Eticheta curată

Produsele destinate unui stil de viață sănătos înregistrează în ultimii ani creșteri de două cifre și generează schimbări importante atât pe piețele mature, cât și pe cele emergente. În aceste condiții, „Eticheta curată” devine mai mult decât un concept, o mișcare socială orientată spre consumatorul care revendică întoarcerea la hrana naturală și autentică. În România, tendința consumatorilor de a alege produse cu „etichetă curată” este tot mai evidentă și nu mai reprezintă un moft sau o modă, ci o alegere înțeleaptă. Problema cea mai mare a pieței românești de produse ecologice este însă numărul încă redus al procesatorilor.

Ce este produsul ecologic

Produsele BIO sau ecologice sunt acelea care conţin doar ingrediente organice, cărora nu li s-au adăugat alte produse chimice de genul pesticidelor sau fertilizatorilor sintetici. Nu trebuie să aibă în
componenţă organisme modificate genetic și trebuie să nu fi fost supuse unui tratament cu radiaţii ionice pentru eficientizarea conservării.

Între BIO, ECO, ecologic şi organic nu sunt diferenţe.

„Toți aceşti termeni definesc acelaşi lucru, produse provenite din agricultura ecologică, realizate conform cerințelor legislative în vigoare şi anume Regulamentul European 834/2007 şi 889/2008. De fapt, nu există nicio diferență între termenii bio, eco şi organic”, precizează Liliana Ciobanu – director general al ECOCERT România, unul dintre organismele acreditate pentru certificarea produselor ecologice. Termenul „organic” este utilizat pentru produse agroalimentare în spaţiul anglosaxon. Termenul „bio” (de la biologic) înseamnă același lucru, fiind un termen folosit în special în spaţiul franco-german. De exemplu, în SUA și Canada se utilizează termenul „organic”, în spaţiul german – atât ecologic („eco”), cât și „bio”, iar în Italia sau Ungaria termenul folosit este „bio”, clarifică directorul general ECOCERT.

„Clean Label” sau „Eticheta curată” 

Conceptul „Clean Label”, sau „Eticheta curată”, prezent în Europa de mai mulţi ani, nu face trimitere la un termen știinţific, ci mai degrabă definește un termen de consum, acceptat în acest  moment pe scară largă atât de industria alimentară, cât și de consumatori, de mediile universitare și de agenţiile de reglementare. În esenţă, „Eticheta curată” înseamnă a face un produs sănătos, folosind componente simple, ecologice, tradiţionale, și eliminând cât de mult posibil substanţele chimice, ingredientele artificiale sau elementele sintetice. Diminuarea numărului de aditivi și de substanţe sintetice presupune înlocuirea lor cu substanţe naturale, proces care implică și costuri mai mari pentru companiile producătoare.

„100% natural” este o strategie de marketing

„Natural” este un termen insuficient definit pentru produsele alimentare. „Consumatorii se gândesc la ceva pozitiv când spun cuvântul natural, dar ştim că sunt multe lucruri naturale care nu sunt bune–contaminanți produşi în mod natural, cum ar fi micotoxinele, sau chiar plante sau extracte de plante care sunt utilizate ca ingrediente alimentare, dar care, în anumite proporții, pot fi toxice. Sau dacă un aliment are numai ingrediente naturale nu înseamnă că este şi potrivit nevoilor noastre nutriționale. De exemplu, zahărul, sarea şi grăsimile sunt naturale, dar trebuie să le consumăm în proporții limitate”, precizează Nastasia Belc, director general, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare București (IBA). „Legislația nu face referiri la etichetarea şi încadrarea produselor după categoria «natural». Un produs marcat «natural» poate să conțină diverşi aditivi alimentari, coloranți etc., mai ales că aceste produse nu sunt supuse nici unui control sau cerințe legislative exprese”, confirmă expertul ECOCERT, Liliana Ciobanu. Termenul „natural” sau „100% natural” aplicat pe eticheta unor produse este doar o strategie de marketing, nu oferă neapărat garanţia unui produs de calitate și cu atât mai mult unul ecologic, atrage atenţia expertul ECOCERT.

