• În interviul anterior – foarte apreciat de cititorii Artei Albe – am vorbit cu expertul în drepturi de proprietate intelectuală despre mărci înregistrate în general, cu exemple practice despre ce se poate proteja și monopolul pe care îl oferă o marcă bună.
1. Ne dorim să abordăm acum protecția în zona de interes pentru domeniul nostru, prin diversele instrumente de proprietate intelectuală (marcă, eventual brevet sau alte forme), în contextul în care Registrul Național al Rețetelor Consacrate a fost actualizat recent de către MADR.
Toate sistemele dezvoltate de stat, și nu doar de stat, toate sistemele legislative naționale și acum și internaționale, precum Comunitatea Europeană, printre care și Registrul Rețetelor Consacrate, au un singur scop: să-i garanteze unei firme, de fapt unui producător, că este unic atunci când a creat ceva și că doar el va câștiga bani din acea unicitate.
Asta este esențial și aici intervine rolul unui specialist în proprietate intelectuală. Să ajute la navigarea prin sistemul legislativ, prin multiplele instrumente puse la dispoziția producătorului pentru a-și proteja unicitatea.
Atunci când simți că ai făcut ceva diferit, că ai un produs unic, trebuie să te adresezi cuiva care se pricepe la asta. Pentru că e posibil să te gândești la un produs care ție ți se pare miraculos, de exemplu o pâine cu dospire foarte lungă, dar ea să fie un produs tradițional înregistrat în Slovenia sau în Bulgaria – și acesta e chiar un exemplu real.
2. Atunci când am o idee unică, originală și vreau să o protejez, ce fac? Care este primul pas?
În primul rând, procesul de producție, în urma căruia o să rezulte un astfel de produs unic, se securizează printr-un brevet. Mai precis, se merge la un specialist, unde se descrie tot procesul tehnologic de obținere a produsului respectiv.
Brevet înseamnă că nimeni altcineva, nu o să poată să facă acea procedură în ordinea în care am făcut-o eu, după descrierea pe care am făcut-o eu, pentru că mie legislația mi-a garantat prin acel certificat dreptul de proprietate. Acesta mă va ajuta în cazul în care cineva încearcă să mă copieze. Deci eu, după ce obțin certificatul, dacă știu că cineva face același produs ca mine, merg la autoritățile statului cu acel certificat și solicit să fie cercetat cel care mă copiază.
Cel care creează un produs nici nu ar trebui să se gândească la cum ar trebui să se protejeze sau ce ar trebui să protejeze, cum ar trebui să facă, unde să caute, ce să caute. Pentru că aici intervine rolul specialistului. Acesta știe exact ce ar trebui să protejeze.
3. Să vorbim puțin de produsele DOP (Denumire de Origine Protejată) și IGP (Indicație Geografică Protejată).
Vedem de multe ori pe etichetele anumitor produse, cum e parmezanul, certificarea DOP sau IGP. Acestea sunt sisteme europene de calitate, la care ne-am aliniat și noi.
DOP înseamnă ca materia primă și întregul proces de producție aparțin unui loc într-o regiune definită, cum este Telemeaua de Ibănești, în timp ce IGP necesită ca doar o etapă (producție, procesare sau ambalare) să se realizeze în acea zonă. Ca exemplu avem cârnații de Pleșcoi, unde nu e obligatoriu ca materia primă, carnea, să fie din zonă, ci să se respecte procesul tehnologic.
Ambele certificări garantează calitatea și autenticitatea, protejând producătorii de contrafaceri. Iar când produsul are pe etichetă oricare dintre cele două sigle este altfel perceput de către consumator. Acesta nici nu se mai uită la ingrediente, știind că, prin certificările pe care le are, este un produs de încredere.
4. Și certificările astea cum se obțin? Prin depunerea dosarului printr-o firmă specializată sau direct la autoritățile statului?
Se pot depune și direct, dar eu nu aș recomanda. Atunci când ai un produs unic, un procedeu original, ceva de valoare, apelează la o firmă specializată. Pentru că, neînțelegând principiul proprietății intelectuale, riști să nu faci dosarul corect și apoi să te plângi că sistemul nu-i bun.
Și da, o companie specializată în drepturi de proprietate intelectuală se ocupă pe lângă brevete, mărci înregistrate, drepturi de autor etc. și de acest tip de certificări. Ăsta e rolul nostru ca agenție de proprietate intelectuală: atunci când omul face ceva diferit, orice simte el că a făcut diferit – că-i rețeta, că-i ambalaj, că-i promovare, că-i nume, că-i regiunea unde se folosesc ingredientele pe care le utilizează – vine la noi și noi ne vom ocupa să obținem certificarea unicității sale, pentru ca el să vândă acel „ceva” care îl diferențiază.
