițiilor de muncă.
„În vederea unei mai bune valorificări a capacităților existente, a crescut interesul firmelor românești pentru export. Pot afirma că, în acest moment, exportăm produse ale industriei de morărit, panificație și pro­duse făinoase în peste 30 de țări.
Investițiile făcute au acoperit mai multe direcții:
– Investiții noi de tip greenfield – La Lorraine Turda, Sam Mills, Star Mill , SC Agrochirnogi, fabrici de biscuiți ale brandurilor ETI, ULKER etc.;
– Relocări de capacități existente: SC Băneasa, Titan/Good Mills etc.
– Modernizări la fabrici sau linii de producție: Vel Pitar, Velrom, Boromir, Dobrogea;
– Modernizări ale unor capacități mici sau achiziții de utilaje independente“, a mai amintit Aurel Popescu.

„Ar trebui selectate cu mai multă atenție activitățile eligibile din cadrul programelor de finanțare”

Consideră dl Ştefan Lungu, reprezentantul companiei Lubest, Suceava- Firma LUBEST pe care o reprezentați a derulat două programe de in­vestiții cu fonduri europene în domenii diferite. Care au fost con­­siderentele care v-au determinat să apelați la banii europeni?

– În mod evident, considerentele au fost de natură financiară, întrucât, la fiecare dintre proiectele abordate, a existat un procent de finanțare publică nerambursabilă, important în contextul unor investiții de valoare mai ridicată; de asemenea, având în vedere faptul că ambele investiții au fost de tip greenfield, finanțarea integrală a acestora ar fi ridicat probleme de solvabilitate a firmei, in­clusiv prin creditare bancară. Oricare instituție financiar-bancară este dispusă să acorde un credit de investiții, dacă o parte din valoarea totală a acesteia este acoperită prin finanțări nerambursabile; în plus, este cunoscut faptul că, prin contractul de finanțare nerambursabilă, sumele prevăzute sunt certe, iar implementarea investițională prezintă o siguranță aferentă rigurozității tehnice și financiare.
– Care au fost problemele cu care v-ați confruntat în decursul implementării proiectului și cum ați reușit să le depășiți?
– Problemele de implementare nu s-au referit la disponibilitățile financiare – asigurate de bănci și de rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor – ci, în special, de numeroasele și – de multe ori – inutilele documente solicitate; rigurozitatea tehnică și financiară menționată anterior – normală, de altfel – excede în numeroase situații un cadru normal de manifestare, fapt care încetinește și chiar frânează derularea investiției. Nu discutăm de o obstrucționare propriu-zisă a proiectelor, deși uneori, peste cadrul procedural, se mai solicită diferite documente sau situații care nu reflectă în mod real nimic față de documentația necesară și obligatorie. De exemplu, la un proiect pentru utilitățile din cadrul investiției – alimentare cu apă, canalizare – inițial considerate în sistem centralizat – nu a mai existat posibilitatea asigurării acestora în condițiile tehnice prevăzute; a fost necesară refacerea documentației tehnice, cu o altă propunere de proiectare, propunere care a implicat utilizarea sumelor existente pe linia bugetară respectivă. S-a solicitat modificarea parțială a soluției tehnice privind asigurarea utilităților necesare obiectivului, cu precizarea realocării bugetare, însă, deși documentația tehnică și financiară a fost în mod corect elaborată, solicitarea a fost respinsă, cu spe­ci­ficația realizării din fonduri proprii. Inadmisibil! Investiția nu se putea realiza fără utilități, existau valori atribuite și atribuibile în continuare acestui capitol bugetar și atunci am contestat decizia, contestația fiind aprobată exact pe baza aceleiași documentații, fără nicio modificare. Aceasta a însemnat două luni de întârziere, o întârziere ce putea fi evitată.
– Acum, după ce este finalizată implementarea unui proiect, având în vedere această experiență, con­siderați că a meritat efortul depus, atât din punct de vedere financiar, cât și al soluționării problemelor de producție?
– Experiența a fost împărtășită de noi, ca beneficiar, de proiectantul tehnic, de constructor, de consultant… Având în vedere, însă, faptul că o parte din valoarea totală a in­vestiției nu se mai restituie niciodată și se regăsește în valoarea in­trinsecă a acesteia, efortul nu a fost inutil. Soluționarea problemelor de producție se regăsește în natura tehnologiei achiziționate, se poate opta astfel pentru o tehnologie avansată, de calitate, în dauna alteia mai modeste, fără mari pretenții tehnice.
– Cât de necesară credeţi că este continuarea accesării de fonduri europene pentru companiile procesatoare din România?
– În orice domeniu, dar în mod predilect cel productiv și care se referă la IMM-uri, aceste fonduri sunt absolut necesare și considerăm faptul că nivelul acestora ar trebui să fie cât mai ridicat posibil. Ne referim la alocările financiare generale și nu la gradul de finanțare nerambursabilă. De asemenea, ar trebui selectate cu mai multă atenție activitățile eligibile din cadrul programelor de fi­nanțare, care de multe ori includ activități fără solicitare și fără relevanță – această selectare ar trebui să fie supusă cu mai multă atenție unei dezbateri publice în varianta procedurilor consultative, până se ajunge la varianta consolidată a acestora. Ne exprimăm convingerea că, pe măsura promovării și derulării acestor programe de finanțare nerambursabilă, existând o continuitate în viitor, ne vom dezvolta, în anumite domenii existând chiar premisa de a obține produse sau de a presta servicii absolut competitive pe orice piață.

