Deserturi tradiționale de Paște în lume

pasca

Paștele este cea mai importantă sărbătoare religioasă din an, mult așteptată de creștinii din întreaga lume. Pe lângă semnificația religioasă, Ziua Învierii lui Iisus Hristos este marcată prin diverse tradiții, una dintre acestea fiind prepararea produselor culinare specifice. La acest capitol, fiecare țară se remarcă prin cel puțin un desert sau un produs de panificație-patiserie nelipsit de pe masa de Paște. Este fascinant modul în care culturile s-au adaptat, au dobândit și asimilat diverse credințe sau ritualuri, în condițiile în care izvoarele istorice arată că originile sunt similare.

Antreprenorii care dețin brutării, pati­serii sau cofetării se pot inspira din cultura gastronomică a altor popoare, pentru a inova și pentru a se diferenția de competitori. Pe de o parte, ei pot aduce pe piață produse noi, iar pe de altă parte, pot satisface cerințele consumatorilor din comunitățile de alte naționalități de la noi din țară.

Pasca

În perioada Paștilor, românii obișnuiesc să consume Pască preparată din aluat dospit sau nedospit, cu adaos de brânză și stafide. Desertul se pregătește în Joia sau Sâmbăta Mare, iar de-a lungul timpului compoziția sa a fost revizuită și modernizată. Dacă rețeta de bază presupunea utilizarea de ingrediente clasice – lapte, ouă, făină, zahăr etc. – în prezent, întâlnim și adaosuri de ingrediente mai sofisticate – ciocolată, vanilie, rom, migdale, scorțișoară etc.
Forma tradițională pentru Pască este cea rotundă, amintind de scutecele Pruncului nou-născut. Conform tradiției, a­ceasta este decorată cu o cunună împletită și o cruce realizate din aluat.

Cea mai însemnată coptură, pe care o mănâncă atât românii din Bucovina, cât și cei din Moldova în decursul sărbătorilor Paștilor, este pasca“, susține etnograful Simion Florea Marian în studiul său „Sărbătorile la români“. Așadar, pe lângă faptul că este delicioasă, pasca rămâne în memoria românilor simbolul Sărbătorilor Pascale.

Pasca de astăzi reprezintă de fapt azima din trecut și are rolul de a reaminti sacrificiul făcut de Iisus Hristos. Pasca este o mărturie străveche a obiceiurilor precreștine, când pâinea și derivatele ei aveau o importanță semnificativă în timpul ritualurilor. Astfel, evreii numeau Pasca, „mața“ sau „pâinea săracilor“, pentru că atunci când au fugit din Egipt nu au avut timp să-și pregătească pâine şi au fost nevoiți să coacă azime din aluat nedospit. Tot în datina ebraică, de Paște mielul se mânca împreună cu azima.

pasca

Colomba di Pasqua

Desertul italian Colomba di Pasqua sau Colomba Pasquale este omologul binecunoscutului Panettone, vedeta sărbătorilor de iarnă. În traducere liberă, „Colomba di Pasqua“ înseamnă „Porumbelul de Paște“, numele desertului indicând forma finală a produsului (porumbel), transmițând, totodată, un mesaj de pace. Aluatul este asemănător celui de Panettone, preparat din făină, ouă, zahăr, drojdie naturală și unt. Înainte de a fi introdus în cuptor, pe suprafața produsului se presară granule de zahăr termorezistent și migdale, acestea conferindu-i o crustă crocantă. Miezul este moale și aerat și conține bucățele de citrice confiate.

Există mai multe legende despre originea acestui desert, însă cea mai veche dintre ele datează din secolul al VI-lea, când regele Alboin al regiunii Lombardia a asediat castelul din Pavia. Se spune că atunci când a înconjurat clădirea cu turnuri, el a primit ca simbol al păcii o ,,pâine dulce“ în formă de porumbel.

Producerea și comercializarea la scară largă a produsului Colomba di Pasqua  i se datorează lui Angelo Motta, cel care a inventat celebrul desert. În 1919, după război, Motta a deschis prima brutărie, unde a început producția de panettone. Succesul uimitor al acestui produs destinat Crăciunului l-a făcut să-şi dorească și o variantă pentru Paște și astfel a luat naștere Colomba di Pasqua.

colomba di pasqua

Babka Wielkanocna

În cultura gastronomică poloneză, produsul specific Sărbătorilor Pascale este Babka Wielkanocna sau, pe scurt, Babka. Desertul este decorat cu zahăr pudră sau glazură albă, iar textura lui este pufoasă, asemănătoare cu cea a checului.

Babka semnifică „pâinea vieții“ și este consumat de polonezi în Duminica Mare. În limba slavă, „babka“ înseamnă „bunică“. Se crede că desertul a primit acest nume ca un omagiu adus bunicilor recunoscute pentru faptul că gătesc multe bunătăți și deserturi gustoase. Originile sunt atât poloneze, cât și evreiești, însă diferența constă în faptul că Babka poloneză se coace într-o formă de tip Bundt, iar cea evreiască se aseamănă unui cozonac împletit.

babka

Tarte Tatin

Tarte Tatin este o tartă franțuzească, des consumată în perioada Sărbătorilor Pascale. Partea de deasupra conține fructe, de obicei mere, care sunt caramelizate în unt și zahăr înainte ca desertul să fie introdus în cuptor. Este o tartă ușoară, cu arome fructate, dacă este consumată ca atare. În cazul în care este servită cu înghețată, iaurt sau frișcă, devine un produs mai bogat caloric, însă și combinația de arome este deosebită.