5. Și cât e de extinsă cercetarea pe care o realizează compania specializată în drepturi de proprietate intelectuală? Pe ce piață? Pe ce teritoriu?
Clientul este întrebat de la început unde s-a gândit că vrea să vândă produsul respectiv. Dacă zice că doar pe plan intern, cercetarea se va focusa pe România. Însă, există cazuri când noi îți vom spune: „uite, produsul ăsta pare așa de bun că e posibil măcar pe internet să ți-l comande cineva din Irlanda. Și dacă ajunge produsul tău în Irlanda, sub forma asta, și acolo mai sunt altele, nu o să-l poți vinde. Sau chiar, fără să știi, o să-l vinzi și o să ai niște procese acolo de contrafacere. Că tu în România ai fost original, dar în Irlanda nu.”
Te poți proteja și ulterior, că dacă îi spunem „protecție” desemnează orice formă de a proteja acel produs, că e prin brevet, că e prin marcă, că e prin design, dar ar fi bine să te gândești de la început pentru a evita problemele mai încolo. Să zicem că ești protejat la nivel național, că atâta ai putut la vremea respectivă. Iar apoi îți dorești să te extinzi la nivel european. Se poate, da. Dar există riscuri.
Cel mai mare risc este ca să nu fi protejat prin brevet la nivel european. Adică, rămân cu brevetul valabil 20 de ani în România, unde nimeni nu mă poate copia. Dar în Ungaria de exemplu, toată lumea îl are la liber. Pentru că toate brevetele se publică. Devin publice în momentul când ți acordă certificatul. Ca toată lumea să știe că tu ai brevet. Și atunci cineva poate verifica dacă brevetul tău este valabil și pentru o altă zonă. Și asta este o practică normală. Asta înseamnă că cel care vrea să se protejeze, trebuie să fie de la început prevăzător și aici intervine consultanța de specialitate.
6. Și dacă clientul vrea să fie protejat la nivel global?
Se poate, da. Însă la nivel global nu înseamnă că automat trebuie depusă documentație pentru toate țările. Și asta pentru că nimeni nu se gândește că poate vinde chiar în toate țările de pe mapamond. Se poate face, dar nu se justifică efortul financiar.
România, pentru că este parte din UE, face parte din toate tratatele internaționale ale UE, care prevăd protecția proprietății intelectuale. Chiar și în Statele Unite ale Americii. Deci eu, dacă îmi iau DOP în UE, am același drepturi ca parmezanul. Parmezan, când merge în Statele Unite, dacă cineva nu-i respectă drepturile, se poate adresa acolo autorităților, pentru că există tratate între Statele Unite și Europa.
Și atunci repet: există atât de multe forma de protecție, încât este foarte dficil să le poți cuprinde singur pe toate. Este necesar să te adresezi unui specialist.
7. Am depus cererea de protecție? Ce fac acum? Aștept până iese certificatul?
Nu. Producătorul este protejat din clipa în care depune cererea. Toată protecția, indiferent de forma de protecție.
8. Și dacă după perioada asta, după un an, de exemplu, de când tu ai început să produci, ți se respinge cererea?
Nu se ajunge aici. Și să explic de ce. Atunci când se depune cererea și există vreun dubiu asupra originalității, clientul este anunțat de la început. Și atunci el decide dacă vrea să înceapă de acum să producă și să vadă ce se întâmplă sau mai așteaptă puțin. Pentru că cererile se publică și este un termen pentru care există dreptul de opozabilitate. Adică dacă cuiva i se pare că produsul în cauză seamănă cu al lui, poate contesta acordarea protecției.
Dacă în două luni sau trei luni în alte sisteme, n-a făcut nimeni opoziție, atunci, de la acel moment, oficiul demarează următoarele etape spre acordarea certificatului. Acesta este principiul proprietății intelectuale: pentru obținerea unui drept, întâi îl fac public pentru a da ocazia celor interesați să își exprime dezacordul. După aceea începe examinarea.
Trebuie să înțelegem și un alt lucru: ideile nu se protejează. Se protejează doar materializarea lor. Gânduri ne vin la toți, multe și dese. Dar efortul înseamnă să iau acest gând și să-l pun undeva. Să-l concretizez. Poate până la mine au avut alți 100 de oameni idei asemănătoare. Dar eu sunt primul care a făcut pasul următor în care am materializat ideea mea.
9. Concret, pentru materializarea „gândului bun”. Ce anume îți trebuie?
După ce ai ideea, o descrii și te gândești cum va ajunge materializarea ei la oameni. Că de acolo începi să fii diferit. Tu ai fost diferit prin idee, dar după aceea și comunicarea, tot restul, se face în mod diferit.
