• Asociaţia Naţională a Brutarilor din Franţa a făcut o petiţie pentru ca bagheta franţuzească, produs cunoscut în lumea intreagă, să fie recunoscută ca patrimoniu cultural. Ei spun că în felul acesta produsul, preluat de brutarii din toate ţările, va fi protejat de globalizare fără să îşi piardă numele, forma, reţeta, ingredientele şi tehnicile de coacere.
”Bagheta este invidiată de lumea întreagă. Trebuie să păstrăm reţeta şi expertiza pe care o avem şi de aceea trebuie să fie pe lista UNESCO”, a spus preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, pentru BBC.
Legislaţia franceză protejează bagheta încă din 1993. Brutarii nu au voie să folosească decât 4 ingrediente: făină de grâu, apă, drojdie şi sare, nu poate fi congelată şi nu i se pot adăuga conservanţi.
Preşedintele Emmanuel Macron a anunţat că va spijini toate acţiunile care vor fi făcute pentru ca bagheta franţuzească să intre în patrimoniul UNESCO.
Bagheta franțuzească – valoare culturală
Patrimoniul UNESCO protejează valorile culturale ale lumii şi ajută la conştientizarea oamenilor cu privire la importanţa acestora. Produse precum pizza napoletană, berea belgiană sau gastronomia washoku din Japonia, se regăsesc pe această listă. Spaniolii speră să obţină şi ei recunoaştere pentru tapas.
În privința istoriei baghetelor există o documentație destul de săracă, deși este cunoscut faptul că ele existau, sub o formă diferită, cu mult înainte să poarte această denumire specifică. Istoricii consideră că momentul de origine al formei actuale a baghetelor este legat de două momente importante: apariția cuptoarelor cu aburi în Franța și decretul din 1920 al guvernului francez, care interzicea brutarilor să-și mai înceapă ziua de muncă înainte de ora 4 a dimineții.
În ceea ce privește apariția cuptoarelor cu aburi în Franța, aceasta îi este atribuită ofițerului austriac August Zang, care a adus, la începutul secolului al XIX-lea, la Paris, primele astfel de cuptoare.
Cel de-al doilea eveniment care ar fi condus la apariția baghetelor așa cum le cunoaștem noi astăzi, a avut loc in anul 1920 când guvernul francez a elaborat o lege prin care brutarilor li se interzicea să mai muncească înainte de ora 4 dimineața. Deși legea le oferea mai multă libertate brutarilor, ea aducea cu sine și imposibilitatea de a mai coace pâine rotundă după metoda tradițională pe care să o aibă gata de vânzare pentru micul-dejun. Baghetele s-au dovedit a fi soluția perfectă în acest moment de cumpănă pentru breasla brutarilor: lungi și subțiri, acestea puteau fi pregătite și coapte mult mai repede, așa că au fost propuse spre vânzare publicului, care le-a apreciat și adoptat în consumul zilnic.