SONY DSC

Înainte de a fi „curată”, o etichetă trebuie să fie corectă

„Prima regulă este de a respecta legislația în vigoare. Apoi, de a nu face compromisuri în ceea ce priveşte calitatea, în alegerea materiilor prime şi ingredientelor. Trebuie să conştientizăm totuşi că nu există aliment cu 0 contaminanți, numai că nivelul contaminanților în aliment trebuie să fie cât mai scăzut posibil”, explică Nastasia Belc. „Dar şi de a stabili şi implementa Bune Practici de Producție în companie şi de a instrui periodic personalul operator despre legislație”.

Eticheta spune tot…

Este important cum construim o etichetă: obișnuită, verde sau curată, pentru că citirea etichetei oferă informaţii valoroase consumatorului, iar aceste informaţii pot face diferenţa atunci când un produs este ales de pe raft. „În cazul unor produse de panificație ar trebui revizuit conținutul de zahăr, sare şi grăsimi nesănătoase (margarină, ulei de palmier etc.), dar şi alți aditivi care, în mod  obişnuit, se folosesc pentru ca produsul final să fie cât mai atrăgător şi să reziste cât mai mult pe raft (emulsificatori, coloranți, aromatizanți, conservanți, sulfiți etc.)”, precizează Flavia-Ioana  Manole, nutriţionist dietetician, MSc Expert Nutrigenetica și Nutriţia după Genotip. „La produsele de panificație, mai degrabă ne interesează procesul de obținere a pâinii – direct, indirect, cu maia, cu durată de fermentare crescută, originea făinii utilizate etc. La patiserie, în schimb, contează informațiile despre compoziția grăsimilor (saturate, nesaturate, proporții), valoarea nutrițională sau despre conținutul de acrilamidă”.

…dar nu chiar totul

Nu se pot eticheta însă toate informaţiile pe care consumatorul ar dori să le știe, precizează Nastasia Belc. „Specialiştii în domeniu caută în permanență să găsească un mod de etichetare cât mai util consumatorilor, de exemplu utilizarea unui QR code pentru cei care vor informații mai detaliate, cum ar fi: originea ingredientelor sau tehnologia folosită în obținerea alimentului respectiv.

Cum se certifică ecologic un produs?

În România, controlul și certificarea produselor ecologice sunt asigurate de organisme de inspecție și certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independenţă, imparţialitate și competenţă stabilite în Ordinul nr. 895/2016. În acest moment, 13 firme sunt acreditate pentru această certificare. Lista lor poate fi găsită pe site-ul www.madr.ro. „Etapele sunt clar menționate în legislație”, spune dr. ing. Aurelia Grecu – inspector certificare ecologică al TÜV Austria România.

1) Încheierea unui contract cu un organism de certificare acreditat şi aprobat de către MADR (Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale)

2)Înregistrarea activității ecologice la MADR prin Direcțiile pentru Agricultură din județul de domiciliu

3)Inspecția de verificare a conformității ecologice

4)Emiterea deciziei de certificare

5)Eliberarea certificatului.

Valabilitatea certificatului este de un an”, cu posibilitatea  de prelungire prin informarea organismului de certificare privind intenţia de prelungire a certificatului. După obţinerea certificării, operatorul are obligaţia să respecte în continuare toate normele în vigoare privind producţia ecologică și să se supună controalelor periodice anunţate și neanunţate ale organismului de certificare.
„Procedura de obținere a certificării ecologice durează între 5 zile şi câteva săptămâni, în funcție de promptitudinea cu care operatorul reuşeşte să implementeze cerințele Regulamentului European. Costurile obținerii certificării variază în funcție de tipul activității, numărul grupelor de produse şi, mai ales, de timpul necesar realizării inspecțiilor”, spune inspectorul TÜV Austria România.

În vederea obţinerii unui certificat de conformitate în agricultura ecologică, producătorii trebuie să respecte o serie de reguli cum ar fi:

– Să utilizeze doar seminţe și material săditor certificat
– Să producă FĂRĂ produse fitosanitare (conf. Anexa 1,2-a 889/2008)
– Să nu utilizeze culturi hidroponice, OMG sau derivatele acestora
– Să efectueze o rotaţie anuală a culturilor
– Să respecte perioada de conversie, adică perioada de trecere de la agricultura convenţională la cea ecologică.

Pe tot parcursul fluxului de procesare trebuie să existe o separare în spaţiu și timp a produselor ecologice de eventuale produse convenţionale, până la stadiul de ambalare / depozitare și etichetare a produsului finit.

