• Pa de Sant Jordi ( Pâinea Sfântului Gheorghe ), reprezentând culorile steagului regiunii Catalonia, se prepară pentru festivalul organizat în fiecare an în ziua de 23 aprilie.
Sfântul Gheorghe, unul dintre cei mai iubiți și populari sfinți din calendarul creștin, este săbătorit în fiecare an pe data de 23 aprilie în întreaga lume creștină. Această sărbătoare are o importanță deosebită în cultura tradițională românească, având dedicat un număr de trei zile în calendarul popular: 22 aprilie – ajunul, 23 aprilie – Sf. Gheorghe și 24 aprilie – calul lui Sf. Gheorghe, zile în care se desfășoară o suită întreagă de obiceiuri.
Celebrarea sfântului Gheorghe nu se rezumă însă doar la meleagurile noastre. Sfântul Gheorghe este considerat sfânt patron al multor teritorii printre care Marea Britanie, Bulgaria, Germania, Brazilia, Olanda, Portugalia sau Spania.
Născut în Cappadochia în jurul anului 270 d.Hr., Sfântul Gheorghe se înrolează în armată la 20 de ani, fiind în scurt timp remarcat pentru abilitățile sale. În ciuda decretului împotriva creștinilor emis de Dioclețian în 303, alege să-și mărturisească public credința creștină. Nu își reneagă convingerile nici întemnițat și torturat, fiind în cele din urmă decapitat la vârsta de 33 de ani, pe 23 aprilie, împreună cu soția lui Dioclețian, la ordinul acestuia.
Iconografie și legendă
În icoanele creștine Sfântul Gheorghe este înfățișat călare, ucigând cu o suliță un balaur. În anumite picturi, alături de Sfântul Gheorghe se află și o femeie care privește întreaga luptă de la depărtare. Este vorba despre Alexandra, soția împăratului Dioclețian. Balaurul reprezintă, în acele icoane, simbolul Satanei sau al Imperiului Roman.
O variantă scrisă a legendei datează din secolul XII-lea și apare în „Legenda Aurea” de Jacques de Voragine, scriere în care se povesteşte cum un balaur imens a apărut lângă cetatea Silena din Libia. Locuitorii trebuiau să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea; când nu au mai avut oi, balaurul a cerut-o pe fata împăratului. Atunci, un viteaz creştin s-a oferit să răpună balaurul. Legenda Sfântului Gheorghe și a dragonului a devenit rapid populară în întreaga Europă, ajungând și în zona Peninsulei Iberice.
Versiunea legendei în regiunea Cataloniei explică faptul că un dragon fioros trăia în Montblanc terorizând populația. Pentru a-l liniști, i-au fost oferite, rând pe rând, toate animalele. Apoi, câte o persoană aleasă prin tragere la sorți era sacrificată monstrului. Într-o zi, a fost aleasă chiar fiica regelui. Aceasta este salvată de un frumos cavaler în armură care înfruntă și ucide balaurul. Legenda adaugă că din sângele vărsat a răsărit o tufă de trandafiri cu flori roșii.
Dia de Sant Jordi – fuziune de sărbători
Originea acestui festival din Catalonia, Dia de Sant Jordi, sau Ziua Sfântului Gheorghe, este un amestec de obiceiuri și tradiții din diferite epoci. În această zi coincid sărbătoarea Sfântului Patron al Cataloniei, Ziua Îndrăgostiților și Ziua Cărții (instituită în Spania în 1926). Fuziunea neobișnuită a celor trei sărbători a dus la o zi cu adevărat specială în care străzile orașelor catalane sunt pline de tarabe de cărți, trandafiri, produse de panificație, dulciuri și multă lume.
În această zi deosebită, se oferă trandafiri roșii care amintesc de legenda Sfântului Gheorghe și de sângele dragonului, cărți – obișnuite sau prăjituri în formă de cărți – și se mănâncă speciala pâine, cu miez în culorile steagului regiunii.
Dacă obiceiul de a oferi persoanei iubite în dar trandafiri datează din epoca medievală, dăruirea de cărți este de dată mai recentă. Tradiția a fost instituită în 1926, la inițiativa scriitorului, jurnalistului și editorului Vicent Clavel, din Barcelona. Din 1930, la 23 aprilie, se sărbătorește oficial și Ziua Internațională a Cărții și a drepturilor de autor la inițiativa UNESCO.
Pâine de sărbătoare
Originile pâinii Sant Jordi datează din 1988, când brutarul Eduard Crespo, de la brutăria Fleca Balmes din Barcelona, a acceptat provocarea breslei brutarilor de a face o pâine pentru această sărbătoare. I-a luat doi ani pentru a perfecționa rețeta, dar în cele din urmă a reușit: straturi de aluat cu brânză rasă ( pentru culoarea galbenă ) alternate cu straturi de aluat cu specialitatea iberică cârnat sobrasada ( pentru culoarea roșie ), în final înfășurate într-un strat de aluat cu nuci măcinate.
De atunci, Pa de Sant Jordi a fost coaptă în fiecare an, cu rețete puțin reinterpretate și forme diferite față de originalul asemănător cu o pâine țărănească. În timp, variantele ineditei pâini au evoluat, iar astăzi o găsim în diverse modele: pâini dreptunghiulare, pâini pătrate, rotunde, mai mari sau mai mici. Dar toate au în comun o caracteristică: odată tăiate, miezul păstrează modelul steagului Cataloniei.
Iar în preajma sărbătorii Sfântului Gheorghe are loc și o competiție, în care cei mai pricepuți brutari și patiseri din întreaga Catalonie își prezintă propriile variante de Pa de Sant Jordi. Anul acesta, Concursul Los Mejores panes de Sant Jordi ( „Cele mai bune pâini Sant Jordi” ) a ajuns la a 7-a ediție și a fost organizat de Obra Social Ernest Verdaguer cu sprijinul Gremi de Flequers de Barcelona ( Breasla Brutarilor din Barcelona ). Din juriu nu a lipsit nici reprezentantul brutăriei Fleca Balmes, locul care a da naștere pâinii de legendă.
Surse foto: titairene.wordpress.com; trossetsdecuina.blogspot.com; mediafax.ro; Legenda aurea.; pandecalidad.com.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Joia Grasă – cea mai gustoasă tradiție a Poloniei