Legenda spune că Tarte Tatin își are originea într-o comună din zona centrală a Franței, în regiunea Sologne. La sfârșitul secolului XIX, surorile Tatin conduceau un hotel-restaurant foarte cunoscut la vremea aceea (Hôtel Tatin), situat chiar vizavi de gară. Caroline și Stephanie au inventat, dintr-o greșeală, desertul ce avea să devină faimos. Preparând pentru oaspeții lor o tartă tradițională cu mere, Stephanie Tatin a uitat pe foc merele amestecate cu unt și zahăr. A observat că fructele s-au caramelizat intens, așa că a turnat aluatul peste acestea, apoi l-a introdus la cuptor. După coacere a întors tarta, astfel încât fructele să reprezinte stratul superior. Spre surprinderea ei, clienții i-au apreciat foarte mult „opera“ și astfel Tarte Tatin a devenit o specialitate a casei.

tarte tatin

Kulich

Produsul Kulich provine din Rusia însă este cunoscut sub diferite denumiri și forme în mai multe țări creștin-ortodoxe. Desertul este un produs copt, semi-dulce, asemănător ca formă cu panettone. Pentru a se obține forma specifică, acesta este copt în recipiente cilindrice. Produsul este decorat cu glazură albă, care curge ușor pe margini, și bomboane colorate. Forma bombată a desertului imită cupola unei biserici, iar glazura albă semnifică zăpada de pe ea.
Kulich se consumă doar în perioada dintre Paște și Rusalii și are rolul de a vesti atât Învierea Domnului, cât și venirea primăverii.

Conform tradițiilor din Rusia, produsul este pus într-un coș cu ouă vopsite și dus la biserică pentru a fi sfințit. Preoții binecuvântează acest simbol al Învierii, imediat după slujba de Paști. După această ceremonie, creștinii îl consumă în fiecare dimineață, înainte de micul dejun, timp de 40 de zile. Kulich-ul care nu a fost sfințit este consumat ca desert, alături de Pashka, un alt preparat tradițional pentru Paște, în Rusia.

kulich

Tsoureki

În Grecia, Turcia, Armenia și alte țări din Orientul Mijlociu desertul tradițional de Paște poartă numele de Tsoureki și este o pâine împletită, asemănătoare unui colac. Caracteristic produsului de patiserie Tsoureki este decorul acestuia, format din ouă întregi, vopsite și ,,aranjate“ în împletitura din aluat, care oferă produsului finit un aspect deosebit. De obicei, ouăle sunt roșii, pentru a simboliza sângele lui Iisus Hristos.
Tsoureki este un produs moale și pufos la interior și poate conține arome unice, precum mahlepi (pudră din sâmburi de cireș negru), mastiha (rășină naturală a arborelui de mastic) sau cardamom (condiment dulce-picant).

Conform tradiției, în Joia din Săptămâna Mare, femeile frământă aluatul și apoi formează produsul din trei împletituri, simbolizând astfel Sfânta Treime. Este posibil ca originile acestuia să fie turcești, având în vedere dominația otomană îndelungată asupra acestor teritorii.
În tradiția greacă, un obicei des întâlnit cu ocazia Paștelui este oferirea produsului Tsoureki de către copii nașilor lor.

tsoureki

Simnel Cake

Desertul specific Regatului Unit și Irlandei este Tortul Simnel, consumat atât în perioada de dinaintea Paștilor, cât și în Duminica Mare. Tortul necesită doar câteva ingrediente de bază: făină, zahăr, unt, ouă, condimente pentru aromatizare, fructe uscate și marțipan. Pasta de migdale (marțipanul) este folosită atât la stratificare, cât și la decorarea părții superioare. Peste stratul de marțipan de pe topul tortului se aranjează circular 12 sau 11 biluțe de marțipan, acestea semnificând cei 12 apostoli, respectiv cei 11 apostoli fără Iuda. Pentru o aromă unică, se adaugă în blatul tortului apă din flori de portocal sau coniac.

Tortul Simnel este cunoscut încă din epoca medievală, când acesta era doar o pâine cu drojdie și făină de cea mai bună calitate. În latină, cuvântul „simila“ semnifică „făină albă foarte fină“ și este posibil ca denumirea produsului să provină de aici. Abia la sfârșitul secolului XIX, pâinea inițială, transformată ulterior în budincă, a ajuns să capete forma, consistența și aspectul tortului din prezent.

O legendă spune că Simon și Nelly, un cuplu de bătrânei din Wiltshire (Anglia), au fost cei care au creat acest tort, în 1810. În perioada sărbătorilor pascale, celor doi le-a rămas un surplus de aluat cu care nu mai știau ce să facă. S-au certat și contrazis pe această temă, deoarece Simon dorea să îl fiarbă, iar Nelly să îl coacă. În cele din urmă au ajuns la un compromis, iar produsul obținut de ei a devenit cunoscut sub numele de tortul lui Simon și Nelly, respectiv Sim-Nel sau Simnel.

simnel

Nicoleta Banu, redactor Arta Albă