Hai să luăm un exemplu pe domeniul vostru: vreau să fac o pâine cu semințe de pin. După ce mi-a venit ideea, pentru că eu n-am mai văzut nicăieri așa ceva, trebuie să descriu întreg procesul de obținere a acesteia: câte semințe să pun, cum se poate obține din punct de vedere tehnologic, în ce combinații de ingrediente etc.
Însă, înainte de toate acestea, merg la specialist și mă sfătuiesc cu el: „Uite, eu vreau să fac o pâine cu semințe de pin. Mai există cineva care are brevet pentru asta?” Este important, înainte de a începe materializarea produsului și punerea la punct a procesului tehnologic, să vezi dacă nu cumva mai există ceva asemănător. Este esențial! Și subliniez că în relația cu firmele specializate în drepturi de proprietate intelectuală există o clauză de confidențialitate.
Am verificat, nu există brevet și am creat pâinea, ajungând la o rețetă care spun eu că e brevetabilă. Adică va fi unică. În momentul ăla, tu ai un produs unic în România, ideal și la nivel european. Pentru că dacă te aștepți la vânzări mari și ai putere și crezi că ideea ta va avea succes, eu îți recomand să te protejezi și la nivel european. Eu pot să fac astfel încât să ai un timp de trei ani de gândire, dar la unele forme de protecție trebuie să fii hotărât din start, cum este cazul mărcilor comunitare.
Aici fac o mențiune. Firma specializată nu caută în piață și ăsta este un aspect foarte important. Se verifică doar brevetele depuse. Clientul este cel care vine și spune că are o idee originală pe care vrea să o breveteze. Am avut cazuri când cineva a depus brevet pentru un produs care era deja pe piață, însă fără protecție. S-a ajuns la contestație și, cel care nu era protejat a demonstrat instanței că ideea a fost furată de la el. Aici intervine conceptul de rea-credință, care, demonstrată în justiție, duce la anularea brevetului.
10. Am reușit de la idee să ajungem la produs. Ce fac acum?
Presupunând că am urmat pașii corecți apelând la specialist și având o idee originală am pus la punct și procesul tehnologic de obținere a produsului, acum depunem cererea de brevet. Și tu o să fii singurul care poate să facă pâine cu semințe de pin, dar în acest format. Adică dacă cineva găsește o altă formulă de a face pâine cu semințe de pin, prin alt procedeu este dreptul lui. Dacă cei de la oficiul de brevete analizează și spun că procesul tehnologic este diferit, produsul rezultat va fi diferit.
Și atunci se ridică întrebarea: „Sunt produse diferite? Sau e același produs, un pic diferit?” Pentru că cei de la brevete spun că e diferit… Dar, din punct de vedere comercial, când tu vii și mai faci încă o pâine cu semințe de pin, îl ajuți pe primul. Pentru că lumea o să credă că el s-a dezvoltat, s-a extins. Tu, când copiezi pe cineva, de fapt, îl ajuți până la urmă.
11. Și dacă, să zicem, o pâine cu semințe de pin a fost făcută în 1900 și vin eu acum și o fac și îmi iau brevet? Ce se întâmplă cu moștenitorii acelei rețete?
Dacă eu readuc la viață o rețetă care nu a mai fost folosită de foarte multă vreme, în mod logic, eu nu fur pe nimeni. Nu încerc să iau beneficiile altuia.
Dacă moștenitorii celui care a inventat rețeta nu au utilizat-o, au numai niște drepturi morale asupra acelei rețete. Dar nu au drepturi comerciale. Adică, da, tataia X făcea rețeta aia de pâine, nu o știa nimeni până acum, nu o folosește nimeni, am găsit-o eu, producător, mi-am însușit-o, încep să vând, tu nu poți să-mi zici că vând din cauza că a făcut bunicul tău primul rețeta. Pot să le recunosc paternitatea, dar nu am de ce să dau bani pe ea.
12. Avem produsul, avem brevet pe el. Ce urmează?
Cum ne ocupăm de imaginea lui, cum îi dăm viață! Trebuie să-i pui numele în primul rând. Și numele, când îl alegi, trebuie să te ajute comercial și să nu copieze pe altcineva. Și așa apare brand-ul, care trebuie protejat automat. În această etapă este implicată echipa care se va ocupa de vânzarea produsului. Se întocmește o listă de denumiri, pe care firma specializată o analizează în funcție de riscuri. De regulă se depune cerere pentru mai multe cuvinte, pentru a vedea care trec de perioada de opozabilitate.
Și după aceea producătorul se concentrează mai departe pe altceva, împreună cu agenția de publicitate: design, logo. Și aceste trebuie protejate. Tot efortul tău este bine să fie protejat.
