• Aluloza este unul dintre cei mai noi înlocuitori ai zahărului care ia cu asalt piața alimentelor sănătoase.
• Companiile de ingrediente își unesc forțele pentru a aduce aluloza pe piețele europene și britanice.
Allulose Novel Food Consortium (ANFC) este format din patru companii de ingrediente: Sanyang Corporation din Coreea de Sud, Matsutani Chemical Industry cu sediul în Japonia, Cosun Beet Company și Ingredion, cu sediul în SUA. Scopul lor este să pună aluloza – un „aliment nou” deja aprobat în Japonia, Mexic, Singapore, Coreea de Sud și SUA – în meniurile europene, într-un efort de a reduce conținutul caloric din unele alimente, anunță FoodNavigator.
Aluloza, al cărei ansamblu chimic este aproape identic cu al fructozei și al glucozei, se găsește în mod natural în smochine, stafide, jackfruit, grâu și în siropul de arțar. A fost identificată pentru prima dată în grâu în anii 1940, oamenii de știință clasificându-o drept „zahăr rar”, deoarece apare în mod natural în doze foarte mici.
Cu structuri de hidrogen și oxigen ușor diferite de zaharurile simple, aluloza posedă doar 10% din caloriile zahărului convențional, oferind în același timp 70% din gradul de îndulcire. Păstrează și proprietățile funcționale ale zahărului printre care volumul, rumenirea, senzația gustativă și textura. În plus, aluloza nu se cristalizează în produsele lactate.
Impactul fiziologic al alulozei este diferit de al celorlalte zaharuri, deoarece nu este metabolizată, majoritatea alulozei pe care o consumăm fiind eliminată din organism.
Aluloza este deja utilizată în anumite țări
Aluloza a primit aprobarea de reglementare pentru comercializare într-un număr de țări de pe glob. Și în unele dintre aceste țări, în special în SUA, Columbia și Coreea de Sud, ingredientul nu este clasificat ca zahăr în etichetarea nutrițională.
Administrația SUA pentru alimente și medicamente – FDA, a considerat, în anul 2012, că aluloza este sigură pentru consumul uman și a început să fie produsă comercial încă din 2015. Într-o hotărâre din aprilie 2019, FDA a spus că, deși producătorii trebuie să o listeze ca ingredient și să o includă în numărul total de carbohidrați pentru toate produsele ambalate, aceștia nu sunt nevoiți să o declare drept „zahăr adăugat“, pentru că nu este metabolizată în organism.
În Europa, aluloza este clasificată drept „aliment nou”, ceea ce înseamnă că trebuie să fie autorizată de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și Autoritatea pentru Siguranța Alimentară din Marea Britanie pentru a fi vândută pe piață.
În așteptarea aprobării EFSA, cercetătorii germani încearcă să identifice dacă caracteristicile alulozei ar putea-o face atractivă pentru piețele europene. Aceștia desfășoară analize comparative privind preferințele consumatorilor pentru îndulcitori precum aluloza, stevia, xylitol și erytrhitol. Date obținute până în prezent certifică posibilitatea ca aluloza să devină un succes pe piața europeană. „Datele noastre arată că aluloza are potențial.” explică Dr. Kristin Jurkenbeck de la Universitatea din Goettingen pentru FoodNavigator.
Conform studiului publicat în revista „Nutrients“, în care participanții au fost intervievați cu privire la ce caracteristici consideră importante în alegerea anumitor alimente, aceștia au afirmat că sunt atrași de produsele naturale, de proveniență locală, cu un conținut scăzut de zahăr și fără aditivi.
În ceea ce privește cei patru îndulcitori analizați, participanții la studiu au considerat gustul ca fiind definitoriu în alegerea produsului de îndulcire. Acest criteriu este urmat de felul cum influențează îndulcitorul nivelul glucozei din sânge. La fel de importante sunt prețul, efectul asupra danturii și aportul caloric. În urma studiului s-a dovedit că aluloza prezintă cele mai multe atribute căutate de către consumatori într-o alternativă la zahărul obișnuit.
Aluloza este percepută ca îndulcitor natural
Producătorii de ingrediente, printre care și compania Tate & Lyle, sunt optimiști cu privire la introducerea alulozei pe piața europeană, iar caracteristicile sale aproape similare zahărului convențional vor contribui decisiv la efortul de reducere a consumului de zaharuri. Abigail Storms, reprezentant Tate & Lyle, recunoaște cât de dificil este să obții cu îndulcitori gustul specific zahărului. Acest demers necesită atât efort, cât și o combinație de mai multe ingrediente. Aluloza aduce pe piața îndulcitorilor nu numai similaritatea cu zahărul, ci și o gamă de beneficii cum ar fi reducerea caloriilor și a nivelului de glucoză din sânge.
Aluloza, găsindu-se și în natură în anumite fructe, este percepută de către consumatori drept naturală. Însă obținerea ei pe cale industrială implică mai multe aspecte, mai ales că în stare naturală se găsește în cantități foarte mici.
Aluloza comercială se obține din porumb, mult criticat ca fiind o monocultură industrială cu risc crescut, care pune presiune asupra mediului atât prin necesarul de apă, cât și prin afectarea sănătății solului. Odată ce porumbul este crescut și recoltat, acesta este pus la fermentat pentru a se putea extrage fructoza. Apoi se adaugă enzime (adesea create în laboratoarele proprii de diferiți producători de aluloză) pentru a converti fructoza în aluloză.Totuși, în statele unde a fost aprobată introducerea ei pe piața de consum, aluloza rămâne preferata consumatorilor atunci când vine vorba de o alternativă sănătoasă la zahărul obișnuit.
Articol realizat de Gabriela Dan, Redactor Arta Albă
Citiți pe Arta Albă și: Nocoa – ciocolata fără cacao