Sunt stimulate investițiile care vizează lanțuri alimentare integrate

Interviu cu Ovidiu Dogaru, consultant în elaborarea proiectelor cu fonduri nerambursabile
– Aveţi o bogată experienţă în elaborarea documentaţiei şi derularea procedurilor pentru accesarea fondurilor nerambursabile. Ce diferenţe notabile sunt între sesiunea derulată în perioada 2007 – 2013 şi cea din prezent ?
– Diferențele care pot fi remarcate în cadrul programelor de finanțare aferente celor două perioade se referă în mod principial la o parte din natura cheltuielilor eligibile și la principiile de selecție (punctare) a proiectelor. Deși cheltuielile eligibile reflectă aceeași esen­ță (asigurare utilități, construcții și instalații, echipamente tehnologice, mijloace de transport, dotări), a fost materializată convingerea eligibilității anumitor cheltuieli care se referă la partea de marketing și comercializare a produselor – cheltuieli privind marketingul produselor (ca active necorporale) și cheltuieli privind comercializarea produselor (magazin propriu de vânzare a produselor la amplasamentul investiției – construcții, echipamente și dotări). Referitor la principiile de selecție a proiectelor, punctarea acestora implică și stimulează investițiile care vizează lanțuri alimentare integrate (un întreg și complet ciclu productiv – colectare materie primă, depozitare, procesare, comercializare directă) și care vizează obținerea de produse cu specific tradițional sau realizate pe baza unor rețete consacrate românești – guvernate de o legislație proprie în domeniu. Tot ca element novator este inclus în lista produselor eligibile și un alt tip de produs aferent industriei alimentare – berea – sub diverse forme (bere blondă, bere neagră, bere cu conținut redus de alcool, bere fără alcool).
– Pe lângă măsura GBER, anul trecut au fost lansate încă două programe: Start-Up Nation şi Programul Naţional Multianual de Microindustrializare. Satisfac toate aceste programe necesarul şi dorinţa de retehnologizare ?
– Intenția retehnologizării, într-o foarte redusă măsură, întrucât programul Start-Up Nation se referă în mod preponderent la investiții realizate de firme noi, iar valorile atribuibile acestui program sunt destul de reduse pentru o activitate care să includă o gamă cât mai eterogenă de produse. Dacă am exemplifica, prin înființarea unei mici unități de producție în domeniul alimentar – covrigărie, gogoșerie – putem admite faptul că alocarea financiară ar fi oarecum suficientă – și aici cu anumite amendamente, dar, în sfârșit… Dacă se pune problema unor investiții care să implice cel puțin o producție medie în domeniul alimentar, atunci, cu certitudine, alocarea financiară nerambursabilă ar fi insuficientă, urmând a fi completată cu alte resurse financiare proprii semnificative.
Retehnologizarea – ca definiție – ar fi pretabilă mai mult Programului de Microindustrializare, în cadrul căruia, pentru activități în derulare, ar exista posibilitatea modernizării inclusiv prin achiziția de utilaje/echipamente tehnologice/mijloace de transport. Nu se înțe­lege, însă, de ce aceste programe sunt anun­țate spre promovare doar cu câteva zile înainte de lansarea efectivă – perioadă insuficientă, orice s-ar spune – pentru a fi supuse dezbaterii publice, iar perioada de depunere este și aceea foarte scurtă. Această situație conduce la elaborarea și depunerea unor proiecte de fi­nanțare făcute în mod superficial, schematic, fără o explicitare corespunzătoare și o co­erență logică, criteriile de selecție fiind ele în­se­le discutabile, unele chiar obscure. Este evi­dent faptul că necesarul și dorința de retehnologizare nu sunt pe deplin reflectate într-un domeniu care implică productivități de natură ridicată, oricare producător intenționând să obțină produse mai bune, cu costuri cât mai reduse și cu grad de vandabilitate cât mai mare.
– Aveți o explicație de ce România, comparativ cu alte ţări, este codaşă la accesarea de fonduri? Ce dificultăţi întâmpină companiile interesate să acceseze bani europeni ?
– Discuțiile și aprecierile pe aceste subiecte sunt eterogene și inepuizabile; nu ne vom ralia la anumite opinii generale – probabil o parte dintre ele valabile – ci vom încerca să explicăm din percepție proprie o parte din cauze.
• Organizare defectuoasă la nivel de Autorități de Management (AM).
• Modalitatea în care sunt elaborate și structurate procedurile, cu deficiențe tehnice, unele majore, cu toate că a fost alocat timp suficient pentru o atentă definire a acestora.
