• Întâlnirea cu Laszlo Diószegi nu este doar o incursiune în universul savuros al pâinii proaspete, ci și o călătorie fascinantă prin inimile înflăcărate ale susținătorilor sportului rege: fotbalul.
• Și asta pentru că Dl.Diószegi nu este doar brutar, ci și arhitectul echipei de fotbal de Liga Întâi, Sepsi OSK din Sfântul Gheorghe, o combinație neașteptată și extraordinară de meșteșug tradițional cu efervescența competiției sportive.
Moștenind afacerea familiei sale, Laszlo Diószegi a transformat brutăria tradițională într-un sanctuar al gustului autentic, unde fiecare bucată de pâine este coaptă cu pasiune, acest lucru traducându-se prin numeroasele premii primite la competițiile de profil.
În acest interviu, vom dezvălui povestea omului care aduce pasiunea și determinarea în fiecare aspect al vieții sale, din brutărie până pe terenul de fotbal.
O privire unică în universul complex al lui Laszlo Diószegi – un om care demonstrează că a găsit echilibrul perfect între cele două lumi aparent distincte. Care sunt provocările și satisfacțiile în a fi atât brutar, cât și lider sportiv de succes? Descoperiți în interviul acordat Redacției Arta Albă.
1. Știm că brutăria este o afacere de familie. Când s-a manifestat dorința de a urma această tradiție?
Consider că am avut un mare noroc în viață. Și asta pentru că nu numai tatăl meu a fost maestru brutar, ci și bunicul meu. Astfel, pot spune că meseria de brutar este o moștenire de familie. În anul 1996 am început afacerea de panificație împreună cu părinții, iar din anul 2002 părinții mei s-au retras din activitate, urmând ca tradiția familiei să fie dusă mai departe de mine.
2. Ați jucat fotbal în anii ′80 la IMASA Sf Gheorghe, iar dragostea pentru sport nu se uită. Așa se explică echipa, dar și stadionul pe care l-ați construit. Dacă îmi permiteți o întrebare: de ce cu fonduri din Ungaria și nu din România?
La momentul respectiv, în țara noastră nu se alocau fonduri pentru proiecte de acest gen. Dar am aflat că în Ungaria, guvernul maghiar sprijină comunitățile maghiare de dincolo de graniță. Atunci am depus rapid un proiect, neștiind dacă o să și câștigăm. Am spus să încercăm totuși. Și iată că am și reușit, construind un stadion super frumos și elegant din punctul meu de vedere, lucru de care sunt foarte mândru.
3. Brutăria în care ne aflăm este cea mai mare investiție din ultimii ani din regiunea de centru a României. Ați avut acest vis încă de la început, acela de a avea o astfel de fabrică modernă, cu echipamente tehnologice de top?
La început nu credeam că voi ajunge aici. Vă dați seama că în 2002, când am preluat eu integral afacerea, aveam un cuptor de panificație, trei angajați și o singură mașină cu care livram produsele. Însă, încet, am început să ne dezvoltăm.
În anul 2008 am început să construim a doua brutărie, ceea ce astăzi deja numim „brutăria veche“, cu o suprafață de circa 1800 de metri pătrați. Pentru că lumea nu stă pe loc, acum doi sau trei ani ne-am decis că este necesar să evoluăm și noi și să construim o brutărie nouă și modernă. Îi putem spune chiar o fabrică de pâine, pentru că are 3800 de metri pătrați! Cu ocazia acestei dezvoltări sperăm să putem ajunge cu produsele noastre și în zone unde nu am fost prezenți până acum.
4. Cât de importantă credeți că este această învestiție pentru zona Sfântu- Gheorghe?
Orice investiție nouă în Sfântu-Gheorghe este benefică pentru noi toți. Și sper că întreg orașul va fi mândru de ceea ce vom reuși noi să facem aici în următorii ani. Ne dorim să diversificăm și produsele de patiserie și cele de panificație, să facem produse deosebite pentru a oferi atât locuitorilor din Sfântu-Gheorghe, cât și clienților din întreaga țară produse proaspete, tradiționale.
5. Ce greutăți ați întâmpinat de când ați demarat această afacere până în prezent?
Vă spun sincer că întotdeauna vor exista greutăți. Dar eu sunt un om pozitiv, care nu se lasă influențat de asta. Consider că trebuie să te uiți la realizări și să mergi mai departe. Nu am primit sprijin de la alții, pentru că nu îmi place să am datorii.
Greutăți au existat tocmai din această cauză, pentru că nu mi-am dorit să apelez la bănci; am preferat să construiesc totul prin propriile puteri. Poate dacă apelam la bănci, brutăria aceasta în care ne aflăm ar fi fost funcțională de zece ani deja.
Dar așa văd eu lucrurile: nu vreau să am datorie la nimeni, inclusiv la bănci. Cred că ceea ce am realizat până acuma este arhisuficient pentru mine și, mai mult, cred că întregul oraș este mândru de ceea ce am reușit eu să aduc la viață.
6. Pentru prima oară în istoria echipelor de fotbal din Romania o echipă de ligă națională are drept patron un proprietar de brutărie. Ce vă atrage mai mult: mirosul îmbietor de pâine caldă sau exuberanța unui stadion plin?
Nu este prima oară când o echipă de fotbal are patron un brutar. Dl. Mititelu (n.r. Adrian Mititelu, patronul FCU Craiova) avea o brutărie, pe care acum nu o mai are. Astfel, pot spune cu adevărat că în momentul de față sunt singurul patron de brutărie cu echipă de fotbal.
