• Galette des Rois, cunoscută și sub numele de „Tortul Regilor”, reprezintă una dintre cele mai îndrăgite tradiții culinare franceze, asociată cu sărbătoarea Bobotezei sau Epifaniei (6 ianuarie).
Acest desert nu este doar un deliciu al patiseriei franceze, ci un ritual social și cultural care îmbină în mod armonios elemente istorice, religioase și ludice. Consumată în principal în luna ianuarie, galette des rois adună familii și prieteni în jurul mesei, unde gustul său bogat de foietaj crocant și umplutură cremoasă ascunde o surpriză care poate schimba ierarhiile pentru o zi. Originea sa se pierde în negura timpului, legându-se de festivaluri păgâne antice, dar a evoluat într-un simbol al unității și bucuriei creștine.
De la Saturnalia romană la Epifania creștină
Rădăcinile Galette des Rois se află în Antichitatea romană, mai precis în festivalul Saturnalia, o sărbătoare de iarnă dedicată zeului Saturn, care avea loc în jurul solstițiului de iarnă (decembrie). În timpul acestor festivități, romanii pregăteau un tort rotund în care ascundeau o boabă de fasole (faba în latină). Cel care o găsea devenea „rege al Saturnaliilor” pentru o zi, beneficiind de privilegii speciale, inclusiv inversarea rolurilor sociale – sclavii puteau comanda stăpânilor, iar haosul temporar simboliza egalitatea și fertilitatea. Această practică, menționată în texte antice precum cele ale lui Macrobius, era un mod de a celebra sfârșitul anului agricol și renașterea naturii.
Odată cu creștinarea Imperiului Roman în secolul al IV-lea, obiceiul a fost adaptat la calendarul creștin. Epifania (Boboteaza), sărbătorită pe 6 ianuarie, comemorează vizita celor Trei Magi (sau Regi) la pruncul Iisus, aducând daruri de aur, smirnă și tămâie. Boaba de fasole a fost reinterpretată ca un simbol al „regelui” ales, legându-se de tema regalității divine. Primele atestări ale acestei tradiții creștine apar în secolele V-VI, dar forma modernă a galettei s-a conturat în Evul Mediu. În Franța, Benedictinii au introdus obiceiul în mănăstiri în jurul secolului al XIII-lea, unde tortul era împărțit pentru a celebra „Regele Cerurilor”. Până în secolul al XIV-lea, tradiția s-a răspândit în curțile regale și printre nobili, devenind un element esențial al sărbătorilor de iarnă.
Evoluția în Franța medievală și modernă
În Franța medievală, galette des rois a devenit un ritual popular, documentat în cronici și texte literare. În secolul al XIV-lea, apare în relatări despre banchete regale, unde „regele ales” dicta jocuri și distracții. La curtea lui Ludovic al XIV-lea (secolul al XVII-lea), tortul era servit cu fast, iar fève-ul (boaba) a început să fie înlocuit cu figurine din porțelan, reprezentând personaje biblice sau simboluri ale norocului. Revoluția Franceză din 1789 a încercat să suprime tradiția, considerând-o monarhică, și a redenumit-o „galette de l’égalité” (tortul egalității), dar obiceiul a supraviețuit și s-a revigorat în secolul al XIX-lea, odată cu industrializarea patiseriei.
Astăzi, galette des rois este un produs de masă, vândut în brutării și supermarketuri, dar meșterii artizani păstrează rețete tradiționale. În 2026, tradiția rămâne vie, cu variații moderne precum umpluturi vegane sau cu ciocolată, dar esența istorică persistă.
Un joc al norocului și simbol al unității
Ritualul împărțirii galettei este plin de simbolism și reguli precise. Tortul se taie în felii egale, cu una în plus – „partea săracului” sau „partea lui Dumnezeu”, rezervată pentru un oaspete neașteptat sau pentru caritate. Pentru a evita trișarea, copilul cel mai mic din familie se ascunde sub masă și dictează cui merge fiecare felie, un obicei moștenit din vremurile medievale pentru a asigura echitatea.
Cel care găsește fève-ul devine „rege” sau „regină” pentru o zi, purtând o coroană de hârtie aurie și având dreptul să aleagă un partener de „domnie”. Acest joc promovează veselia și egalitatea temporară, amintind de originile păgâne ale desertului. În școli și la locul de muncă, tradiția se adaptează, devenind un moment de socializare. În unele regiuni, „regele” trebuie să cumpere următoarea galette, perpetuând ciclul.
Variații regionale: de la nord la sud
Galette des Rois variază în funcție de regiune. În nordul Franței și la Paris, este o plăcintă plată din foietaj (pâte feuilletée) umplută cu frangipane, decorată cu modele incizate care simbolizează soarele sau coroana. Această versiune, popularizată în secolul al XVIII-lea, este cea mai comună și se consumă rece sau ușor încălzită.
În sud, mai ales în Provence și Occitanie, se numește „gâteau des rois” și este o brioche rotundă, asemănătoare unui cozonac, împodobită cu fructe confiate și zahăr perlat, reprezentând bijuteriile regilor. Această variantă, influențată de tradițiile mediteraneene, datează din secolul al XVI-lea și este adesea servită cu vin dulce. În alte țări, precum Spania (Roscón de Reyes) sau Louisiana (King Cake), tradiția s-a adaptat, dar rădăcinile rămân comune.
Simbolismul profund: fertilitate, egalitate și renaștere
Fève-ul, inițial o boabă de fasole simbolizând fertilitatea și norocul, a evoluat în figurine de colecție din porțelan sau plastic, reprezentând de la Magi la personaje contemporane. Acest element ascuns amintește de ciclurile naturii și de ideea că oricine poate fi „ales”, promovând egalitatea socială temporară. În context creștin, forma rotundă a desertului evocă soarele, lumina (renașterea lui Hristos), iar umplutura dulce – abundența divină.
Galette des Rois nu este un simplu desert, ci dovada incontestabilă a rezilienței tradițiilor ancestrale, unind generații prin gust și ritual. Fie că ești în Franța sau în orice parte a lumii, împărțirea unei galette în ianuarie aduce un strop de magie regală în – de multe ori – cenușiul cotidian.
Surse articol: Galette des Rois and Epiphany in France; The Galette des Rois; Galette des Rois: A Sweet French Tradition; History of the galette des rois in France and in the world; Galette des Rois: Tradition and Recipe; A Great French Tradition: The “Galette Des Rois” Explained.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor-Șef Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Patiseria anului 2026: porții mai mici, arome vibrante și jocuri de textură
