• Comisia Europeană propune limitarea intrării pe piață a unor noi sisteme de etichetare ecologică, ca răspuns la preocupările legate de confuzia și neîncrederea consumatorilor.
Etichetarea ecologică, care măsoară impactul asupra mediului al unui produs, de la producția sa până la ambalare și transport, este considerată un instrument important pentru a-i ajuta pe consumatori să facă alegeri sustenabile în materie de alimentație. În ultimii ani, pe piață a intrat un număr mare de etichete ecologice, iar Comisia Europeană afirmă că o parte considerabilă din aceste etichete (se estimează că există în prezent peste 230 de etichete ecologice diferite) se bazează pe evaluări insuficiente.
În încercarea de a elimina practicile de eco-etichetare frauduloasă, Comisia propune două măsuri pentru reglementarea etichetării ecologice. Noi sisteme de etichetare ar trebui să fie aprobate de statele membre numai dacă prezintă o analiză ecologică mai bună decât cele existente în prezent pe piață. În al doilea rând, noile sisteme de etichetare, dacă nu sunt elaborate la nivelul UE, să fie interzise în întregul bloc comunitar.
În acest sens Comisia se pregătește să prezinte propriul cadru de etichetare sustenabilă a produselor alimentare. Propunerea Comisiei Europene se bazează pe propria sa evaluare a 232 de etichete ecologice active în UE.
Sisteme de etichetare reglementate
Analizele desfășurate de Comisia Europeană au sugerat și faptul că consumatorii nu erau conștienți de distincția dintre etichetele reglementate de sisteme de certificare de terță parte și cele bazate pe „autocertificări”.
Înmulțirea etichetelor fals ecologice și a logo-urilor de sustenabilitate a fost deja identificată ca fiind o problemă persistentă în întreaga Uniune Europeană. În cadrul unei consultări publice deschise, mai mult de un sfert (27 %) dintre participanți au fost de acord că proliferarea și lipsa de transparență și înțelegere a logo-urilor și a etichetelor de sustenabilitate ale produselor și serviciilor reprezintă un obstacol în calea responsabilizării consumatorilor spre tranziția ecologică.
Printre sistemele de etichetare de mediu existente pe piață se numără, printre altele, Eco-Score, Planet-Score și un nou sistem de etichetare dezvoltat de Foundation Earth. Acestea se bazează pe metodologii diferite, de la evaluări ale ciclului de viață (Life Cycle Assessment – LCA) la metode bazate pe amprenta ecologică.
În Țările de Jos, Wageningen University & Research (WUR) contribuie, de asemenea, la elaborarea unei metodologii standard de măsurare a impactului produselor alimentare asupra mediului. Dr. Koen Boone, care este director pentru Europa al Consorțiului pentru Sustenabilitate și membru al personalului WUR, este implicat în acest proiect.
Cercetătorul susține demersul Comisiei de a limita numărul de etichete ecologice prin stabilirea unor criterii minime, astfel încât consumatorii să poată fi siguri că etichetele dovedesc cu adevărat impactul produsului asupra mediului.
Stabilirea unor criterii minime de îndeplinit
Cu toate acestea, el este mai puțin convins de inițiativa Comisiei de a interzice intrarea pe piață a unor noi etichete care nu demonstrează o explicare superioară a impactului produsului asupra mediului comparativ cu celelalte. „Acest lucru ar putea limita inovarea și ar putea determina segmentarea consumatorilor”, a declarat el pentru Foodnavigator.
O cercetare privind aspectele legate de analizarea și certificarea etichetelor ecologice de pe piață a demonstrat că aproape jumătate dintre verificările etichetelor au fost superficiale sau nu au fost efectuate deloc.
Planet-Score, o etichetă ecologică cu care lucrează în prezent peste 200 de mărci din 12 țări ale UE, se bazează pe metodologia de evaluare a ciclului de viață (LCA), dar abordează, de asemenea, utilizarea pesticidelor, impactul asupra climei, biodiversitatea și bunăstarea animalelor.
Echipa care a dezvoltat sistemul de etichetare Planet-Score declară că susține o eventuală interzicere a noilor etichete ecologice care saturează piața, dar, în același timp, consideră că diversitatea și pluralitatea sunt esențiale pentru a promova eforturile de sustenabilitate și pentru a încuraja îmbunătățirea continuă a instrumentelor de evaluare.
În cadrul propunerii, Comisia sugerează o posibilă renunțare la o metodologie standard unică, cum ar fi metoda amprentei ecologice, pentru a justifica declarațiile de mediu pentru toate produsele.
Amprenta ecologică a produsului (PEF) – o măsură multicriterială a performanței de mediu a unui produs sau serviciu pe parcursul ciclului său de viață – este o astfel de metodologie standard utilizată în prezent pe piață.
Determinarea amprentei ecologice
Deși CE recunoaște că metodele privind amprenta ecologică pot ajuta companiile producătoare să identifice domeniile din cadrul operațiunilor lor care necesită îmbunătățiri, aceasta a concluzionat că acestea nu acoperă toate categoriile de impact relevante pentru toate tipurile de produse.
În cazul produselor alimentare și agricole, de exemplu, Comisia a afirmat că nu se ține cont de biodiversitatea și protecția naturală la nivelul fermei, precum și de diferitele practici agricole. De asemenea, acest lucru poate fi problematic în cazul peștelui și al produselor textile.
IFOAM Organics Europe aprobă poziția Comisiei. „Într-adevăr, metoda PEF nu este adaptată realității sistemelor agro-alimentare complexe”, a declarat Jan Plagge, președintele IFOAM. „PEF nu ia în considerare în mod corespunzător utilizarea de pesticide, efectele diferitelor metode de producție agricolă asupra biodiversității, calității solului, defrișărilor și nici limitele planetare.”
În ceea ce privește metodologiile care ar trebui utilizate, IFOAM solicită o dezbatere deschisă pentru găsirea celor mai bune soluții în a oferi consumatorilor informații detaliate, corecte și imparțiale cu privire la impactul asupra mediului al diferitelor metode de obținere a produselor agroalimentare.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Ambalajele – inovații biodegradabile