Următorul pas este prezentarea produsului, ceva care să îl facă unic și ușor de identificat pentru client, cea mai bună abordare fiind un ambalaj aparte. Și ambalajul se înregistrează, pentru că după ambalaj te alege lumea. Și pe tine te protejează pentru că, dacă cineva scoate un ambalaj asemănător – sunt destul de mulți oameni care nu citesc exact firma de pe ambalaj – riști să pierzi clienți.
Asta te diferențiază de restul. Acum poți sta liniștit. Și toate firmele serioase nu degeaba fac lucrul ăsta. De ce? Dacă, să zicem, toate halele de producție se deteriorează și se strică toate utilajele, tu cu ce rămâi? Cu brandul! Cu care te duci în altă hală sau îl vinzi altcuiva.
Da, te cumpără unii care sunt mai mari! Dar nu pentru hale, nu pentru utilaje. Pe ei îi interesează legătura între client și brand, cota de piață. De asta nu e nouă ciudă, că îi vezi pe oameni că dau 1500 de euro pe un scaun, dar nu se interesează să își protejeze marca! Dar dacă ai un litigiu mai încolo, abia atunci o să te trezești.
13. Cum se poate convinge concret un producător să solicite protecție?
Eu cred că singurul argument este să se gândească dacă ar avea cui să vândă numele. Și să facă și un exercițiul de imaginație: cum ar fi dacă ar trebui să renunțe sau la nume sau la ambalaj?
Adevărul din piață este că, în mare, bănuiesc, toți fac pâine cam la fel. Nu mă refer la cei foarte creativi care au și rețete aparte. Doar la cei care vând pâine în masă: de mâine schimbă ambalajul! Dacă vine cineva mâine și îți spune să schimbi ambalajul și tu poți să schimbi ambalajul și să vinzi la fel, n-ai nicio treabă. Tu nu ești brand! Dar nici nu o să rămână ceva după tine.
Să zicem că tu vinzi pâine de 1,50 lei și ești acolo, prezent pe piață. Omul te alege pentru prețul de 1,50 lei indiferent ce ambalaj ai sau cum te cheamă. Dar dacă o să vină unul care vinde cu 1,25 lei, tu ori vinzi cu 1,25 lei, ori pleci. Dacă ai un brand, tu poți să vinzi de mâine cu 1,75 lei. Pentru că omul alege brandul, nu prețul.
Partea și mai interesantă este că tu poți să înregistrezi marca în contabilitate la active. Deci inclusiv contabilitatea recunoaște, că sunt active, nu-s cheltuieli. Pentru că atunci când cineva vine să-ți evalueze firma sunt trecute lângă mașini și clădiri. Poziționarea pe piață, unde ești, cum ești, este în funcție de brand. E evident!
Numele mi-aduce bani. Ambalajul mi-aduce bani. Poziția produsului la raft mi-aduce bani. Orice se vinde! Cu asta se începe discuția. Protejați-vă! Prin orice formă alegi să te protejezi, tu te protejezi ca să câștigi mai mulți bani și după ce câștigi mai mulți bani, dacă vrei să te retragi, poți să și vinzi un brand. Asta e proprietatea intelectuală.
14. De la interviul nostru anterior până acum s-a văzut concret o creștere în sensul ăsta? S-au depus mai multe cereri pentru protejarea proprietății intelectuale?
În România, anul trecut s-au depus brevete exact ca în anul 1926. Dar și mai rău de atâta, 78% din brevetele de acum sunt depuse de facultăți care sunt obligate să aibă brevete că altfel sunt declasate. Asta înseamnă nu mai avem idei? Nu, nu mai brevetează nimeni pentru că noi producem ce brevetează altcineva. În Polonia s-au depus de circa 30 de ori mai multe brevete decât în România.
Primul semn de creștere normală, organică, naturală a unei țări, e când începe să crească activitatea în domeniul proprietății intelectuale. Așa se cern și antreprenori. Adică, ca să ai succes trebuie să fii determinat. Nu-i ușor, concurența este mare. Se pun niște obstacole inerente, așa încât să ajungă la capăt cine e foarte determinat. E normal să fie așa.
Când ești diferit cu scopul de a face bani, protejează-te ca să faci doar tu bani din acel lucru! Aici intervine și deschiderea antreprenorului de a asculta de altcineva. O abilitatea majoră a unui antreprenor este de a-și forma o echipă de profesioniști, pentru că va veni un moment în care nu o să poată controla el tot, un moment în care trebuie să aibă disponibilitatea de a-i asculta pe alții și să ia împreună deciziile.
Pentru mai multe detalii despre protejarea dreptului de proprietate intelectuală: alex.filip@weizmann.eu.
Interviu realizat de Gabriela Dan, Redactor-Șef Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Interviu cu Radu Bozocea, expert în drepturi proprietate intelectuală: „cele mai vânate afaceri sunt cele de monopol. Marca îți dă un monopol…”
