Pâinea de Pecica, povestea unui pite românești

pita-de-pecica
• Atunci când tradiția, ingredientele deosebite, truda și dragostea pentru produsul finit se combină, va rezulta o adevărată operă de artă. Împletind toate aceste atribute, Pâinea de Pecica devine simbol al produselor tradiționale de calitate.

 Produsă într-o comunitate foarte veche, cu tradiții care se întind pe sute de ani, „Pita de Pecica” își datorează gustul unic rețetei speciale, modului specific de preparare, dar și grâului crescut în această zonă deosebit de fertilă.

Istorie și tradiție

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1335, când așezarea era cunoscută sub denumirea de Petk, însemnând în limba slavonă „vatră” sau „cuptor”. Zeci de familii se ocupau cu „pităritul“. Așa cum este amintit în Monografia Orașului Pecica, „Toate sporeau în casele pitarilor, căci pâinea lor minunată, se vindea «ca pâinea caldă», căci pâinea când ajungea pe piaţa Aradului, era călduţă încă, cum e mai gustoasă, şi oamenii o mâncau şi goală, aşa era de bună. Bunătatea acelei pâini, era cunoscută în toată ţara ungurească.”

Ingrediente deosebite și coacere în cuptoare aparte

Din grâul crescut în fertila Câmpie a Mureșului se obține așa numita „făină de foc”, cu conținut mare de gluten, care este frământată  „până asudă grinda”. Într-un interviu acordat ziarulului Evenimentul Zilei, Marinela Petran, șefa Serviciului pentru Agricultură din cadrul Primăriei Pecica,subliniază importanța rețetei originale, recunoscând totuși că, dacă s-ar respecta întru totul instrucțiunile din bătrâni, procesul de producție ar deveni anevoios, mai ales că nu mai există decât trei brutării din Pecica care au dreptul să facă pită tradițională.

O diferență majoră ar fi că înainte se punea comlău în loc de drojdie. „Era format din aluat vechi de pâine, ţinut într-o ţesătură de cânepă, din tărâţe de grâu şi din hamei. Hameiul avea rol antiseptic. Asta era de fapt drojdia veche. Şi când voiai să frămânţi pâinea, se punea la muiat în apă călduţă”.

Cuptoarele erau zidite de țiganii cuptorari, din cărămizi speciale. Aceste cuptoare trebuiau mereu refăcute, uzându-se foarte repede. Meșterii cuptorari locuiau în Cocota, mica suburbie a satului situată lângă pădure, sursa de lemne pentru arderea acestor cuptoare unice.

Un astfel de cuptor tradițional, complet funcțional, realizat după un model vechi de aproximativ 250 de ani, este expus în cadrul Muzeului Digital din Pecica.

Cu sufletul și dăruirea brutarilor

 Rotundă și rumenă, cu o coajă groasă, miez pufos și dens și o savoare deosebită, Pita de Pecica a fost și este considerată un simbol al orașului, obținând la finele anului 2011 certificarea de marcă înregistrată. Unicitatea gustului său este apreciată la nivel național, fiind considerată cea mai bună pâine pe vatră.

O frumoasă descriere a Pitei de Pecica găsim pe gastroart.ro: „Mare, arsă de căldura focului, mirosind dumnezeieşte şi tronând maiestuos pe albul feţei de masă, te îmbie cu savoarea inegalabilă. Cum să nu o iubeşti şi să nu te închini în faţa miracolului, facerii ei? Dar ce-i conferă atâta unicitate? În primul rând, sufletul și dăruirea brutarului, apoi, rețeta veche de mai bine de 200 de ani, autentică, păstrată și respectată cu sfințenie”.

Citiți pe Arta Albă și: Țestul, cel mai vechi cuptor pentru pâine