Au fost și alte exemple de patroni de echipe de fotbal deținători de brutării, numai că au avut și alte afaceri pe lângă, considerate poate mai importante decât brutăria. În cazul meu, aceasta este singura mea afacere: brutăria, împreună cu cofetăria, pentru că eu consider că cele două sunt legate, au puncte comune.
În cea ce privește întrebarea, vă mărturisesc sincer că sunt îndrăgostit și de fotbal și de pâine. Îmi este greu să aleg între cele două. Brutăria o fac și din pasiune, dar și pentru bunăstarea oamenilor. Fotbalul este de fapt un hobby. Nimeni nu câștigă din fotbal… Poate câștigă într-un an, atunci când vinde un jucător bun, dar, per total, fotbalul trebuie să-l iubești ca să fii patron de echipă de fotbal. Iar eu, încă de la 7-8 ani sunt un împătimit al fotbalului.
7. Cum reușiți să echilibrați cariera de brutar cu cea de patron al unei echipe de fotbal de succes? Au puncte comune?
Puncte comune nu prea au. Dar sincer vă spun, de când am intrat în Prima Ligă cu echipa, fotbalul este pe primul loc. Cred că 90% din activitatea mea zilnică este dedicată fotbalului, pentru brutărie alocând doar 10%. Dar soția își dedică timpul și pasiunea brutăriei și atunci atât echipa de fotbal, cât și brutăria sunt gestionate cum trebuie.
8. La târgul Indagra 2013, ați realizat cea mai mare pâine cu cartofi din România, cu o greutate de 96,6 kg, performanță înregistrată și în World Record Academy, la categoria „pâine rustică”. Pâinea produsă de dumeavoastră a câștigat numeroase competiții. Echipa de fotbal a câștigat Liga Campionilor. Să înțelegem din asta că sunteți un om care iubește provocările?
Dacă aș fi ajuns în Liga Campionilor cu echipa, nu aș mai fi fost aici! Echipa Sepsi OKS nu a ajuns încă în Liga Campionilor, dar am câștigat de două ori Cupa României și am câștigat, tot de două ori, Super Cupa. Noi suntem un club mic, deci nici nu visăm la Liga Campionilor, dar pentru mine personal este o mare realizare că am câștigat de două ori Cupa României și de două ori Super Cupa. Simplul fapt că suntem de șapte ani în Prima Ligă din România este o mare realizare.
În ceea ce privește pâinea, sunt foarte mândru de recordul mondial pe care îl deținem. Însă în Szolnok, localitate din Ungaria, unde în fiecare an, la 20 august, sunt programate evenimente, am construit un cuptor mare în care am copt și pâine care a ajuns la 300 de kilograme! Dar acolo nu am solicitat certificare, pentru că anteriorul record îmi ajunge.
Mă bucură, de asemenea, și numeroasele trofee câștigate la consursurile de panificație. Din păcate, în ultimii ani, am neglijat acest aspect și nu am mai participat la competiții. Dar vorbeam cu colegii că a sosit timpul să revenim și noi în concursurile care se desfășoară le Târgurile de Panificație. Provocările sunt mult mai mari acum, dar cu noua brutărie vom avea capacitatea de a avea produse net superioare celor de până acum. Glumind puțin: dacă am câștigat cu brutăria veche de trei ori trofeul de „Cea mai bună pâine din România“, cu brutăria nouă ce vom câștiga oare?
9. Cum vă selectați și motivați echipele pentru a atinge performanțe remarcabile atât în brutărie cât și în fotbal?
Este foarte greu. Toți știm cât de dificil este în momentul de față să găsești oameni devotați firmei sau clubului, dar, cu răbdare și în timp, am reușit să adun în jurul meu colegi cu care împărtășesc aceeași viziune.
La fotbal avem un colectiv foarte bun, dar nu mă pot plânge nici de brutărie, unde majoritatea oamenilor care lucrează alături de mine sunt aici de zece, cincisprezece ani. Normal că personalul se mai schimbă, vin oameni noi, mai pleacă din cei vechi, dar, în mare parte, și la fotbal și la brutărie, pot spune că am niște colegi extraordinari.
10. Dacă ați fi nevoit să alegeți între brutărie și fotbal, cine ar ieși câștigător?
Aș construi o brutărie de 2000 de metri pătrați în care să încapă un teren de fotbal la mijloc! În mijloc să se joace fotbal și pe margini să se coacă pâine. Atunci chiar că am fi unici în lume: spectatorii ar putea să se delecteze și cu meciul de Prima Ligă și cu mirosul de pâine proaspăt coaptă.
Nu aș renunța la nimic. Sunt foarte mulțumit atâta timp cât pot să spun că dezvoltând o afacere în domeniul panificației l-am făcut mândru pe tatăl meu, maestru brutar, care nu a putut să își desfășoare activitatea pe măsura talentului pe care îl avea datorită regimului în care nu aveai voie să deții o brutărie personală. Sunt a treia generație de brutari care culege roadele tradiției și meșteșugului din familie, dar și realizează ceva ieșit din comun, mai mult decât generațiile anterioare.
Aduci bucurie cu ambele activități. Pot spune că la brutărie am 15 mii de fani ai produselor Dioszegi, dar la fotbal avem aproape de 50 de mii. Este o mare diferență. Cu brutăria dăruiești bucurie de moment, atunci când savurezi un produs de panificație sau patiserie proaspăt, cald. Dar la fotbal, dacă câștigă echipa, suporterii sunt bucuroși o săptămână!
Sursă foto: Brutăria Dioszegi
Interviu realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă.
Citiți pe Arta Albă și: O nouă și modernă fabrică Diószegi