Prin ce se diferenţiază produsele ecologice la raft 

Operatorii care au produse certificate ecologic își vor putea eticheta produsele cu menţiunea ,,ecologic”, ceea ce garantează că 95% din ingredientele produsului au fost obţinute în conformitate cu metoda de producţie ecologică și produsul respectă regulile de producţie ecologică. Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele menţiuni: referire la producţia ecologică, siglele, numele și codul organismului de inspecţie și certificare care a efectuat inspecţia și a eliberat certificatul de produs ecologic, specifică MADR.

Logo românesc pentru produse ecologice

Logo românesc pentru produse ecologice

În România, pe sigla de certificare scrie „Agricultură Ecologică”, iar produsele poartă marca ,,ae”, proprietate a MADR, prin care se garantează că produsul astfel etichetat provine din agricultură ecologică și este certificat de un organism de control autorizat. Dreptul de utilizare a siglei „ae” pe produsele, etichetele și ambalajele produselor ecologice îl au producătorii, procesatorii și importatorii înregistraţi la MADR. Produsele bio fabricate în UE poartă sigla UE dedicată produselor BIO certificate (dreptunghiul verde care are în interior frunza din steluţe albe), și este „obligatorie pentru toate statele membre, în timp ce siglele naționale sunt facultative, iar cu timpul acestea vor dispărea”, spune Liliana Ciobanu.

Logo UE pentru produse ecologice

Logo UE pentru produse ecologice

Cererea va „curăța” etichetele și în panificație

Un studiu Euromonitor realizat în 2017 consideră că alimentaţia sănătoasă este unul dintre cele opt megatrenduri care vor schimba esenţial industria FMCG. Printre cele mai puternice tendinţe se numără și reducerea consumului de sare, de gluten, de pesticide și fosfaţi sau de E-uri. Departamentul de sănătate (DG Sante) al Comisiei Europene a confirmat creșteri spectaculoase în ultimii doi ani în consumul de alimente sănătoase, cu o medie de plus 12,3% pentru 2017 și 12,9% în 2018, în Europa Centrală și de Est. Asta după ce, timp de 10 ani, consumul de produse alimentare sănătoase manifesta creșteri spectaculoase doar în ţările vestice ale Europei. Un studiu Nielsen arată că, în Statele Unite, valoarea vânzărilor cu amănuntul ale pâinii de tip Clean Label a atins aproape 100 de milioane de dolari în 2017, în creștere cu 9,9% faţă de anul precedent. Creșterea depășește alte segmente din zone de panificaţie și gustări, cum ar fi gustările sărate, cu 1,9%,  gustările sănătoase, cu 3,4% și cookie-urile, cu 7,4%.

„Eticheta curată” în panificație și patiserie

Trendul „Clean Label” influenţează tot mai mult și decizia de cumpărare a consumatorilor români, iar industria alimentară românească, inclusiv cea de morărit și panificaţie, va fi obligată practic să se adapteze cererii. Pentru produsele de panificaţie, patiserie, cofetărie, o etichetă curată înseamnă în primul rând să nu conţină aditivi sintetici. „Aceasta ar fi prima condiție, dar şi  ingredientele să fie atent evaluate din punct de vedere al calității lor igienice, astfel încât acestea să nu conțină contaminanți (chimici, microbiologici şi fizici) sau nivelul lor să fie cât mai scăzut posibil”, explică directorul general al Institutului Naţional de Bioresurse Alimentare.

Pe piață vor rezista doar produsele de „calitate igienică”

Cred că interesați să-şi curețe etichetele ar fi mai mult jucătorii mari, care îşi pot permite o cheltuială mai mare pentru certificarea produselor lor şi pentru o promovare corespunzătoare. Acest lucru se întâmplă pentru că orice sistem de calitate implementat vine cu costuri de management adiționale unei producții convenționale”, susţine Nastasia Belc. Ea vorbește și despre noile cerinţe ale pieţei. „Consider că, în momentul de față, un producător de alimente va rezista pe piață doar dacă alimentele pe care le produce sunt de calitate igienică, în cazul unei etichete verzi, nutrițională şi senzorială, de nivel înalt. Calitatea va conta din ce în ce mai mult în dauna cantității, deoarece consumatorii sunt din ce în ce mai educați, iar comportamentul alimentar se schimbă în timp. După eticheta verde se uită femeile însărcinate, mamele cu copii mici, persoanele cu diferite afecțiuni, persoanele în vârstă – acele categorii de consumatori care au conştientizat, din anumite motive, că alimentația este un instrument de prevenție împotriva îmbolnăvirilor, dar şi că te poate îmbolnăvi dacă nu alegi produsele în cunoştință de cauză”.