• Modalitatea de evaluare a proiectelor (în repetate situații realizată cu incompetență și chiar cu ostilitate); în continuare se înregistrează perioade temporale ridicate de la depu­nerea proiectelor și până la finalizarea eva­luării acestora (de exemplu: proiecte depuse la ADR regionale în cursul lunii martie 2017 nu au primit încă un răspuns nici până azi).
• Este, din punctul nostru de vedere, de evidențiat (poate mai grav decât gradul de absorbție scăzut), faptul că disponibilitățile financiare afectate IMM-urilor, pe măsurile de finanțare, sunt scăzute în comparație cu cererea de pe piață și cu gradul de dezvoltare/tehnologizare (în aproape orice domeniu) ale aces­tora. Economia nu va progresa (sub toate formele implicate) în măsura în care IMM-urile nu vor fi sprijinite financiar să inițieze sau să dezvolte activități proprii.
– Ce presupune conceperea şi implementarea unui proiect cu fonduri? Care sunt etapele?
– Ambele activități presupun etapizări de natură legislativă sau procedurală.
Conceperea unui proiect de finanțare începe cu tema de proiectare, respectiv cu ceea ce se intenționează a se realiza în cadrul investiției, urmând ca aceasta, odată fixată, să fie detaliată în funcție de specificul beneficiarului și de natura investițională (cheltuielile abordate în cadrul proiectului constituind, în forma finală, bugetul indicativ al acestuia).
Dacă, în cadrul proiectului, prin tipologia activității promovate, procedurile prevăd obținerea anumitor acorduri și autorizații specifice, se procedează la elaborarea do­cu­mentației de obținere și la depunerea acesteia la instituțiile abilitate (inclusiv documentația de obținere a Certificatului de Urbanism, dacă proiectul are în componență construcții și instalații).
În această ultimă situație, este necesară elaborarea unei documentații tehnice, ca parte componentă a proiectului, documentație tehnică – părți scrise, părți desenate – la nivel de Studiu de Fezabilitate.
Urmează apoi o analiză generală a proiectului (context, piață), o descriere tehnică amplă a construcțiilor și instalațiilor, a utilajelor și echipamentelor tehnologice, cu justificarea necesității acestora pe fluxuri de producție (fluxuri tehnologice) și o prognoză economico-financiară aferentă noii investiții, pe o perioadă determinată de timp.
Acesta este un cadru general de prezentare, existând o tipologie variată de proiecte de finanțare care implică cerințe și reguli de elaborare variate.
– Ministerul Agriculturii a dorit la un moment dat, cel puţin la nivel de zvonuri, să întrerupă programul GBER, motivaţia fiind aceea că în perioada 1 august – 31 octombrie 2017 au fost depuse proiecte în valoare de numai 26 mil. euro. Con­si­deraţi că în doar trei luni este posibil să se pregătească întreaga documentaţie pentru un proiect mai complex ?
– În mod principial, fără ezitare, răspunsul este DA, cu următoarele specificații și condiții:
• Beneficiarul să determine cu precizie tot ce intenționează să realizeze prin proiect, orice modificare bugetară ulterioară implicând aproape refacerea întregului proiect.
• Dacă proiectul are în componență construcții și instalații, partea tehnică să fie realizată de o firmă de arhitectură, într-un mod competent profesional (și cu regret constatăm faptul că, în multe situații, documentațiile au fost incomplete sau cu erori de elaborare; ca firmă de consultanță am dobândit o suficientă experiență în timp pe partea de construcții, atenționăm aceste firme asupra deficiențelor din documentațiile primite, dar nu ne putem substitui competențelor acestora).
Trebuie să recunoaștem faptul că, față de programele de finanțare trecute, numărul și natura documentelor care sunt necesare la depunerea proiectului s-au redus în mod considerabil, situație care facilitează pregătirea și depunerea documentației în termenul menționat.
Însă problema acestei Scheme de Ajutor de Stat GBER continuăm să credem că nu se referă la perioade de timp în care ritmul de depunere a fost mai lent, ci la faptul că, implicând activități de producție din care rezultă produse alimentare de consum direct, frecvent sau chiar cotidian, sumele implicate în sprijinul nermabursabil sunt insuficiente. Considerăm faptul că această submăsură de fi­nanțare este una dintre cele mai importante dintre cele promovate în cadrul MADR și că ar trebui să beneficieze de o alocare financiară mai substanțială și continuă în fiecare an al PNDR 2014-2020, până în ultimul an de derulare a programului.