Agricultura BIO e în faza de germinare

Deși România poate face din plin agricultură bio, iar cererea consumatorilor e în creștere, pe rafturi încă avem mai mult produse bio din import. În 2017, conform datelor MADR, 3% din suprafaţa cultivată era certificată ca fiind ecologică. În ultimii doi ani, au fost destui mici producători care au renunţat la agricultura ecologică din cauza birocraţiei excesive și a nemulţumirilor legate de raportul păgubos între efort și câștiguri. Există însă și investitori optimiști. O familie de elveţieni cultivă sute de hectare de grâu străvechi, certificate ecologic, într-un sat din judeţul Arad.  Biofarmland este nu numai o afacere, ci și un stil de viaţă, spune Katharina Haeni, inginer agronom care, acum opt ani, a venit în România, unde rudele ei înfiinţaseră deja o fermă în satul Fitireaz. Este mândră că, aici în România, familia ei cultivă pământul așa cum se făcea pe vremuri și că produsele lor sunt căutate în toată Europa.

Familia de elvețieni care cultivă la Arad grâu ecologic

                  Familia de elvețieni care cultivă la Arad grâu ecologic

Elveţienii au mare grijă ca pământul cumpărat sau luat în arendă în satul arădean să nu își piardă calităţile și spun că „agricultura nu are nevoie de otravă şi îngrăşăminte artificiale”. „În agricultura ecologică nu este permisă utilizarea  semințelor modificate genetic, nici a substanțelor chimice, precum erbicide, fungicide, insecticide, şi nici îngrăşăminte sintetice. Pentru noi, Bio înseamnă viață”, spune Katharina Haeni. „Soiurile străvechi de grâu, ceea ce oferim noi ca produs organic, sunt apreciate de tot mai multă lume. În ultima vreme şi brutăriile au devenit interesate de grâul străvechi. Spelta, de exemplu, este o făină foarte sănătoasă şi valoroasă din care se poate face şi pâine 100% Spelta, iar pentru soiurile Emmer şi Einkorn recomandăm un amestec de făină clasică cu făinuri din grâu străvechi”.

TVA de 5% pentru produsele ecologice 

Tendinţa către produse de panificaţie ecologice și sănătoase oferă o oportunitate de afacere pentru brutării. Este drept că preţul ingredientelor BIO este mare, însă consumatorii care se orientează către alimente sănătoase sunt tot mai mulţi, așa că până la urmă costurile de producţie se acoperă. Începând din luna iunie, taxa pe valoarea adăugată a scăzut de la 9% la 5% pentru produsele ecologice și tradiţionale, certificate de Ministerul Agriculturii. Autorităţile au luat această decizie pentru că o astfel de facilitate va ieftini alimente de înaltă calitate.

Paradoxul românesc

Problema cea mai mare a pieţei românești de produse ecologice este numărul mic al procesatorilor. 80% din marfa bio aflată pe rafturile magazinelor din România este importată, în special din state precum Germania, UK, Italia, Austria, Franţa sau Spania. Restul de 20% este reprezentat de marfa produsă local, în special lapte, ouă, miere și orez. În 2017, conform datelor MADR, existau în România 8.434 de operatori certificaţi în agricultura ecologică, dar numărul procesatorilor care au certificat produse de panificaţie și specialităţi de panificaţie este extrem de redus. Pe de altă  parte, crește numărul brutăriilor și al producătorilor artizanali de nișă care produc și pun în vânzare pâine și produse de panificaţie din făinuri certificate BIO. Fermierii români produc cu precădere cereale bio. 259.000 de hectare de teren erau certificate ca fiind ecologice în 2017, din care în mare parte erau cultivate cu grâu, secară, orz și ovăz. În România, terenurile certificate pentru agricultura ecologică reprezintă doar 2-3% din suprafaţa totală utilizată în agricultură. În UE, suprafeţele cultivate ecologic ocupă 7% din suprafaţa agricolă totală, iar sectorul este în continuă creștere.